Care prost recunoaște că-i prost?

Publicat în Dilema Veche nr. 966 din 13 octombrie – 19 octombrie 2022
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Răspunsul pare la mintea cocoșului – nici unul! Sînt convinsă că cei mai mulți dintre voi veți susține că, pe parcursul vieții, ați cunoscut cel puțin o duzină de proști. Cine n-a dat verdicte, cine n-a zis-o la un moment dat pe șleau despre o altă persoană, un cunoscut, uneori o rudă sau chiar un prieten apropiat: cutare e prost? E prost de dă în gropi. (La cîte gropi sînt pe șoselele patriei noastre, presupun că sîntem o nație întreagă de proști, pentru că toți am dat în ele, din cînd în cînd.) Totuși, cum se poate măsura prostia? Oare coeficientul de inteligență, clasicul IQ, e suficient pentru a împărți oamenii în proști și deștepți? Există un etalon al prostiei, un sistem de referință? Îmi amintesc că notele și calificativele pe care le primeam la școală delimitau clar elevii proști de cei deștepți, însă acum nu mai sînt atît de convinsă că acei copii din ultimele bănci care luau constant note de 3 și de 4 erau cu adevărat proști. Poate erau doar leneși, dezinteresați, poate nu se puteau încadra într-un sistem de învățămînt strîmb cum era al nostru, poate că aveau probleme emoționale. Totuși, în memoria mea, ei au rămas pentru totdeauna „niște proști” și mi se pare nedrept. Uneori mă întreb care a fost traseul lor, dincolo de corigențe și de notele de 3 și de 4. Ce au reușit în viață? Însă chiar dacă aș afla, de pildă, că unul dintre ei a ajuns un om de afaceri de succes, în ciuda „prostiei” lui aparente de pe vremea cînd era copil, pentru mine tot „un prost” va rămîne. Pentru că e foarte ușor să pui etichete și, de regulă, nu le mai scoți.           

 Prostul satului. De cele mai multe ori, prostia se confundă cu lipsa de educație. Cu ignoranța. Prostimea locuiește în mediul rural, în vreme ce „dăștepții” s-au ajuns la oraș sau în Capitală. De-a lungul timpului, am făcut multă muncă de teren în satele românești și am învățat o lecție – să nu subestimez niciodată istețimea țăranului român. Am întîlnit mulți oameni neștiutori (ăsta e cuvîntul) care nu puteau lega o frază în limba română fără să facă greșeli de exprimare. Genul de oameni care nu știau nici măcar pe ce continent se află țara noastră. Desigur, inițial i-am calificat drept proști, apoi m-au surprins cu cîte o sclipire de istețime neașteptată. În plus, mulți au o inocență, o puritate pe care noi, deștepții de la oraș, am pierdut-o. Mi-am dat seama că „prostia” e altfel la țară și se raportează în mod direct la mediul în care trăiesc. Sînt oameni cu patru clase, dar care cunosc natura după semnele ei, știu să se poarte cu animalele, practică meșteșuguri care dacă nu ar fi fost ei s-ar fi pierdut de mult. Toate acestea necesită un anumit gen de inteligență și de intuiție. 

 Prost cu diplomă. Mult mai grav se manifestă prostia la oraș, în medii de intelectuali, chiar academice, printre așa-zișii oameni „cu scaun la cap” (fantastică expresie!). Pentru că e plin de prostie acolo. Și de impostură. Dacă „prostia” de la țară e cumva inofensivă, cea a oamenilor despre care se presupune că au citit ceva la viața lor devine periculoasă. Am o „prietenă” virtuală pe care am păstrat-o în listă doar ca văd cît de departe merge. Profesoară la un liceu de top, deci un om cu o responsabilitate mai mare ca noi, ceilalți, formează caractere. Și scriitoare pe deasupra, și nu scrie rău deloc, are talent. În pandemie, a început mai întîi cu „botnița”, apoi cu o furie îndreptată împotriva „înțepaților”... mă rog, să zicem că aici lucrurile sînt mai relative, fiecare are dreptul la o opinie, iar societatea a fost oricum divizată. Însă a continuat cu războiul din Ucraina care nu ar fi tocmai un război și că ce vedem la TV e cam fake. Apoi, cu Roexit și ura față de Uniunea Europeană (sînt absolut sigură că nu o plătește nimeni, sînt doar convingerile ei). Și în ziua de azi scormonește pe Internet după tot felul de morți suspecte pe care le pune pe seama vaccinului și le prezintă cu un mic sentiment de triumf: v-am zis eu? Nu-și dă seama cît de mult alunecă în ridicol, nu neapărat prin ceea ce susține, cît prin atitudinea sa, pentru că sînt destui care să o aplaude și să o distribuie. Am vrut să-i scriu de cîteva ori, dar m-am lăsat păgubașă, mi-am dat seama că îmi pierd timpul. Ei bine, cum poți califica așa ceva din punct de vedere al prostiei?             

# Proști, dar mulți. Revenim la ignoranți, pentru că există momente în care „prostia” lor ne afectează pe toți pentru că se multiplică. De exemplu, cînd vine vorba de momentele electorale. S-a întîmplat în istoria recentă a acestei țări ca „prostia” unora să afecteze în mod decisiv viitorul altora (s-a întîmplat și în istoria altor țări cu locuitori, cel puțin la o primă vedere, mai deștepți decît noi). Și atunci ne întrebăm: chiar orice prost trebuie să aibă drept de vot? Desigur, e un apanaj al democrației. Atunci putem spune că un sistem democratic încurajează, de fapt, prostia și manifestările ei? Sînt oameni mai deștepți decît mine care pot răspunde la această întrebare.       

 Prostia e omenească? Desigur, cu toții am fost proști cel puțin o dată în viață. Cu toții am făcut tîmpenii, lucruri negîndite, nu îndrăznesc să le număr pe ale mele, de pildă. Situații în care am acționat impulsiv, am jignit poate fără să-mi dau seama, am făcut alegeri aiurea. Cei mai mulți dintre noi nu am reușit să învățăm din greșelile altora, nici măcar din propriile noastre greșeli, repetîndu-le în mod sistematic. Dar avem o zicală care să ne scuze – „unde e minte, e și prostie”. Oare? Nu cumva prostia caracterizează în mod fundamental specia umană? Nu cumva toți sîntem, de fapt, niște proști?

 A face pe prostul. Uneori mi se pare o atitudine sănătoasă: folosindu-te de ea, poți trece prin viață ca peștele prin apă. Proștii, de obicei, sînt lăsați în pace. Și de șefi – dă-l naibii, că-i prost! –, și de cei pe care ți-ar face plăcere să-i ignori, dar nu știi cum. Și, în fond, cui trebuie să demonstrezi că ești deștept? Și la ce bun? O altă atitudine pe care am început să o aplic cu succes în ultima vreme am învățat-o mai demult de la un fost funcționar la stat, cu funcție de conducere, care a ieșit liniștit la pensie, cu o avere bunicică și mai ales cu un psihic de invidiat: „Nu da din cur, dacă nu te f... nimeni!”. Puteți să le încercați pe amîndouă, sînt balsam pentru stres.   

 Prost, dar bun. Aveam cîndva un amic care mă tot suna să ne întîlnim, pentru că alții îl evitau. La început, nu înțelegeam de ce, era un om la locul lui, parolist, nu făcea rău nimănui, ba chiar îți sărea în ajutor dacă aveai nevoie. La un moment dat, mi-am dat seama că s-ar putea să fi fost perceput de ceilalți ca un mare prostovan. Vorbea mult și despre lucruri pe care nu le cunoștea bine, rîdea în cele mai nepotrivite momente și făcea el însuși glume proaste la care nu rîdea nimeni. Nu-l plăcea nici o fată, deși nu arăta prea rău. Deși făcea lucrurile corect, nu avea succes în meseria lui. Nu mă gîndisem niciodată că ar fi fost un prost doar pentru că era un om bun. Mi-am dat seama că nu mă deranjează atît prostia, cît răutatea și mitocănia.    

 Prostul, dacă nu e fudul... Am cunoscut la un moment dat un jurnalist care credea că le știe pe toate. De la politică internă și externă la economie, filme, muzică clasică. Se credea enciclopedie, ce mai! Orice subiect se deschidea într-o discuție, omul își apăsa un buton interior și începea să peroreze, nu mai aveai loc de el. O placă stricată pe care se îngrămădiseră de-a valma date, informații, citate din clasici. Avea o memorie bună, învățase totul prin mimetism, de altfel școala românească îl încurajase în acest sens. Am început să-l evit. După un timp, l-am văzut la TV, ajunsese vedetă. 

 Prost ca noaptea. De unde și pînă unde noaptea e proastă? Parcă nu era un sfetnic bun? Mă rog, încurcate sînt căile prostiei.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

camasialtita
Greșelile intenționate de pe iile cusute de femeile de pe vremuri. „Știau să-și pună acest semn al bunului simț”
Ia cu altiță se află pe lista patrimoniului UNESCO. Demersul de includere a acestei cămăși în patrimoniul UNESCO a fost pornit în comun de specialiști din România și Republica Moldova.
nava de croaziera Viking Polaris Foto AFP jpg
O americancă a fost ucisă la bordul unui vas de croazieră, după ce vaporul a fost lovit de un val răzleț
O turistă a fost ucisă și alți patru pasageri au fost răniți după ce un un val răzleț (de tip rogue, n.r.) a lovit un vas de croazieră cu destinația Antarctica, a anunțat compania de turism Viking.
vin fiert shutterstock 1207175692 jpg
Rețeta unui delicios vin fiert, cea mai populară băutură iarna. Ingrediente care îl fac senzațional
Băut în cantități moderate, vinul roșu se transformă în leac natural. Iarna, consumat fiert, acționează eficient împotriva răcelilor datorită resveratrolului, o substanță care are proprietăţi inflamatorii.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.