Cărări ale reîntoarcerii în timp

Publicat în Dilema Veche nr. 792 din 25 aprilie – 1 mai 2019
Cărări ale reîntoarcerii în timp jpeg

Vine o vreme cînd vrei să te întorci „acasă“. Ai trecut de prima tinerețe, și de cea de a doua, ai dus bătăliile pe care socoteai că le ai de dus, ai creat ce te-au ținut puterile și mințile, te-ai războit cu inerțiile lumii vechi și cu regulile obosite ale părinților, ai propus altele noi în loc, ai schimbat aerul și ambianța din jur după chipul și resursele tale. Ai sădit – cum se spune – un pom, ai făcut un copil, ai construit o casă, ai săpat o fîntînă… Și ceea ce ai avut de oferit capătă deja o existență proprie, independentă de tine, drept care poți începe drumul înapoi, către sinele propriu. E timpul cînd prind contur, dintr-odată, amintiri din copilărie, amintiri pe care le-ai socotit pînă mai ieri irelevante pentru evoluția ta: nu sfaturi, nu reguli, nu ore de citit sau de socotit, nu dojeni sau recompense. Ci mai curînd culorile din jurul lor, gesturile, privirile, tabieturile mici ori mișcările domestice care le însoțeau. Ți-aduci aminte, spre exemplu, nu cum nu îți făceai temele la timp, ci felul în care părinții pierdeau ore în șir lîngă pagina ta albă de caiet. Nu cum nu strîngeai masa, ci glasul adultului și vînzoleala din casă care încheiau prînzul sau cina. Și-ncepi să vezi, parcă pentru prima oară, cum felul în care ștergi farfuria de apă este același pe care l-ai observat de sute de ori în casa părintească, copil fiind. Cum așezi pătura pe pat, cum păstrezi pungile vechi agățate de mînerul sertarului, cum ții volanul sau cum speli podeaua, cum potrivești fructele în vas sau cum stingi chibritul. Și te gîndești la toate, altfel, departe de revoltele firești ale adolescenței și tinereții, de gîndurile de ducă de lîngă ai tăi, de împotrivirile cu care ți-ai început viața pe cont propriu. Ceea ce pînă mai ieri te irita, în drumul spre „acasă“, te înduioșează. Ceea ce te scotea din minți îți trezește nostalgii și doruri.

Am ascultat, de-a lungul vremii, sute de povești ale părinților despre copii „neascultători“, „neastîmpărați“, despre sute de dimineți care încep cu scandal și seri care se sfîrșesc cu lacrimi, despre sute de reguli care nu sînt ascultate și sute de sfaturi care sînt ignorate. Am ascultat îngrijorări despre primii pași în viața de adult, întrebări despre ce ai nevoie să știi și să înveți pentru a deveni independent, nedumeriri în fața viitorului și a felului în care un copil poate fi ajutat să stăpînească necunoscutul. Și-mi spun că dincolo de rețetele despre fermitate, educație, sfaturi eficiente, ceea ce va rămîne cu adevărat formator va fi felul în care se configurează timpul și biografia adultului și a copilului în afara îngrijorărilor, a temerilor și nedumeririlor. „Îi spun de zeci de ori să își facă patul!“, îmi zice cu obidă în glas părintele. Îl rog să descrie întreg ritualul: cum îl roagă, cum nu primește răspunsul așteptat, cum îi explică de ce, cum îi arată pentru a mia oară ce are de făcut etc. Și mă gîndesc prompt că i-o va mai spune de mii de ori, mulți ani, pînă cînd, tîrziu, vor dispărea iritarea, de o parte, și revolta, de alta, lăsînd să iasă la lumină un ritual pentru care te-ai întoarce oricînd „acasă“.

Le dăm copiilor noștri educație. Le dăm, însă, și un loc numai bun de recuperare, de reîntoarcere, după ce vor fi cîștigat marile sau micile bătălii pentru care i-am pregătit. Amintiri din copilărie. Amintiri pe care le-am uitat, le-am ignorat sau le-am pierdut vor reveni atunci cînd vor avea nevoie să se odihnească: un fel de a așeza pîinea pe masă, de a deschide larg fereastra dimineața, de a așeza cheile de la casă, de a le spune propriilor urmași să își facă patul sau temele, gesturi sau cuvinte care le-au înconjurat primii ani din casa părintească. Ecoul lor abia acum va începe să lucreze cu adevărat…

P.S. Aveam 6-7 ani cînd tata ne povestea, la gura sobei de teracotă din sufragerie, filme pe care le văzuse, puștan fiind, în anii ’50, la grădinile de vară ale Ploieştiului: Le Miroir à deux faces, cu Bourvil şi Michèle Morgan, L’Éternel retour, cu Jean Marais, Il Generale Della Rovere, cu Vittorio de Sica. Le știu, deşi nu le-am văzut, scenă cu scenă, moment tensionat cu moment tensionat, actori, gesturi, mişcări, peisaje. N-am folosit la nimic, mulţi ani, poveștile lui: nici eu, nici surorile mele nu lucrăm în cinematografie, nici în domenii conexe. Dar, de cîţiva ani, adun cu nemiluita DVD-uri cu filme vechi. Şi încerc să îmi aduc aminte toate titlurile auzite, în anii copilăriei, de la tata. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.