Călător prin Bucureşti. Chiriaşul

Natalia NEGRU
Publicat în Dilema Veche nr. 644 din 23-29 iunie 2016
Călător prin Bucureşti  Chiriaşul jpeg

Constantin Brâncoveanu, Nicolae Grigorescu, Apărătorii Patriei, Panduri, iar Brâncoveanu, Grozăvești, Luică, Băneasa și, în final, Piața Muncii. Pare o simplă enumerare a unor cartiere din București. Ordinea aceasta, însă, reprezintă zonele în care O. a locuit: pe alocuri cîteva săptămîni sau luni, iar în ultima vreme ani. În gazdă pe la „băbuțe“, camere de cămin, care mai populate, care mai aerisite, chirii, iar cămine, gîndaci, zugrăveli și mobilă, colegi de cameră sau de apartament, ghivece cu flori. Începutul era simplu, un rucsac și voie bună. Trecerea anilor a îngreunat periplul bucureștean: rucsacului i s-au mai adăugat un frigider, cărți, haine și multe alte lucruri pe care nu te-nduri să le arunci la o nouă mutare. Că doar sînt ale tale. În toamna acestui an, pentru O. se fac 11 ani de studenție, cu primele locuri de muncă și avansări în carieră, perindați prin diferite colțuri ale Capitalei. În sfîrșit, se simte bine în apartamentul pe care-l închiriază de aproape doi ani, poate pentru că l-a luat de la zero: curățenie, zugrăveală, instalații, mobilă. Vechiul locatar a luat totul, iar ce nu a putut lua, a spart. Poate fi de înțeles – proprietarul actual a cumpărat apartamentul la licitație, iar în posesia sa a intrat cu ajutorul jandarmilor. De atunci însă e liniște, poate doar cîteva scrisori de la recuperatori de creanțe, cu destinatari diferiți, mai apar în cutia poștală.

Chiar dacă statornică în ultimul timp, experiența de chiriaș pe care O. a avut-o în ultimul deceniu este de departe neîncheiată. Provizoratul se resimte preponderent la finalul fiecărei luni, cînd ia chipul proprietarului și se materializează în suma de bani datorată. Perspectiva unui împrumut de la o bancă pentru cîteva decenii este privită în continuare cu rezerve, iar decizia este amînată.

Aventura locuirii cu chirie

Capitala este obișnuită cu nou-veniții. Facultățile și căminele de studenți sînt o bună pepinieră de noi și noi chiriași, dar nu singura. Apartamentele decomandate sînt preferate de chiriașii novici, întrucît permit împărțirea costurilor și obligațiilor asociate locuirii (chiria, întreținerea, curățenia) și oferă în același timp un oarecare sentiment de intimitate. Fiecare are camera sa, iar ușa este o graniță de netrecut. Un amalgam între fosta viață de cămin, cu petreceri și interacțiune constantă între colegi, și ceea ce a lipsit de acolo – un spațiu propriu, un univers doar al tău. Pusă permanent în comparație cu experiența din cămin, chiria oferă mai multă stabilitate și siguranță.

Deznodămîntul aventurii locuirii cu chirie diferă în funcție de perspectiva cărui chiriaș o luăm în calcul. Dacă ne raportăm la un etalon precum cel al unei locuințe în proprietate, chiria este o soluție binevenită, temporară și ulterior problematică dacă devine statornică de-a lungul trecerii anilor. În acest caz, apare permanent balanța discursivă între chirie și rată, unde chiria reprezintă a arunca bani în vînt, iar rata – promisiunea unei act de proprietate: „Nu are sens să plătesc chirie la nesfîrşit. Bani să strîng stînd cu chirie e imposibil, că nu poţi să plăteşti şi chirie, şi să mai strîngi şi bani, şi atunci am zis că, decît să plătesc chirie 30 de ani sau eu ştiu cît, pînă, chipurile, aş reuşi să strîng banii, deşi mă îndoiesc, mai bine plătesc la casa mea, măcar peste 30 de ani e a mea, am rămas cu ceva“, după cum explică o tînără de 29 de ani care a luat decizia de a face un credit bancar. Dintr-o altă perspectivă, chiriașul se bucură de mai multă mobilitate, are acces la o mai mare diversitate rezidențială, poate opta mai ușor pentru schimbări în materie de carieră, mai ales cele care țin de deplasări de scurtă sau chiar de lungă durată. Locuirea cu chirie este deseori asociată și cu deschiderea spre noi experiențe de viață: „Se schimbă prioritățile pe măsură ce trece timpul, ți se schimbă interesele, probabil aș vrea să diversific puțin experiența asta de a locui în București, sau poate în altă țară, să încerc și alte lucruri, nevoia asta de nou…“, povestește P., cu un credit imobiliar de 30 de ani în posesie.

Ceea ce marchează însă experiența locuirii cu chirie și conferă o oarecare notă ironică și chiar negativă acestei „aventuri“ este statutul incert al chiriașului, lipsa unor reglementări clare cu privire la modalitatea de închiriere, la obligațiile părților și la respectarea lor. În 2014, conform datelor Eurostat, procentul oficial al chiriașilor din România ajungea la 3,9%. Închirierea la negru este în continuare o practică destul de răspîndită, deseori contractele (cele existente și înregistrate la administrațiile fiscale) prevăd o valoare a chiriei mult mai mică decît cea percepută în mod real – pentru reducerea taxelor achitate către stat –, iar înțelegerile mutuale și strîngerile de mînă iau locul unor acte cu obligații și responsabilități de ambele părți. Intermedierea relației de către o agenție imobiliară nu schimbă în general procesul deja încetățenit. Iar cînd legătura dintre proprietar și chiriaș este reglată preponderent prin propriile percepții cu privire la ce trebuie să ofere un proprietar de apartament dat spre închiriere sau la cum trebuie să păstreze chiriașul spațiul pentru care plătește, inevitabil apar fricțiuni între cei doi. Neînțelegerile sînt multe și țin fie de condițiile de trai pe care proprietarii le pun la dispoziție contra chiriei, fie de relația pe care cele două părți ajung să o aibă: „Să te trezești în timpu’ nopții, că nu poți să dormi din cauza frigului, nu doresc nimănui. Groaznic! Niște covoare foarte nasoale pe jos, mobila bunicii care mirosea a naftalină, groaznic! Aragazu’, din ăla foarte-foarte vechi, care era ruginit. Dar, în schimb, proprietara, dom’le, tre’ s-avem grijă de apartamentu’ ei, și venea foarte des pe la noi fără să ne anunțe, ca să verifice ea apartamentul“, rememorează o tînără chiriașă experiența avută într-un cartier bucureștean.

Acolo unde relația proprietar-chi­riaș este una de putere, locuința închiriată va fi permanent un teritoriu contestat. Pentru proprietar, apartamentul poate reprezenta un depozit de obiecte nefolosite, cu spații sau camere încuiate la care nu are acces chiriașul sau chiar un loc de dormit în caz de nevoie. Pentru chiriaș, casa necesită schimbări și personalizări pentru a fi locuită și pentru a oferi acel sentiment de „acasă“. La care se mai adaugă și nemulțumirea că nu are acces deplin la spațiul pentru care plătește lună de lună. Coroborarea acestei tensiuni cu absența unui contract dă mînă liberă proprietarilor de a decide, fără drept de apel, încetarea perioadei de închiriere.

A fi proprietarul unei locuințe date spre închiriere este mai degrabă o sursă de venit, și mai puțin una de obligații față de chiriaș. Piața chiriilor din Capitală este alcătuită în mare parte din locuințe dobîndite în plus, moștenite sau nu de către proprietari, care rareori devin oficial rentieri. Practica închirierii apartamentelor luate în credit, cu o valoare a chiriei care o compensează pe cea a ratei (și, cu puțin noroc, a unei părți din propria chirie), este tot mai des întîlnită printre debitori. Bineînțeles, contractele și taxele aferente nu își au locul nici aici. Trecînd rapid din postura de chiriaș spre cea de proprietar și marcați în același timp de presiunea lunară a ratelor bancare, vechii chiriași / noii proprietari nu fac decît să perpetueze modelul.

Natalia Negru este absolventă a Masteratului de Antropologie de la SNSPA şi coordonatoarea volumului colectiv De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan, publicat în 2016 la Editura ProUniversitaria (disponibil online la www.bucharesthousingstories.ro).

Foto: B. C. Cazaciu

Acest articol are la bază rezultatele cercetării „Case Vii. Diversitatea culturală a spaţiilor de locuit din Bucureşti şi împrejurimi“ publicate în volumul De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan. Proiectul Case Vii este realizat în cadrul Programului PA17/RO13 „Promovarea diversităţii în cultură şi artă în cadrul patrimoniului cultural european“, finanţat prin intermediul Granturilor SEE 2009-2014. Proiectul este coordonat de Asociaţia VIRA, în parteneriat cu Asociaţia Mişcarea pentru Acţiune şi Iniţiativă Europeană și cu Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Alina Gorghiu - FOTO Eduard Enea
Gorghiu, despre candidatul PNL la prezidențiale: Avem multe variante. Prima, Nicolae Ciucă
Alina Gorghiu a precizat că favoritul pentru a reprezenta PNL la următoarele prezidențiale e Nicolae Ciucă, dar liberalii au mai multe varianta, însă discuția e considerată prematură.
sorin cimpeanu campeanu
Cîmpeanu: 200.000 de elevi vor beneficia de alocații de transport de până la patru ori mai mari
Cîmpeanu a anunțat că aproximativ 200.000 de elevi vor beneficia de alocații de transport de până la patru ori mai mari în raport cu plafoanele actuale, după ce proiectul de Ordonanță de Urgență pentru modificarea și completarea legii educației a fost finalizat și publicat pe site-ul ministerului.
Jim Cantore a fost aproape de a fi lovit de un fulger png
Uraganul Ian: Reporter, la un pas de a fi lovit de fulger, în timp ce transmitea live VIDEO
Jim Cantore, un legendar reporter de televiziune din Florida, a văzut cu proprii ochi furia uraganului Ian de categorie 4, și a fost aproape de a-și pierde viața când s-a aventurat să transmisită live din mijlocul unei străzi.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.