Căile Făcăturilor Române

Publicat în Dilema Veche nr. 923 din 16 – 22 decembrie 2021
Căile Făcăturilor Române jpeg

După aproape 15 ani, avînd un drum lung de făcut, București-Satu Mare, am decis să mă opun rațiunii și amicilor și să merg cu trenul, aproape 15 ore. Nu oricum, ci în stil – pe site-ul CFR descoperisem posibilitatea de a călători într-o cabină „Single”. Bine, pe site am aflat doar de „posibilitate”, căci practic mi-a fost imposibil să cumpăr biletele online. Prin urmare, am descins în gară, unde o doamnă amabilă m-a „servit” la ghișeu. Tot la ghișeu mi-a omorît din himere: cabina, mi-a spus, este doar în „regim” single, nu care cumva să cred că voi avea doar un pat sau, culmea naivității, cabină de duș. Teoretic, cel mai scump bilet al CFR-ului (în jur de 70 de euro) îți oferă posibilitatea de a călători singur într-o cabină cu două paturi, cu o chiuvetă, o priză și un pachet din partea „casei”: adică o sticlă de apă plată de o jumătate de litru și o trusă igienică (formată dintr-o periuță, pastă de dinți, săpun, prosop de hîrtie, un șervețel umed și un șervețel pentru pantofi). Practic, însă, aveam să aflu, lucrurile n-au stat chiar așa.

Totuși, plecînd de la gară, cu biletele în buzunar, aveam încă o perspectivă romantică asupra călătoriei care mă aștepta, mă visam într-un soi de Orient Expres. Perspectiva mi-a fost însă rapid demontată de toți cunoscuții care, la aflarea deciziei mele de a călători cu trenul, au izbucnit ca un cor antic, mai întîi interogativ („Ce ți-a venit să mergi cu trenul?“), ca mai apoi să treacă la sfaturi și cominații – „Ai grijă să nu iei purici!”. Dar chiar dacă, încet, visul de Orient Expres devenea mai degrabă un coșmar de „Trenul groazei“, m-am încăpățînat în visare: cît de rău putea să fie?

Și așa, în seara zilei de 2 decembrie, mă înființasem pe peronul Gării de Nord, în căutarea trenului Inter Regio spre Satu Mare. Un afișaj la intrare îmi indică linia, însă la capătul liniei, afișajul electronic nu funcționa. Am început să întreb, în stînga și în dreapta, pînă cînd am căpătat o oarecare încredere că urc în trenul potrivit.

„Lasciate ogni eleganza, voi ch’entrate”

Urcările în trenurile CFR-ului sînt un prim test pentru a depista dacă ești, cu adevărat, apt pentru o asemenea călătorie: peroanele extrem de joase și treptele extrem de înalte par mai degrabă o pastișă la fraza pe care Dante a scris-o deasupra Infernului: „Lasciate ogni eleganza, voi ch’entrate”. Dacă faci greșeala să porți tocuri și să ai mai mult de o valiză la tine, soarta îți poate fi pecetluită înainte să înceapă. În timp ce mă chinuiam, ba să mă țin cu o mînă și să urc o treaptă, ba să mă țin cu cealaltă, ba să urc cu fața, ba cu spatele, ba să salt înainte valiza, ba s-o las pe peron și s-o urc mai apoi, mi-au venit în minte poveștile cu cavaleri și, aruncînd ocheade tandre înspre funcționarul care stătea jos, impasibil ca un Cerber, mînca semințe și privea nepăsător la acrobațiile mele stîngace, i-am susurat o rugăminte șăgalnică: „Mă puteți ajuta?”.

Cerberul a părut agasat, dar mi-a luat valiza și, mîrîind un „Hai!”, a așteptat să urc, după care mi-a azvîrlit-o înăuntru. Bineînțeles, greșeala mea, căci nu-i spusesem că în valiză aveam și un laptop, nu doar cartofi.

Totuși, de bine, de rău, urcasem și deja mi se păruse că ce era mai greu trecuse. Însă pe hol, șarpele îndoielii s-a ițit din nou: spre compartiment, două doamne, ușor panicate, mă opresc și mă întreabă agitat: „Știți cumva dacă ăsta e trenul spre Satu Mare?”. Oftez cu ochii mari și le răspund neconvingător: „Sper...”, după care îmi găsesc compartimentul și intru.

O căldură zăpușitoare care accentuează mirosul de vechi. Aprind lumina și mi se pare curat. Ignor însă că lumina era chioară. Încep să inspectez: ridic capacul chiuvetei – chiuveta ciobită și robinetele uzate. Dulăpiorul de deasupra chiuvetei – gol, nu existau nici apa, nici trusa igienică incluse teoretic în prețul biletului. Întreb o călătoare din cabina alăturată, care își freca de zor ușa cu spirt – nici ea nu avea trusa cuvenită, dar îmi sugerează să-l „rugăm” pe însoțitorul de tren, că poate „ne rezolvă”.

„Faceți plîngere!”

Trenul se pune în mișcare, la oră fixă. Aștept să vină controlorul ca să-l „rog”: „N-am apa și trusa igienică!”, spun cu aroganța clientului nemulțumit. Impasibil, controlorul îmi răspunde întorcîndu-mi aroganța: „Asta-i situația!”. Nu mă intimidez, ci plusez, spunîndu-i că sînt incluse în prețul biletului. „Faceți plîngere!”, îmi trîntește și trece mai departe.

Mă închid în compartiment și, bombănind, încerc să-mi însușesc prima lecție: cu aroganțele pe CFR nu rezolvi nimic. Dar trenul e în mișcare, în bagaj am o sticlă de apă (apa de la chiuvetă, ești avertizat, nu e de băut), am laptop cu filme, am telefon cu muzică, am o carte pe care abia aștept s-o citesc. Îndeajuns ca să-mi trec orele. Însă, brusc, un alt gînd îmi zdruncină serios serenitatea: am oare priză?

Singura la vedere este cea de deasupra chiuvetei. Pare de pe vremea lui Pazvante Chiorul, dar e inscripționată în limba germană: „Nur für Rasierapparat” („Doar pentru aparatul de ras“). Cum nu mă pricep la detaliile tehnice, ies din nou pe coridor, să caut însoțitorul de drum, și, de data asta, îl abordez cu tonul mieros al cuiva care a început să învețe regulile casei.

„Nu vă supărați”, îl iau la sentiment, „priză există?”

„Da!”, răspunde sec.

„Unde?”

„Deasupra chiuvetei!”

„Păi, aia e doar pentru aparatul de ras...”

„Așa, și?”

„N-am aparat de ras, vreau să-mi încarc telefonul...”

„Merge, dom’șoară!”

„Și dacă mi-l prăjește?”

„Faceți plîngere!” – și mă concediază, lansîndu-mi o perspectivă aproape antropologică asupra angajaților CFR. Toți par atît de săturați de plîngerile clienților, încît aproape s-au dezumanizat, robotizîndu-se, devenind mai degrabă doar o voce de la call center, care invocă, atunci cînd nu mai are nici o soluție, argumentul suprem – să faci plîngere!

Mă întorc descumpănită, decisă să am încredere în spusele controlorului, la fel cum aș avea încredere în faptul că CFR-ul îmi va plăti paguba, în cazul în care priza din tren îmi va strica aparatele. Și înțeleg deodată perversitatea inscripției în limba germană: dacă îți prăjești telefonul, încercînd să-l încarci la priza din tren, CFR-ul are acoperirea perfectă: se menționează clar că priza poate fi folosită „doar” pentru aparatul de ras.

Dar nu disper, chiar dacă două din marile plăceri pe care mi le pregătisem, muzica pe telefon și filmele pe laptop, au fost excluse. Aveam cu mine o carte minunată. Mă pregătesc, așadar, să mă bag în pat și să citesc, cu o prima expediție pînă la toaleta din capătul coridorului. Ruginită, cu instalații vechi, spoite pe alocuri cu o vopsea de Doamne-ajută, în vremuri pandemice la toaletă nu exista săpun.

Îmi iau așadar inima în dinți și mă duc iar la însoțitor: „Nu vă supărați, nu e săpun la toaletă”. Răspunsul lui a venit, implacabil, precum destinul, în fața căruia nici dîrzenia, dar nici mierea n-au sorți de izbîndă: „Faceți plîngere!”. Mormăi ceva de nereprodus și-i urmez totuși sfatul: mă plîng unei companioane întîlnite pe coridor. „Sînteți singură în cabină?” – mă întreabă conspirativ doamna, uitîndu-se peste umărul meu, înspre însoțitor. Îi confirm, după care îmi spune, cu voce joasă: „Aveți chiuvetă, nu mai folosiți toaleta”. Îngăimez un „Păi...” încurcat, dar doamna intră și iese rapid din cabina ei, înmînîndu-mi un pahar mare, de plastic. „Folosiți-l pe-ăsta!” Rămîn cu paharul în mînă, între doamna călătoare și angajatul CFR, și am o revelație: CFR sînt un bun rezumat al României. Pe de o parte, gardienii regulilor se leapădă de orice responsabilitate, pe de alta, oamenii se descurcă cum pot. Toți se fac că respectă regulile, dar nimeni nu o face, de vreme ce regulile însele se prefac că sînt reguli.

Mă întorc în cabină, căldura este insuportabilă, butonul de reglaj a dispărut în negurile istoriei și chiar inscripția de „cald“ și „rece“ e, de mult, scrijelită pînă la estompare. Mă opintesc din răsputeri, reușesc să deschid puțin geamul, reduc consumul bateriei la telefon și mă bag în pat, cu cartea. Dau să aprind lumina de deasupra patului, cea care indică „becul de citit” – mi se aprinde un beculeț smerit, roșiatic, ca o stea ce stă să moară, sau o scuză, sau, mai degrabă, ca o defensivă în fața ochilor mei mijiți. Pînă să verbalizez o injurie, făcătura de bec mi-a și șușotit, pîlpîind ca un ecou: „Faceți plîngere!”.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase cu uriaşul pod de la Brăila după montarea tablierului metalic de 22.000 de tone FOTO
Marţi, 28 iunie, a fost montat ultimul dintre cele 86 de segmente de tablier metalic la podul suspendat de la Brăila, informează  CNAIR. Podul peste Dunăre de la Brăila va fi cel mai mare pod suspendat din România şi al treilea din Europa.
image
Primele imagini cu racheta rusească  X-22 care loveşte centrul comercial din Kremenciuk - VIDEO
Au apărut primele imagini cu racheta care loveşte centrul comercial din Kremenciuk. Este vorba despre o rachetă rusească X-22. În urma atacului de luni, cel puţin 18 persoane şi-au pierdut viaţa.
image
Sentinţă în cazul lui Andrei, băiatul de 13 ani omorât în bătaie pentru o fată, în centrul Mangaliei
În urmă cu doi ani, Andrei (13 ani) a fost bătut pe o stradă din Mangalia de un alt tânăr. La scurt timp, victima a murit.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.