Brainstorming cu leguminoase şi codri

Publicat în Dilema Veche nr. 655 din 8-14 septembrie 2016
Din nou scandal, în loc de dialog jpeg

De fiecare dată cînd mă pregătesc să scriu despre perlele mari și mici din proiectele didactice, am o strîngere de inimă: știu că există multe, foarte multe cadre didactice excepționale, știu că există grupuri profesionale care au probleme mult mai mari în exercitarea profesiei, știu că trăim vremuri în care autoritatea didactică este vulnerabilizată de incompetența adunată în 25 de ani de ministeriate proaste etc. De ce scriu, totuși, despre ce nu merge sau merge prost în actul de predare? Fiindcă am convingerea că în așteptarea reformei, a marii reforme din învățămînt, se pot declanșa măcar unele mici reforme, individuale, care să ajute la înlăturarea „impurităților“ (kitsch-uri, improprietăți, agramatisme) din lucrările profesorilor.

Să trecem la cîteva exemple.

O profesoară de biologie construiește un proiect de lecție ambițios, laborios, amplu, despre trandafir, cu multe și diverse informații din istorie, geografie, artă. Textul începe liric și agramat (n-am intervenit cu nici o corectură): „Fiecare floare – e ca o stea căzută din cer. Natura-mamă a cheltuit milioane de ani pentru a crea un astfel de miracol, la umplut cu puterea sa, a inspirat în el bucuria și dragostea de viață, și simţind aceste vibraţii subtile ne atragem prin toată ființa noastră la el ca să sorbim această dragoste și să ne umplem cu ea însuși.“

Aflăm, dintr-un alt plan de lecție, că anul 2016 este, nu se știe de ce, anul leguminoaselor. Ce poți face într-o atare situație, cînd ai ore de educație civică în care îi înveți pe copii să mănînce sănătos? De piatră să fii și tot îți vine să compui niște versuri în cinstea marii sărbători, așa că un dascăl a postat pe site-ul comunității o scenetă, care se încheie astfel: „Fasolea, mazărea, lintea în cor: Noi, leguminoasele, vă întărim oasele, în boabe sau în păstaie, toate meniurile le «taie»!“

Lecție de literatură română la clasa a IV-a, poezia „Ce te legeni…“. Subiectul lecției are parte de un „demaraj“ furtunos: „Profesorul inițiază ora cu un brainstorming: îi întreabă pe elevi la ce se gîndesc atunci cînd aud cuvîntul «codru». După această discuție introductivă, se anunță titlul lecției.“ Cred că a fost cel mai scurt brainstorming din istoria practicării lui: la ce te poți gîndi cînd auzi cuvîntul „codru“, mai ales cînd urmează să studiezi poezia „Ce te legeni, codrule?“.

Oră de educație civică, powerpoint intens colorat. Subiectul: „Porți deschise prieteniei“. Unul cîte unul apar slide-urile, cu multe imagini (și despre „porți“, și despre „prietenie“). Nu lipsesc, evident, textele: „A deschide o poartă prieteniei înseamnă un minunat privilegiu, în care adevărul se poate odihni pentru că «prietenia îndoieşte bucuriile şi înjumătăţeşte necazurile».“ Adevărul este că eu nu am înțeles nimic, dar sper ca acest adevăr să nu „îndoiască“ necazurile și să odihnească bucuriile. Sau invers.

Din nou, ora de literatură română, gimnaziu. Un profesor compune un text numai bun de citit la clasă, pentru a-l omagia pe Grigore Vieru: „Grigore Vieru a fost mai mult decît un poet. El a fost un stegar al oastei care a luptat pentru Limba Română, pentru Alfabetul Latin, pentru Identitate, Demnitate şi Conştiinţă Na­ţio­nală. A căzut în bătălia pentru Adevăr şi Dreptate.“ Sînt de acord cu tot ce spune dascălul, mai puțin cu ultima afirmație: poetul nu a căzut, ci a fost izbit frontal de o mașină, nu într-o bătălie, ci pe o șosea, pe care nu pășea în căutarea Adevărului și a Dreptății, ci din dorința de a ajunge la domiciliu.

Alt poet, alt omagiu: o serbare, din zecile de mii, dedicate lui Mihai Eminescu. Citez dintr-o descriere a celor întîmplate, descriere făcută de un profesor pentru revista școlii: „Îmbrăcați în ținută de gală, cu cămașă și papion, așa cum îi plăcea Marelui Emin, am dus emoția pe culmi de trăire intensă prin vers, muzică, rostire și imagine demers ce s-a dorit a fi un semn infim de recunoștință dăruit poetului. Aşadar, Eminescu, prin singularitatea sa, ne obligă să ținem candela minții noastre veșnic aprinsă pentru ca focul vieții cu iubirile, tristețile, căutările, dilemele ei să rămînă viu.“ Nu știu dacă prioritatea lui „Emin“ în viață erau cămașa și papionul, dar știu că ar fi simțit tristețea „pe culmi de trăire intensă“ văzînd cum se bat cîmpii în numele lui.

Și un ultim omagiat: Constantin Brâncuși. Un dascăl îl prezintă astfel pe sculptor copiilor: „Fidel încă de la început esteticii și filozofiei pe care le-a ales, care înglobează tradiția bizantină, Socrate și Milapera (sic! ­– e vorba, probabil, de Milarepa), Brâncuși a dominat epoca sa prin introducerea în arta modernă unei voințe noi de universalitate, legată de dorința de pace și de refuzul catastrofei. Lui Brâncuși îi place să sculpteze, să taie singur. Este o confruntare fără milă între artist și materialele sale.“

În concluzie, eu zic că e mai bine fără omagii, nici pentru codri, nici pentru trandafiri, nici pentru artiști, nici pentru poeți. Nu ne iese și pace. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Horoscop - zodii - zodiac FOTO Shutterstock
Horoscopul zilei, 3 decembrie. O zodie se va confrunta cu probleme mari
Horoscopul zilei pentru ziua de sâmbătă, 3 decembrie, este realizat de astrologul Click, Lorina, și vine cu predicții complete pentru toate zodiile.
Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.