Biserica şi empatia

Publicat în Dilema Veche nr. 652 din 18-24 august 2016
Biserica şi empatia jpeg

Preot paroh la Biserica Sf. Ștefan Cuibul cu Barză, părintele Daniel Benga este profesor de Istoria Bisericii la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București.

Este creștinismul o religie a empatiei? De ce?

Dacă definim empatia prin a pătimi împreună cu celălalt sau a te pune în pielea celuilalt, cu adevărat creștinismul este o religie a empatiei. Din două perspective. Prima, dacă ar fi să-l definim pe Mîntuitorul Iisus Hristos, întemeietorul credinței creștine, cea mai proprie definiție pe care i-am putea-o da ar fi aceasta: cel care a trăit pentru ceilalți și cu ceilalți. Pentru că întreaga viață a lui Dumnezeu care s-a-ntrupat n-a fost nimic altceva decît o trăire pentru oamenii pe care i-a-ntîlnit. Pe bolnavi i-a vindecat, pe cei ce plîngeau i-a-nveselit, pe cei care erau flămînzi i-a hrănit, pe cei care erau în nevoi i-a bucurat. Toate acestea ne arată, de fapt, că avem de-a face cu un Dumnezeu empatic.

În al doilea rînd, Dumnezeu este definit în Noul Testament ca fiind un Dumnezeu al iubirii (1 In 4, 8). Empatia e o formă de iubire importantă. Ea conține, pe lîngă încercarea de a te pune în pielea celuilalt, milă și milostivire pentru acesta. Mila și milostivirea sînt fiice ale iubirii, spun unii din părinții Bisericii. Astfel, creștinismul este religia empatiei prin excelență. Avem un Dumnezeu care ne iubește, din dragoste pentru noi a coborît pe pămînt, s-a-ntrupat, a trăit la fel ca noi pentru a ne înțelege, pentru a ne mîntui. Prin aceasta apare un prim pandant al empatiei creștine, care se înrădăcinează în iubirea lui Dumnezeu pentru noi.

Care este rolul Bisericii în empatia creștină?

Al doilea pandant al empatiei creștine este legat de iubirea față de aproapele – Dumnezeu s-a coborît și ne-a lăsat două porunci mari pe care Mîntuitorul le-a enunțat la întrebările primite din partea cărturarilor iudei. Cele două mari po­runci ale mesajului hristic sînt iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele. Iubirea față de aproapele o putem trăi în biserică. Biserica poate fi privită ca o adunare a empatiei, s-o numim așa. Ca o adunare a oamenilor chemați să întrupeze un mod de viețuire empatic. Sf. Apostol Pavel definește Biserica folosind simbolul trupului și spunînd că este „trupul lui Hristos“, iar Hristos este capul Bisericii. Definiția ne arată că toți membrii comunității sîntem mădularele trupului Bisericii. Sfîntul Pavel spune, în Epistola întîi către Corinteni, că atunci cînd un mădular se bucură, toate mădularele se bucură, iar cînd un mădular suferă, toate mădularele suferă. Aceasta este o imagine a comunității creștine, ca locul în care se naște o nouă umanitate, un nou tip de om, care învață să trăiască cu celălalt și pentru celălalt. Dacă se trăiește în biserică ceea ce poate fi numit „singurătatea liturgică“, venirea la serviciile liturgice doar pentru noi înșine, fără raport cu comunitatea, înseamnă că n-am înțeles rostul comunității creștine. În centrul liturghiei de duminică stă chemarea la iubire, exemplificată prin sărutarea păcii, de exemplu.

Dacă vine un străin la biserică și acolo nu găsește o comunitate de oameni care trăiesc în armonie cu ceilalți, adică într-o stare de empatie, comunitatea aceea nu trăiește deplin taina bisericii lui Hristos. E deplină doar cînd trăim această iubire. Sf. Ioan Gură de Aur spunea că Biserica a fost lăsată de Hristos pentru a continua gîndul său de iubire față de lume. Este instituția care trebuie să facă vizibilă iubirea lui Dumnezeu în lume.

Cum se manifestă această empatie în mod practic?

În esență, o comunitate creștină ar trebui să fie una în care trăim și întîlnim iubirea. Dacă acest lucru nu se întîmplă, este de fapt eșecul oamenilor care nu se ridică la înălțimea acestei chemări. Cînd se termină Sfînta Liturghie la biserică, preotul spune așa: „Cu pace să ieșim“. Și invită comunitatea să iasă cu pace din biserică, comunitate care a cîntat înainte „Am văzut lumina cea adevărată!“, după ce s-a împărtășit. Din iubirea lui Dumnezeu. Din duhul lui, din bucuria lui. Iar comunitatea răspunde: „Ieșim întru numele Domnului!“ Adică ieșim în numele lui Dumnezeu în lume…

Ce înseamnă a ieși în numele Domnului în lume? Înseamnă a duce lumină acolo unde este întuneric, speranță unde este deznădejde, mîngîiere unde e tristețe, a șterge o lacrimă, a spune un gînd bun, a da milostenie, a împărtăși celuilalt ceva, a fi în stare de comuniune creștină.

Se spune despre Biserica ortodoxă că nu oferă destulă asistență socială…

Evident că există și clișee despre care putem vorbi: Biserica ortodoxă, se spune în unele medii, nu face suficientă asistență socială. Or, lucrurile s-au schimbat. În timpul comunismului, nu s a putut acest lucru, pentru că statul ateu nu dădea voie să se iasă dinlăuntrul Bisericii în afară. Și atunci am avut de-a face cu o misiune intra muros. De 25 de ani, comunitățile creștine din România învăța să iasă în lume. În mod practic, în multe parohii ortodoxe, și nu numai, iubirea devine foarte concretă. În parohia noastră încercăm următoarele: de pildă, sînt persoane care nu au medicamente. Sînt sărace și nu-și pot permite. Alți membri ai comunității, care au posibilități, împreună cu unii farmaciști, oferă medicamentele în mod gratuit. Alte persoane din parohia noastră sînt singure. Avem cîțiva misionari, care merg din casă-n casă, cu cîteva banane, de pildă, și stau de vorbă cu oamenii respectivi. Sînt voluntari care fac acest lucru cu mare bucurie. Există familii sărace, cu mulți copii, care nu-și pot permite multe lucuri. Avem un program pe care l-am numit „Mîinile iubirii dumnezeiești“. Aici am preluat o idee a părintelui patriarh, care spune că omul care face bine este mîna lui Dumnezeu, concretă și prezentă în lume. Avem 25-30 de familii în acest program de care avem grijă în mod constant. Le cumpărăm alimentele de bază. Sau rechizitele. De multe ori nu e nevoie de sume mari. Pentru cineva foarte sărac, o sumă mică e, de fapt, o sumă mare. Pentru cineva care cîștigă bine, o sută de lei nu contează. Pentru un sărac chibzuit, o sută de lei într-o lună poate însemna aproape traiul. Avem juriști, notari, avocați la biserică, încercăm cu ei să le facem acte celor care nu au și nu se descurcă singuri. Aducem haine pentru copii. Avem parteneriate chiar cu școli.

Din cîte știu, în multe parohii se întîmplă așa. Au cantine, after-school… A dărui e mai fericit decît a primi.

Care sînt diferențele dintre empatia creștină și cea laică?

Se vorbește mult de drepturile omului astăzi. Libertatea, demnitatea, ele sînt, de fapt, drepturi de natură divină și sînt cu toate prezente în revelația noastră creștină. Ele ne sînt date. Și atunci cînd vorbim de empatia creștină în raport cu alte tipuri de empatie, noi trebuie să definim omul, pentru că totul pleacă de la antropologie. Despre ce om vorbim?

Din punct de vedere creștin, omul poartă în el chipul lui Dumnezeu. Aceasta e o diferență fundamentală. Cînd eu îl ajut pe celălalt, îl ajut, de fapt, pe Dumnezeu. Dacă eu vă ajut pe dvs., eu, în empatia și-n iubirea mea față de dvs., sînt într-o relație de iubire cu Dumnezeu. Sf. Evanghelist Ioan scrie: „Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L a văzut, nu poate să-L iubească“ (1 In 4, 20). Și atunci aceasta-i măsura, și aceasta-i perspectiva fundamentală a empatiei creștine: îl iubim pe celălalt, pentru că în el se descoperă Hristos însuși. Iubind omul, îl iubim pe Dumnezeu.

O a doua perspectivă, foarte importantă, constă în faptul că omul e făcut pentru veșnicie. Cînd iubesc un om, nu-l iubesc numai pentru pămîntul acesta. Aici diferă foarte mult asistența socială a Bisericii de asistența socială a statului, care e laic. În viziunea creștină, cînd eu ajut un sărac sau un om care are nevoie de iubirea mea, o fac nu numai pentru a împlini o normă socială ori morală a societății sau culturii mele, ci pentru veșnicie. Părintele Teofil de la Sîmbăta spunea ucenicilor că dacă-și face un prieten, apoi și-l face și pentru cer. Astfel, aceste două elemente pe care vi le-am dat, chipul lui Dumnezeu, pe care-l poartă orice om, și faptul că omul trebuie văzut sub specia eternității, întemeiază un alt tip de relații care diferă mult de cele pe care le n­temeiem noi pe convenții sociale.

Spre exemplu, pentru Biserică se poate spune că săracii sau bolnavii sînt o comoară. Un astfel de discurs e o nebunie să-l spui în alt context. Un stat ar spune că aceștia sînt o povară. Părinții Bisericii ne învață să fim darnici, iubitori, să primim darurile pe care ni le-a lăsat Dumnezeu. E o bogăție de daruri care stă în fiecare dintre oamenii care poartă chipul lui Dumnezeu, în ciuda problemelor pe care le pot avea.

Empatia laică e mai bună decît lipsa ei?

Evident că da. Există un proces de secularizare puternic, un soi de autonomizare a sectoarelor vieții, în care religia este trimisă în sfera privată. În România nu s-a ajuns atît de departe. Încă e inimaginabil, de pildă, să înmormîntezi pe cineva fără slujbă și fără preot. În alte țări nu se întîmplă așa. Mai avem încă o dimensiune transcendentă. Știu că religia e văzută uneori ca factor obscurantist, dar adevăratul înțeles al oricărei credințe este acela de libertate, de deschidere, omul în religie și în credință niciodată nu se blochează, ci e mai deschis spre împlinirea lui. Nici un sistem politic și social nu vorbește despre om atît de frumos cum vorbește creștinismul. Nici un alt sistem nu spune că omul este chipul lui Dumnezeu. Această măreție a omului ne provoacă și ne cheamă la empatia despre care am vorbit.

a consemnat Iaromira POPOVICI

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.