Biblioteca din nori

Publicat în Dilema Veche nr. 493 din 25-31 iulie 2013
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Citeam, acum cîteva zile, tot soiul de prostii şi neprostii pe Internet. Un link m-a dus către altul, o recomandare văzută nu ştiu pe unde m-a aruncat într-un articol despre cum să faci pîine cu maia, de acolo am alunecat într-un blog monden, apoi am văzut fotografiile din Africa de Sud ale unei necunoscute, am citit despre chestiuni rămase neclare în afacerea Dreyfus, despre latino-americanul Zimmerman, care l-a ucis pe afro-americanul Trayvon Martin şi a fost achitat, despre Kim Kardashian şi oja roz neon. Am ajuns şi la un forum de mame, dar am ieşit imediat de acolo pentru că atmosfera era extrem de războinică, din cauza unei gîlceve iscate de întrebarea dacă pamperşii sînt buni sau nu.     

Meandruiam, aşadar, într-una din zile, pînă cînd am dat de un articol dintr-o revistă americană care apare doar online. În articol, autoarea spunea răspicat, mizînd puternic pe reacţia stîrnită de fronda unui titlu necinstit, că urăşte cărţile. Chiar aşa se numea articolul – „Urăsc cărţile“. I-auzi, am zis, dar de ce? Povestea autoarea – care a debutat prin 2011 cu un roman distopic, gen Mad Max – că în opt ani s-a mutat de şapte ori şi că s-a săturat să tot tîrască după ea cutii peste cutii de cărţi. Şi că mai bine citeşte pe credinciosul ei iPad. Şi că ce te faci cu cărţile pe care le iei în vacanţă, le citeşti şi după aia eşti nevoit să le cari cu tine înapoi acasă? Sau, în general, citeşti o carte care devine apoi un obiect inutil, care-ţi aglomerează apartamentul. Cărţile sînt grele, zice ea. Sînt incomode. Prind praf.

Citeam şi mă enervam. Nici n-am mai vrut să acord atenţie faptului că tot ea recunoştea că are cîteva amintiri legate de cărţile-obiect, că unele îi sînt dragi (majoritatea titlurilor îmi erau necunoscute), dar că n-a fost vreodată omul care să simtă ştiu eu ce fior cînd atinge o pagină de hîrtie sau o copertă tare.     

Subiectul e sensibil, probabil, şi e uşor să cazi în purisme şi manierisme de lectură, însă am fost nevoită să recunosc că la capitolul ăsta am fost de mult depăşită de tehnologie. Cei care s-au născut cu tablete în mînă vor trăi o altă filozofie a cititului, care n-are cum să fie mai bună sau mai proastă decît cea cu care eu sau unii dintre dumneavoastră sîntem obişnuiţi. Dar cred că e mai seacă. Mai neinvadată de simţuri conexe. Miros, pipăit, foşnit, reverie cu cartea deschisă pe burtă. Pînă să ştiu cum se blochează textul într-o poziţie, nu puteam să citesc nimic de pe telefon, stînd într-o rînă, pentru că mi se vărsa ecranul. Ştiţi dumneavoastră, aluneca textul ăla cîş, pentru că nu înţelegea aparatul că tu stai contorsionat într-o bizară poziţie de cititor de cărţi adevărate, cu foi de foaie.

Autoarea asta spune că, odată citite, cărţile – ca obiecte – devin nefolositoare. Adicătelea e ca şi cum ai mînca pupa zemoasă de fluture, iar în urma ei ar rămîne doar o carcasă goală. Un schelet derizoriu. O formă inutilă, golită de înţeles. Păi, eu pot să-mi rememorez copilăria, adolescenţa şi anii mai mari după coperţile cărţilor pe care le-am citit. A le arunca sau a renunţa la ele ar însemna să arunc la gunoi hălci întregi din mica mea existenţă. Coperta în tonuri de verde închis şi brunuri, peisajul chinuit şi umbros e La răscruce de vînturi. E lunga iarnă în care am fost mai mult bolnavă decît bună de şcoală. Cărţile de poveşti, cu coperţi cartonate, pătate de toate fructele şi prăjiturile pămîntului, înseamnă vacanţele mele de vară din copilărie. Lunga colecţie îmbrăcată în pijamelele cu dungi ale Editurii Univers e studenţia mea – Propp, Hugo Friedrich, Croce, Todorov. Cărţile rufoase şi chinuite de adnotări ale acestor domni care ne-au terorizat la examene.

„Şi atunci, cum să stea biblioteca mea într-un nor de-al vostru, virtual?“ m-am certat eu singură, cu biata autoare. (Şi ce dacă biata îşi exprima, pur şi simplu, un punct de vedere personal?) Ăsta e un subiect care mă înfurie. Are potenţial exploziv, precum subiectul pamperşilor din acel forum al mamelor.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Shaun Pinner FOTO Profimedia jpg
Rușii au torturat un prizonier britanic cu muzică pop: „Nu vreau să mai ascult niciodată ABBA”
În timpul captivității, prizonierul a fost obligat să asculte coloana sonoră a filmului Mamma Mia și i s-a dat să consume doar pâine veche și apă murdară.
Razvan Oana dulciuri vegane (4) jpg
Delicii raw vegane făcute de un concurent MasterChef la Galați. Răzvan este inginer hidrotehnist și pasionat de bucătărie
Răzvan Oană, un tânăr din Sulina stabilit la Galați, s-a impus pe piață cu un nou concept de prăjituri. Produsele lui au arome inedite, pornind de la mango cu ghimbir și până la caramel cu brânză și nucă.
catuse arest 3 jpeg
Pistolarul din Maramureș, arestat preventiv. Și-a împușcat rivalul, orbit de gelozie
Bărbatul din Maramureș care a tras patru focuri de armă într-un tânăr a fost arestat preventiv. El este acuzat de tentativă de omor, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, uz de armă fără drept.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.