Bătălia zambilelor

Publicat în Dilema Veche nr. 582 din 9-15 aprilie 2015
Mîrlanii cu palat jpeg

Pe drumul de la ieşirea de metrou de la Unirii 2 în sus, către Universitate, am cîteva repere. Sînt punctele fixe care-mi jalonează drumul şi îmi dau un sentiment aşezat de familiaritate, de rutină de soi bun. 

Primul e bătrîna de pe peron, cu nişte coate grăsuţe precum chiflele, care vinde serveţele de hîrtie de un leu. Mai sus, la ieşirea de pe scările rulante, sînt cele două babe care stau faţă în faţă şi vînd – după anotimp – ghiocei, brînduşe, zambile, lalele, crini, irişi şi crizanteme. Le zic neceremonios „babe“ pentru că aşa se marketează chiar ele: „Ia zambila şi de la baba, mamă! Ia şi de la mamaie!“ Mai sus de babe, ferit, într-un intrînd de lîngă McDonald’s, e bătrînul care nu are picioare. Îl văd deseori urcînd scările de la metrou doar pe cioturile rămase, învelite într-o muşama dură. După intersecţie, pe dreapta, e tipul care sprijină vitrina de la farmacie. E acolo iarnă-vară, seara şi dimineaţa. Nu ştiu exact ce face, am impresia că supraveghează parcarea din faţă şi face un ban din mutatul de colo-colo al unor lăzi de plastic cu care marchează şi demarchează teritorii. În fine, un pic mai sus, e aurolacul Relu, pe care l-am dat dispărut de vreo două săptămăni. Nu-mi fac griji, mai dispare el aşa şi reapare mai jigărit, mai buhăit şi rufos, ca motanii care umblă pe coclauri. 

nul din reperele astea foarte importante a stricat zilele trecute echilibrul perfect al unui traseu îndelung exersat. Toată ţesătura obişnuită s-a cutremurat ca o pînză de păianjen cu ochiurile duse. Zen-ul s-a rupt la babele cu flori. Le-am văzut pe mamăi încăierîndu-se scurt într-o ciocnire rapidă şi furioasă din care au ieşit cu basmalele strîmbe şi cu vreo cîteva zambile smotocite. Spuneam că ciocnirea n-a fost de durată, dar a reuşit întrucîtva să mă oprească din drum, cît să mă uit la ele cu ochii cît cepele. Nu ştiu de la ce s-or fi aprins aşa. Cel mai probabil a fost vorba de invidie profesională. Una vindea mai bine fix sub ochii celeilalte. Succesul ei stătea într-un detaliu subtil: părea mult mai blajină decît cealaltă, avea o faţă mai de mamaie. Smotoceala la care am asistat a făcut ţăndări imaginea unor biete bunicuţe. De sub pojghiţa ciobită au ieşit nişte gheare răscrăcărate de mîţă bătrînă, înrăită în bătăliile primăvăratice de pe acoperiş. 

Am trecut peste incident fără a scormoni mai pe îndelete posibile semnificaţii. Rutina s-a reinstalat, reperele mele erau tot acolo, echilibrul – netulburat. Pînă cînd, pac! Totul a fost răsturnat iar cu susu-n jos, tot din cauza babelor mele cu flori. A dat strechea în bătrîne, le-a învîrtoşat primăvara asta năzuroasă, nu ştiu ce s-o fi petrecut cu ele, dar de data asta le-am văzut făcînd front comun împotriva unei intruse. A treia vînzătoare de bucheţele apăruse lîngă rulantele de la Unirii!! Apariţia era cu atît mai spectaculoasă cu cît femeia – mult mai tînără – avea literalmente ochii învineţiţi de cine ştie ce bătaie groaznică îi rupsese pe spinare smardoiul cu care se ţinea. Astălaltă, vînăta pe la ochi, vindea nişte snopi de narcise proaspete direct dintr-o pungă din alea mari de la Mega Image. Nu ştiai la ce să te uiţi mai întîi: la florile de un galben ameţitor, vii şi ţanţoşe pe tulpinile elegante, sau la paleta de culori de la ochii amărîtei ăleia – un vineţiu care începuse a vira spre galben, distribuit cu mărinimie în cantitate egală în jurul celor doi ochi. 

Babele s-au aliat împotriva învineţitei: „Uite la aia… pleacă, făăă, că ne strici preţurile“, şi tot aşa. Era clar că bătuta picase cu florile ei cu tot în situaţiune ca musca în lapte şi la fel de clar era că nu asta făcea ea de regulă. Sigur e că a doua zi n-a mai apărut. Cele două colţoase au alungat-o. Pînă la întîmplările astea mi-era tare milă de mamăi. Cum le mai tremura în pumnişorul veştejit cîte un bucheţel de ghiocei! Cu ce voce moale te pofteau la brînduşe! De acu’ nu mai mi-e milă. Le respect şi mi-e cam teamă de ele. Umilinţa lor era fix în capul meu. Ele sînt OK aşa cum sînt. Al naibii de competitive. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.