Bătălia zambilelor

Publicat în Dilema Veche nr. 582 din 9-15 aprilie 2015
Mîrlanii cu palat jpeg

Pe drumul de la ieşirea de metrou de la Unirii 2 în sus, către Universitate, am cîteva repere. Sînt punctele fixe care-mi jalonează drumul şi îmi dau un sentiment aşezat de familiaritate, de rutină de soi bun. 

Primul e bătrîna de pe peron, cu nişte coate grăsuţe precum chiflele, care vinde serveţele de hîrtie de un leu. Mai sus, la ieşirea de pe scările rulante, sînt cele două babe care stau faţă în faţă şi vînd – după anotimp – ghiocei, brînduşe, zambile, lalele, crini, irişi şi crizanteme. Le zic neceremonios „babe“ pentru că aşa se marketează chiar ele: „Ia zambila şi de la baba, mamă! Ia şi de la mamaie!“ Mai sus de babe, ferit, într-un intrînd de lîngă McDonald’s, e bătrînul care nu are picioare. Îl văd deseori urcînd scările de la metrou doar pe cioturile rămase, învelite într-o muşama dură. După intersecţie, pe dreapta, e tipul care sprijină vitrina de la farmacie. E acolo iarnă-vară, seara şi dimineaţa. Nu ştiu exact ce face, am impresia că supraveghează parcarea din faţă şi face un ban din mutatul de colo-colo al unor lăzi de plastic cu care marchează şi demarchează teritorii. În fine, un pic mai sus, e aurolacul Relu, pe care l-am dat dispărut de vreo două săptămăni. Nu-mi fac griji, mai dispare el aşa şi reapare mai jigărit, mai buhăit şi rufos, ca motanii care umblă pe coclauri. 

nul din reperele astea foarte importante a stricat zilele trecute echilibrul perfect al unui traseu îndelung exersat. Toată ţesătura obişnuită s-a cutremurat ca o pînză de păianjen cu ochiurile duse. Zen-ul s-a rupt la babele cu flori. Le-am văzut pe mamăi încăierîndu-se scurt într-o ciocnire rapidă şi furioasă din care au ieşit cu basmalele strîmbe şi cu vreo cîteva zambile smotocite. Spuneam că ciocnirea n-a fost de durată, dar a reuşit întrucîtva să mă oprească din drum, cît să mă uit la ele cu ochii cît cepele. Nu ştiu de la ce s-or fi aprins aşa. Cel mai probabil a fost vorba de invidie profesională. Una vindea mai bine fix sub ochii celeilalte. Succesul ei stătea într-un detaliu subtil: părea mult mai blajină decît cealaltă, avea o faţă mai de mamaie. Smotoceala la care am asistat a făcut ţăndări imaginea unor biete bunicuţe. De sub pojghiţa ciobită au ieşit nişte gheare răscrăcărate de mîţă bătrînă, înrăită în bătăliile primăvăratice de pe acoperiş. 

Am trecut peste incident fără a scormoni mai pe îndelete posibile semnificaţii. Rutina s-a reinstalat, reperele mele erau tot acolo, echilibrul – netulburat. Pînă cînd, pac! Totul a fost răsturnat iar cu susu-n jos, tot din cauza babelor mele cu flori. A dat strechea în bătrîne, le-a învîrtoşat primăvara asta năzuroasă, nu ştiu ce s-o fi petrecut cu ele, dar de data asta le-am văzut făcînd front comun împotriva unei intruse. A treia vînzătoare de bucheţele apăruse lîngă rulantele de la Unirii!! Apariţia era cu atît mai spectaculoasă cu cît femeia – mult mai tînără – avea literalmente ochii învineţiţi de cine ştie ce bătaie groaznică îi rupsese pe spinare smardoiul cu care se ţinea. Astălaltă, vînăta pe la ochi, vindea nişte snopi de narcise proaspete direct dintr-o pungă din alea mari de la Mega Image. Nu ştiai la ce să te uiţi mai întîi: la florile de un galben ameţitor, vii şi ţanţoşe pe tulpinile elegante, sau la paleta de culori de la ochii amărîtei ăleia – un vineţiu care începuse a vira spre galben, distribuit cu mărinimie în cantitate egală în jurul celor doi ochi. 

Babele s-au aliat împotriva învineţitei: „Uite la aia… pleacă, făăă, că ne strici preţurile“, şi tot aşa. Era clar că bătuta picase cu florile ei cu tot în situaţiune ca musca în lapte şi la fel de clar era că nu asta făcea ea de regulă. Sigur e că a doua zi n-a mai apărut. Cele două colţoase au alungat-o. Pînă la întîmplările astea mi-era tare milă de mamăi. Cum le mai tremura în pumnişorul veştejit cîte un bucheţel de ghiocei! Cu ce voce moale te pofteau la brînduşe! De acu’ nu mai mi-e milă. Le respect şi mi-e cam teamă de ele. Umilinţa lor era fix în capul meu. Ele sînt OK aşa cum sînt. Al naibii de competitive. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM. 

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?