Banalizarea imposturii

Publicat în Dilema Veche nr. 920 din 25 noiembrie – 1 decembrie 2021
Banalizarea imposturii jpeg

Zilele trecute, într-un magazin de cosmetice, în timp ce citeam eticheta unui flacon, am fost abordată de o angajată pe ecusonul căreia scria „Cosmetic consultant” cu întrebarea: „Pot să vă ajut?”. I-am răspuns că sînt în căutarea unui produs care să conțină anumite ingrediente, însă, în loc să-mi indice ce să caut, domnișoara mi-a luat luat flaconul din mînă și a început să-mi citească, cu voce tare și plină de solicitudine, ingredientele. Am întrerupt-o, spunîndu-i că pot să citesc și singură, dar sfătuitoarea mi-a tăiat-o scurt: „Dar eu sînt aici ca să vă ajut” și a continuat să-mi citească, lămurindu-mă în final că respectiva poțiune nu conține ingredientele căutate. Cum purta patalamaua de „sfătuitoare cosmetică”, am plusat și am întrebat-o ce alte produse îmi poate recomanda. Spre stupoarea mea domnișoara a oftat și a început să ia pe rînd sticluțele de pe raft și să-mi citească etichetele.

Bineînțeles, nu este primul exemplu de angajat comercial care habar n-are ce vinde. Și nici primul care să admită că nu știe. Totuși, în timp ce domnișoara îmi citea cu voce tare, irosindu-mi timpul și nervii, mimînd competențele enunțate de ecuson, competențe pe care în mod clar nu le avea, m-am gîndit la impostură, la diferitele sale grade de comparație și la amploarea acesteia în societatea românească.

De la meșterul care face o treabă de mîntuială, pretinzînd că se pricepe, la politicienii care în timp au devenit „toți la fel”, ne-am obișnuit într-atît cu incompetența și cu promovarea diletanților la toate nivelurile încît impostura, fie ea minoră, fie majoră, a devenit ceva banal? Ne mai revoltă impostura, o mai taxăm ca atare sau, familiarizați atît de mult cu ea, o tratăm aproape ca pe o rudă pe care, deși susținem că nu o suferim, o acceptăm, căci e de-a noastră, iar „sîngele apă nu se face”?

Dar ce este și de cîte feluri poate fi impostura? Care sînt cauzele ei și ce efecte provoacă? Și, cel mai important, ce se întîmplă într-o societate în care impostura devine ceva la ordinea zilei?

Definiția de dicționar aproape că o minimalizează, punînd-o în aceeași oală cu „șarlatania”. De altfel, în literatura clasică, etalonul impostorului este personajul lui Molière, Tartuffe. Dar Tartuffe e doar un mic trișor, un clămpănici de suprafață, pentru unii șarmant, pentru alții enervant, personajul nefiind totuși încărcat cu consecințele mai grave ale imposturii – abuzul de încredere putînd lăsa urme adînci, traumatizante. Rămînînd în sfera literaturii, putem vorbi astfel despre Cornelius Melody, personajul lui Eugen O’Neill din piesa sa din 1942, A Touch Of The Poet, sau, mai recent, de tatăl din Enfant de salaud, cartea lui Sorj Chalandon, nominalizată anul acesta la premiul Goncourt. Cele două personaje ajung să ruineze viețile celor din jur prin faptul că își arogă vieți și caractere care de fapt nu le aparțin, mințind sedimentați în propria impostură. Interesant este că cele două personaje nu sînt inventate, ci poartă fantome ale oamenilor reali din viețile celor doi scriitori – atît piesa de teatru a lui O’Neill, cît și romanul lui Chalandon fiind mai degrabă încercări de catharsis ale traumelor suferite de cei doi cînd află adevărul despre tații lor, niște oameni pe care în copilărie i-au idealizat.

În 1934, psihanalista Helene Deutsch, fondatoarea Institutului Psihanalitic din Viena, a descris tipul de personalitate „Als ob” („ca și cum“), referindu-se la indivizi care, deși sînt profund inautentici, sînt perfect integrați în societate, au parte de relații normale cu cei din jur, fără să lase impresia de falsitate. Impostorul, potrivit cercetătoarei, este extrem de atent la cerințele sociale și extrem de dornic să se plieze acestora, iar aparența de normalitate nu vine dintr-o represiune a eului, ci mai degrabă dintr-o exhibare a unui eu fals. Impostorul rămîne însă la stadiul infantil al copilului care doar imită lumea adulților și nu își mai dezvoltă o personalitate a lui, pentru că îi e mult mai ușor să recurgă la mimetismul unor formule de succes. Fără să fie nevoit să depună prea mult efort, ajunge să-și construiască identitatea prin „repetarea spasmodică și fără nici o urmă de originalitate a unui prototip”. O caracteristică principală a personalității „Als ob” este aceea că, deși existente, tendințele de agresivitate care provin dintr-un complex de inferioritate sînt mascate de purtări frumoase – căci toți impostorii vor să fie percepuți drept oameni buni și mai ales morali –, însă această mască le cade atunci cînd subiectul este provocat să-și demonstreze calitățile pe care pretinde că le are – atunci amabilitatea de fațadă putînd fi „ușor convertibilă în rău”.

Bineînțeles, există diferite tipuri de impostură, Helene Deutsch făcînd diferența între mecanismele care funcționează la diverși impostori. Tiparul variază în funcție de gradul de consolidare a idealului ego-ului și de capacitatea de sublimare. Impostor poate fi și cel care are o dorință trecătoare pentru ceea ce și-ar dori să fie (precum adolescenții), dar și cel care își face o carieră mizînd doar pe imitarea unor calități. Deutsch a clasificat astfel de personalități drept „depersonalizate” și le-a asociat cu un comportament de tip schizoid, afirmînd că în spatele pseudo-normalității se află un nucleu psihotic schizoid.

Impostura se clădește așadar pe o acută lipsă de identitate – cînd nu știi cine ești, preferi să imiți modele pe care societatea le promovează ca fiind de succes.

„Am putea spune că fiecare societate are impostorii pe care îi merită” – afirmă Roland Gori, profesor de psihopatologie la Universitatea Aix-Marseille, din Franța. În cartea sa, apărută în 2013,

La Fabrique des imposteurs, profesorul analizează modul în care s-au schimbat formele de impostură. „Impostorul a existat dintotdeauna, la fel și impostura... Astăzi însă vorbim de contexte diferite și, prin urmare, de simptome diferite (…). Fiecare societate are, la un moment dat, ritualurile ei, codurile sale sociale care dau credit cuiva.”

Potrivit lui Gori, noile criterii sociale de creditare se bazează în esență pe valori cantitative, formale și procedurale, în toate domeniile. „Dacă luăm exemplul jurnalismului, ceea ce va avea prioritate este logica rating-urilor. De pildă, un material jurnalistic nu va mai fi evaluat în funcție de ideile cu care contribuie, din punct de vedere al calității, la formarea gîndirii critice a cetățenilor, ci pe baza numărului de vizualizări, această logică de rating devenind calul troian al logicii pieței.”

În plan social, acest cal troian care oferă mai degrabă cantitate și nu calitate este analizat și de sociologul german Ralf Ottermann în lucrarea sa Soziologie des Betrugs (Sociologia imposturii).

Ce anume face ca impostura să fie prezentă mai abitir în anumite societăți și de ce unele comunități o tolerează mai bine ca altele?

În primul rînd, minciuna și înșelăciunea sînt instrumente ale puterii, folosite foarte adesea în societăți aflate în „derivă”, fără o structură socială și politică solidă. La nivel politic, nevoia oamenilor de stabilitate este astfel speculată prin promisiunile de mai bine ale unor candidați care nu au o acoperire reală – impostura politică fiind declanșată de presiunea competitivă dintre candidații dornici să capete sau să-și mențină funcțiile. Astfel se plusează, mai ales în campanii electorale, inventîndu-se competențe care nu există, invocîndu-se demagogic principii, care sînt însă încălcate odată cu venirea la putere – căci nu principiile sînt urmărite, ci dorință de ascensiune. De cealaltă parte, a electoratului, cetățenii unor asemenea societăți au nevoie să creadă că alegerile lor au fost cele bune, căci aceste alegeri îi validează (sau i-ar invalida) în mod direct. Drept care ajung să-și susțină orbește aleșii, chiar dacă se văd înșelați, găsindu-le acestora motivații și circumstanțe atenuante – nu a fost vina lor!

Se naște astfel un cerc vicios sau, mai bine zis, un „Triunghi al fraudei”, după teoria avansată, în 1951, de sociologii americani Donald Cressey și Edwin Sutherland în lucrarea Why Do Trusted Persons Commit Fraud?. Cei trei piloni ai imposturii – presiune, oportunitate, justificare – se susțin unul pe altul, ca într-un joc de domino, iar pentru ca triunghiul să poată fi rupt, pilonul cel mai important care trebuie înlăturat este cel al oportunității – cu alte cuvinte, să nu existe alte șanse de succes decît cele bazate pe merit și pe calități demonstrate.

Totuși, într-o societate în care impostura este atît de bine sedimentată, în care unii se prefac competenți, alții se prefac a nu vedea incompetența pentru că, nu-i așa, impostura unuia poate fi oportunitate și pentru impostura altuia, sînt extrem de puține șanse ca acest triunghi să fie rupt.

Cît despre România, trăim într-o țară în care se spune, mai în glumă, dar de cele mai multe ori cu o întristătoare seriozitate: „Dacă Ceaușescu ar trăi, azi ar fi reales”.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase cu uriaşul pod de la Brăila după montarea tablierului metalic de 22.000 de tone FOTO
Marţi, 28 iunie, a fost montat ultimul dintre cele 86 de segmente de tablier metalic la podul suspendat de la Brăila, informează  CNAIR. Podul peste Dunăre de la Brăila va fi cel mai mare pod suspendat din România şi al treilea din Europa.
image
Primele imagini cu racheta rusească  X-22 care loveşte centrul comercial din Kremenciuk - VIDEO
Au apărut primele imagini cu racheta care loveşte centrul comercial din Kremenciuk. Este vorba despre o rachetă rusească X-22. În urma atacului de luni, cel puţin 18 persoane şi-au pierdut viaţa.
image
Sentinţă în cazul lui Andrei, băiatul de 13 ani omorât în bătaie pentru o fată, în centrul Mangaliei
În urmă cu doi ani, Andrei (13 ani) a fost bătut pe o stradă din Mangalia de un alt tânăr. La scurt timp, victima a murit.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.