Bacalaureat 2011, spectacolul continuă

Publicat în Dilema Veche nr. 386 din 7 - 13 iulie 2011
Despre prietenie jpeg

De mulţi ani încoace, examenele de bacalaureat sau testările elevilor de clasa a opta devin subiecte de primă pagină  sau de subsol al forumurilor, în aceleaşi forme de manifestare: indignări masive, cearta părinţilor şi elevilor cu Ministerul Educaţiei, elevi prinşi cu fiţuici, profesori care nu ştiu baremul de corectare, subiecte scrise greşit pe tablă sau pe foile de examen, perle ale elevilor, nota obţinută de fiica/fiul cutărui demnitar sau vedetă etc.  

Nici anul acesta nu a făcut excepţie de la descrierea de mai sus. Două au fost marile teme ale aşa-ziselor dezbateri despre bacalaureatul 2011: introducerea unor sisteme mai performante, şi mai severe, de supraveghere a elevilor în timpul examinării  (nu e rău, dar le aşteptăm puse în funcţiune şi la examenele cadrelor didactice sau ale celor care se pregătesc să devină dascăli), şi dacă Ştefan Gheorghidiu este personaj de text dramatic sau nu. (Nu este!) 

Am citit în toţi aceşti ani subiectele date la testări. Pe marginea lor, dar şi a rezultatelor obţinute de învăţămîntul românesc ar fi de făcut cîteva observaţii. 

Mai întîi, ar fi de vorbit despre cunoştinţele testate la bacalaureat. Cred că Ministerul Educaţiei, profesorii, specialiştii în pedagogie ar trebui să limpezească răspunsul  la cîteva întrebări. Ce este bacalaureatul şi ce tip de competenţe ar trebui să verifice examenul dat pentru obţinerea lui? Este vorba despre un minim de cunoştinţe şi abilităţi? Sau, mai degrabă, despre o medie a celor obţinute în cei doisprezece ani de şcoală?  

La ce ar trebui să servească informaţiile şi abilităţile dobîndite în şcoala făcută pînă la optsprezece ani? Răspunsul la aceste întrebări, împreună cu o evaluare onestă a realităţii din educaţia formală a copiilor din România ar putea să ducă la formularea unor standarde corecte, eficiente, practice de testare a performanţelor pentru cei care au absolvit douăsprezece clase. (Mă întreb, cîţi dintre cei care au absolvit deja o facultate ştiu să „scrie un text de tip argumentativ despre cunoaşterea de sine“, să „susţină o opinie despre modul în care se reflectă tema textului dramatic în construcţia personajului“ sau să „precizeze tipul de perspectivă narativă în textul dat“ – fragment din Nuntă în cer, Mircea Eliade.)  

Mai apoi, ar fi de făcut cîteva comentarii despre felul în care sînt formulate subiectele. Am mai scris despre exprimările apretate şi construcţiile preţioase şi bombastice găsite în documentele Ministerului Educaţiei. Ele se regăsesc din plin şi în documentele de examinare a elevilor: „adverbe de mod folosite ca indici ai subiectivităţii evaluative“, „prezenţa instanţelor comunicării narative“, „ordinea integrării reperelor în cuprinsul lucrării este la alegere“. 

Măsura inadecvării felului în care sînt construite testele naţionale o dau nenumăratele exemple de ineficienţă a şcolii româneşti: perlele culese de pe foile elevilor demonstrează, an de an, că elevii, sau în orice caz mulţi dintre ei, nu numai că n-au citit bibliografia de examen sau n-au înţeles ceea ce au citit, ci că habar n-au ce li se cere de fapt să expună pe pagina de examinare; mai departe, lucrările celor care dau examen la facultate scandalizează prin lipsa de cunoştinţe elementare de limbă română sau din specialitatea aleasă de elev; spaţiul public românesc este plin de personaje inculte, agramate, care-şi amintesc cu greu cine a fost Nichita Stănescu, nici vorbă să-i mai şi comenteze afirmaţiile. De pildă cea propusă ca subiect de examen: „A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă“. Un subiect numai bun de dat spre reflecţie şi Ministerului Educaţiei. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prea tîrziu și prea devreme
În 1993, cînd revista era la cele dintîi numere, mă aflam la început de liceu.
Zizi și neantul jpeg
Lucruri interzise: părul
Coafurile femeilor, în anii 1970-1980, nu erau atît de direct cenzurate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Tu pe cine ai în agendă?
În orașele mici e mai simplu, cercul e mai strîmt.
E cool să postești jpeg
Viitorul sună prost
Un cerc vicios ia astfel naștere: cu cît intră mai puțini oameni în învățămînt, cu atît se agravează pe termen lung deficitul de profesori
p 20 WC jpg
Cuvîntul rănit. Fenomenologia rugăciunii
Dumnezeu este o manifestare activă de sine în fața lui Dumnezeu
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Parabola intervalului
Andrei Pleșu este, așa cum știm, un excepțional mijlocitor.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Inteligența Artificială prezintă un risc de „extincție” pentru umanitate.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.