Emisiune, într-una dintre seri, la Antena Stars: domnul Mihai Morar invită la masă, în direct, o familie săracă, extrem de săracă, din România. Pe burtieră scrie, analfabet, „N‑au servit (sic!) niciodată o masă decentă“. Apar doi oameni necăjiți, stingheri, împreună cu cei trei copii ai lor. Camerele de filmat sînt îndreptate spre gura și mîinile invitaților care abia prididesc să mănînce ce li se pune în față, printre comentariile moderatorului: „Atenție, dragi telespectatori, acești oameni nu au mîncat niciodată mazăre sau fasole“, „Atenție, dragi telespectatori, acasă ei nu au masă, întind niște ziare pe jos, locul în care stau are 9 metri pătrați, o masă ca asta, din platou, nici nu ar încăpea…“ (o masă de restaurant cu greu ar încăpea în casele multor români, fără să fie atît de săraci). Mama este invitată, la masa îmbelșugată, să povestească despre afecțiunile grave pe care le are, tatăl începe să dea amănunte intime despre corpul femeii, dar povestea lui este întreruptă brusc de chelner, care aduce papanași. Toți cei de la masă sînt întrebați ce se află în farfurie, iar Morar este satisfăcut că nici unul nu dă răspunsul corect. În toiul mesei, pentru că  domnul Morar are de discutat cu adulții, copiii sînt trimiși în zona de dulciuri. Numai că unul dintre cei mici vrea să mai rămînă la masă fiindcă nu a terminat de mîncat mazărea. Toți sînt înfometați și stingheri. Numai domnul Morar este mulțumit că scenariul decurge așa cum a fost proiectat.

Un „spectacol“ grotesc, în care niște oameni amărîți sînt doar instrumente de marketing și de anexat sufletele telespectatorilor la butoniera realizatorilor și la rating-ul televiziunii. Nimic bun nu se întîmplă: orice ajutor pe care acești „jurnaliști“ pretind că îl oferă strivește pur și simplu demnitatea familiei, pîngărește biografia acestor copii, o biografie care va cuprinde de-acum această secvență de teribilă umilință.

Cînd vezi astfel de imagini, începi să iei la rînd, în gînd, toate instituțiile de stat sau private care stau cu ochii pe televizoare și pe cetățeni, fiindcă asta le e meseria, și să te/le întrebi: în fișa postului celor de la CNA se află doar cenzurarea capetelor tăiate, a sînilor dezgoliți și a cuvintelor deocheate? Nu-i oare la fel de indecent, de inuman să momești într-un platou de televiziune niște oameni săraci cu promisiunea unor pomeni, cu condiția să facă spectacol din neajunsurile, neputințele și bolile lor? Iar în fișa postului celor de la Autoritatea pentru Protecția Copilului sînt doar indicații care vizează apărarea integrității fizice și emoționale, nu și a demnității, a imaginii, a vieții private ale unor copii ai căror părinți au foarte puțin de ales? Breasla jurnaliștilor a devenit aservită doar entertainment-ului cu orice preț şi se emoționează doar în fața închiderii Arenei Naționale?

Am văzut și am auzit tot ce poate fi mai rău, în cei 25 de ani de libertate a „presei“. Nu există nici o speranță, atîta timp cît presa este făcută, adesea, de oameni care pur și simplu nu au educație, nici profesională, nici școlară, nici sufletească. Lucrurile merg din ce în ce mai rău: de ani buni ni se perindă prin fața ochilor subiecte senzaționale, în prime-time, cu oameni bolnavi care-și exhibă rănile și suferința ațîțați de moderatori, cu fete tinere care ar avea nevoie, mai curînd, de ajutor psihiatric, dar care sînt puse să facă spectacol din mizeria în care trăiesc, cu fetițe sau băieți de numai cîțiva anișori puși să își legene șoldurile pe manele, cu mame dezaxate care sînt plătite să vîre cuțitul în rănile din biografia copiilor etc. Pe scurt, nimic, nici o faptă bună, nici un personaj cumsecade, nici un vis rezonabil, nici un talent sclipitor nu rămîne în afara jocurilor ignare care se petrec în presă, devenită o adevărată „curte a miracolelor“.

Ce e de făcut? Pe termen scurt, mai nimic, cred. Pe termen lung, mai mult ca oricînd avem nevoie de oameni școliți, educați de sisteme de învățămînt performante, care să înlăture din fața televizorului spectatorul și jurnalistul analfabet.

Încheierea emisiunii despre care am vorbit a fost și ea senzațională: la un moment dat, domnul Mihai Morar spune familiei că vor continua să mănînce în spatele scenei, fiindcă trebuie să cheme următorii invitați. Între aplauze comandate, extazul moderatorului și plecarea gîrbovită a familiei, intră următorul titlu și următorul subiect: „Regii fițelor, din nou la cuțite! Țăranul din Maserati și sexy avocata, pentru prima oară față în față!“

Maria Iordănescu este psiholog.