2020. Zodia Taur. Cu planeta nu mai știu care (Saturn? Jupiter? Marte?) în Casa a IX-a, casa călătoriilor lungi și a relațiilor cu străinătatea, veți avea ocazia să ieșiți des din țară, să vă lărgiți orizonturile, poate chiar să vă mutați definitiv departe de casă.

Ați nimerit-o și de data asta, mă gîndesc, în timp ce îmi explorez casa a nu știu cîta lună la rînd de neplecat nicăieri, a nu știu cîta lună la rînd de cînd marea aventură e dusul și plecatul la muncă, număratul sportiv al ălora cu măștile sub nas la metrou (miercurea e ziua cea mai productivă), cumpărăturile de la Mega, piața, bătutul cartierelor din vecinătate cu piciorul și contabilizarea dementă a zilelor cînd te strivește pe rînd ba o iritare profundă, ba un început simpatic de depresie de manual.

Mă gîndesc și la tîmpenia scrisă pe Facebook la început de ianuarie laolaltă cu restul lumii; tot soiul de planuri, vise, proiecții, glume cu diete și ce mai face un om normal la început de an. 2020 o să fie bun cu mine și cu voi, scriam eu pe acolo pe la 1 ianuarie, iar vălul de penibil începea oricum să se lase peste toate platitudinile astea încă de pe 2. Aș fi uitat în mod normal prostia asta, dar trebuie să mi-o aduc aminte, acum, în iulie, cînd stau în vîrful patului cu laptop-ul în brațe și aștept cu interes un alt puseu de iritare extremă, fără obiect/subiect pe care să poți pune degetul. Avem pandemie, avem BLM și anti-BLM, avem în continuare Trump, trollii ruși, Iohannis, Uniunea Europeană care nu se înțelege la bani, Macron care țipă la premierul austriac, statui care pică și lumea nu înțelege în continuare de ce, sexo-marxiștii, delicioșii conservatori români, frica, avem ceva oameni prin Piața Victoriei care, dincolo de dreptatea sau nedreptatea lor, au reușit să producă cea mai sărăcuță pancartă din istoria protestelor – „Covrig 19” e atîîît de lame, că bunică-mea care nu vorbea bine română, autoghetoizată prin forța lucrurilor, tot ar fi scos ceva mai decent.

Stau așa, la mijlocul acestui an, trag o linie și văd un pic ce s-a petrecut în spate. Au dispărut niște prietenii care poate nici nu trebuiau să existe, s-au reașezat, poate, niște priorități care probabil că o să dispară odată cu revenirea la o oarecare normalitate, am explorat obsesiv casa și acasă. Am săpat tuneluri în covorul din living, am făcut super-expediții în bibliotecă, în cărțile de acolo și în obiectele puse pe rafturi. Nimicuri aduse de prin Europa vacanțelor și a city-break-urilor: doi îngerași cît unghia dintr-o ceramică poroasă luați dintr-o abație scoțiană, un bustișor alb al lui Bach adus de la Berlin după o noapte de beție într-un bar cu nisip pe jos, sfîntul catolic Iacob cel Mare, cu scoica călătoriilor pe piept, căruia îi lipsește un braț, luat cu 5 euro dintr-un cărucior cu vechituri în Toledo. Apoi lucruri rămase de prin familie; poze sepia cu doamne țîțoase, strînse în corset, făcute de unu’ Ferdinand Kernthaler, la Viena. Pe spatele cartonului tare stă scris Meine Mutti, Frau Antonia Jung. Un străbunic îmbrăcat în uniforma armatei române, cu fes pe cap, colțul din dreapta sus e pătat cu cerneală – mort la Turtucaia. Nimicuri deja, oameni necunoscuți, pierduți deja în istoriile auzite și răsauzite pe care le-am stors de la rude. Mai spune-mi o dată cum a fost aia și ailaltă, le ziceam, iar de fiecare dată poveștile se întorceau puțin mai noi, puțin schimbate, Minnesänger-ii mai adăugau conținut de fiecare dată, și, Doamne, cît îmi plăcea.

Mi-am explorat casa în perioada asta și m-am gîndit dacă o fi totuna cu acasă. Uneori era, alteori nu, după dispoziție, umori și grade de iritare. Am intrat cu totul în cutii cu fotografii, am stat acolo, pe covor, pînă mi-au amorțit picioarele și m-am uitat la nunți alb-negru cu sifoane pe masă și meseni cu freze buclate. Am rupt, ca voi toți, Netflixul, m-am gîndit să fug la țară, la orice țară, dar cu condiția ca iarba să nu ascundă gîngănii și nici șoproanele vechi pînze de păianjeni grași și nici muște; o țară de plastic, aseptică mi-am dorit. Călătoriile tuturor s-au întors pe dinăuntru. Habar n-am dacă e bine.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.