Anii ’90 și nu numai

Publicat în Dilema Veche nr. 789 din 4-10 aprilie 2019
Anii ’90 și nu numai jpeg

Descopăr, cu trecerea timpului, cîte prejudecăți aveam în anii precedenți. Nici anii 2010 nu sînt la fel cu anii aproape 2020 în care ne aflăm, darămite anii 2000, ca să nu mai vorbim de anii ’90. Mă uit la un serial pe Netflix, din anii ’90, Party of Five (1994-2000, Christopher Keiser, Amy Lippman), și-mi dau seama cît de mult s-au schimbat mentalitățile de atunci încoace.

Deși tot un serial cu adolescenți (cinci frați ai căror părinți au murit într-un accident de mașină și care trebuie să se descurce singuri, inclusiv cu un bebeluș, fratele cel mai mare avînd în jur de 25 de ani), Party of Five e mai serios decît Beverly Hills 90210 (1990-2000, Darren Star), la care mă uitam în anii ’90. Mai serios și mai credibil, mai firesc, fără să fie o capodoperă: situațiile sînt mai puțin teatrale, cu mai puțin glamour și cu o notă de tristețe, de gravitate aproape omniprezentă. Sînt situații cu care ne putem identifica fiecare, episoadele rezolvă cîte o „problemă de viață“ cu mai puțin umor, dar cu afecțiune și responsabilitate. E interesant de replonjat într-o lume, chiar cvasi-artificială, a moravurilor anilor ’90, ani cu care mă identific, anii tinereții generației mele: lipsa de umor despre care vorbeam poate fi o caracteristică a lor, printre altele.

Serialele următoare, cele plasate după 2000 și, mai mult, după 2010, nici nu știu cum să le spun, post-postmoderne, folosesc ironia și umorul ca lentile de la sine înțelese prin care putem privi viața. Felul în care personajele se raportează la diversele situații presupune detașare ironică și relativizare: oricît de infernale ar fi situațiile în colimator, mai întotdeauna e găsită o cale de a le gestiona, cu un fel de rînjet și aducere în derizoriu. Lucrurile nu sînt fixe, bătute în cuie, se poate glisa pe lîngă ele, fie că e vorba de relații sau de chestiuni profesionale. Judecățile morale nu sînt rigide, ci flexibile. Dacă nu mai există, neapărat, -„happily ever after“, nu se poate vorbi nici de nefericire perpetuă. Ci de o relativitate veșnică – ceea ce pare mai aproape de o realitate suportabilă și mai ușor digerabil.

Așa se întîmplă în Rake (2010-2018, Australia, Peter Duncan, Richard Roxburgh, Charles Waterstreet), unul dintre serialele mele preferate, sau în Rita (2012, Danemarca, Christian Torpe) – varianta, desigur, pe alte coordonate, feminină. Personajele din cele două seriale, amîndouă neconvenționale, avocatul genial, dar rebel (Richard Roxburgh) și profesoara așijderea (Mille Dinesen), își gestionează sentimentele și responsabilitățile evident complet diferit de personajele mult mai convenționale din Party of Five. Sigur, e vorba de producții de facturi și calități diferite. Ceea ce am realizat, ca un fel de șoc, însă, e, așa cum am scris la începutul articolului, că serialele reflectă mentalitățile anilor respectivi, care s-au schimbat considerabil din ’90 încoace.

Anii cu care mă identific și-n care mi-am petrecut tinerețea stau sub semnul unei rigidități a moravurilor de care azi, slavă Domnului, am scăpat. Sigur, acest „Slavă Domnului!“ e interpretabil, pentru că relativizarea lucurilor nu e din toate unghiurile ceva pozitiv. Și totuși, rigiditatea, în anumite chestiuni, poate fi apăsătoare și ofensivă, generatoare de prejudecăți. Mă uit la respectivul serial cu sentimente amestecate: pe de o parte, cu oarecare nostalgie privind un soi de repere morale ale momentului; pe de alta – cu uimire că oamenii, noi inclusiv, puteau gîndi atît de strîmt la vremea respectivă.

De pildă, relațiile dintre bărbați și femei erau evident mai patriarhale. Femeile, sigur, aveau puncte de vedere și cariere, dar, cumva, toate se raportau explicit la bărbații lor. E un episod în care unul dintre personaje, Bailey, e oripilat că prietena lui începe să se îmbrace mai îndrăzneț și iese singură noaptea. Acum lucrurile astea ar fi de la sine înțelese. Nu pot să nu-mi reamintesc, din nou, ce senzație stranie aveam, în aceiași ani ’90, cînd ieșeam singură la masă în oraș și eram aproape singura care făcea lucrul ăsta: mă simțeam ca-n visele clasice în care ajungi într-un loc public dezbrăcat sau în pijama și toată lumea se holbează la tine.

De asemenea, moravurile privind viața sexuală, fidelitatea și orientarea sexuală erau cît se poate de diferite de cele din anii 2000 și ceva. În serial, începutul vieții sexuale e privit cu gravitate, la fel și infidelitățile, ca să nu mai vorbim de căsătorie, care nu e concepută altfel decît pe viață. Nu spun că, la modul ideal, lucrurile nu stau așa, dar practica a dovedit că realitatea e mai puțin absolută. Așa că un pic de detașare și umor nu strică, niciodată. „Happily ever after“ al anilor ’90 e tratat, acum, mai curînd ca un deziderat decît ca o realitate. Gravitatea și rigiditatea cu care sînt gestionate anumite situații și sentimente e înduioșătoare și, uneori, înspăimîntătoare. Mai că nu-mi vine să cred că am trăit anii respectivi, cînd lucrurile erau mai simple, dar, de fapt, mai împovărătoare…

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
O familie de români s-a mutat, după 17 ani, din Elveția într-un sat de lângă Urziceni: „Una dintre cele mai bune decizii”
Mulți români care se întorc din străinătatea aleg să-și facă un rost în România, dar la oraș, cu la țară, unde au parte de o viață mai liniștită.
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.