Am o problemă mică şi globală
„Vă mulţumim că aţi ales V. Sînteţi abonatul nostru fidel şi ca urmare ne-am gîndit să vă facem o propunere-cadou, cu ocazia acestei aniversări. X minute în reţea, y semeseuri, z minute internaţionale. Aveţi în acest pachet o opţiune extraordinară privind convorbirile internaţionale.“ „Dar eu nu vorbesc internaţional.“ „În istoricul dumneavoastră figurează faptul că aveţi convorbiri internaţionale, de aceea ne-am gîndit să vă propunem acest nou contract.“ „Dar, repet, nu vorbesc internaţional.“ „Plus un smartphone gratuit sau un Lumia pe care să-l achiziţionaţi la numai xxyyzz lei.“ „Nu vorbesc internaţional, nu înţelegeţi?“ „Nu vă interesează x minute, y SMS-uri, z minute internaţionale?“ „Nu auziţi că nu vorbesc internaţional? Nu vorbesc, nu mai insistaţi!“ „Statisticile noastre arată că aveţi astfel de conversaţii.“ „Statisticile mint. Nu vorbesc... scuze, mint, am vorbit o singură dată într-un an. Statisticile dvs. au mintea scurtă. Ce-ar fi să propuneţi şefilor nişte statistici reale?“ „Eu analizez datele dvs., de aceea vă propun x minute, y SMS-uri, z minute în străinătate.“ „Nu puteţi să nu mai repetaţi acelaşi cuvînt, nu vedeţi că nu are nici un efect? Nu mă interesează internaţionalele!“
Şi mi se închide telefonul. Da, închis. Eram în noapte, departe de Bucureşti. Şi aşa enervat. Era un cadou pentru fidelitate. Deci, am fost fidel. Era un deal numai pentru mine, nu? De fapt, era pentru mult mai mulţi, dar eram inclus într-o elită, nu? Îmi luam un smartphone, în sfîrşit, nu mă mai rîde lumea. Noaptea aşterne frustrări. Dom’le, dar eu spuneam doar că nu mă interesează internaţionalele lor împuţite, nu refuzam oferta lor. Oi fi pierdut o ofertă adevărată? Aia mică, cu nas mare – sigur aşa arăta, după voce – mi-a închis telefonul în nas. Am pierdut o ofertă. Cine m-a pus s-o sun pe sor-mea în Germania, de ziua ei? Soro, mi-ai stricat bucuria – pardon, oferta.
