Adaptări și normalități

Publicat în Dilema Veche nr. 755 din 9-15 august 2018
Adaptări și normalități jpeg

Scriam, săptămîna trecută, despre tot soiul de anormalități pe care le trăiam în perioada ceaușistă. Anormalități, chiar anomalii, cu care am fost obișnuiți să trăim, ca și cum asta ar fi fost normalitatea. Am trăit, chiar noi, generația decrețeilor, care ne-am petrecut doar copilăria și adolescența în comunism, cvasi-spălați pe creier, într-o duplicitate și lașitate implicită, care ne-au devenit, realizez într-un tîrziu, un soi de a doua natură.

Eu, una, măcar am avut norocul unei familii care mi-a explicat asta. Care m a prevenit asupra acestei duplicități necesare supraviețuirii. Chiar din copilăria mică, am înțeles, de pildă, că nu puteam vorbi orice în apartamentul nostru de bloc. Deși acolo, pentru mine, era paradisul și locul, printre altele, în care se spuneau bancuri împotriva sistemului. Din discuțiile prietenilor noștri care veneau în vizită și din cele ale părinților mei, am înțeles că în bloc nu e safe să vorbești orice. Că se poate auzi la vecini, care te pot turna. Că există chiar posibilitatea ca, în anumite apartamente, ale căror locuitori sînt „interesanți“, să fie plantate microfoane. Și că telefoanele sînt și ele ascultate. Punînd cap la cap toate astea, am emis formula, preșcolară fiind, „Să fim patrioți în bloc!“.

A trecut timpul și a venit vremea mersului la școală. Acolo, din prima zi, am învățat să mint: ca să ajung la o școală mai bună, de care, oficial, nu aparțineam, a trebuit să dau o adresă fictivă. Nu exista o modalitate oficială, să faci cerere sau mai știu eu ce, ca să intri la o școală mai bună. Erai pur și simplu arondat undeva și gata, asta era. „Noroc“ că tupeul și șpaga funcționau și atunci – de fapt, erau chei pentru cele mai multe uși. Am mai spus că, dacă arătai într-un anumit fel, cool și cu potențial pentru epoca respectivă (bine îmbrăcat și sigur pe tine), erai luat în seamă de micile autorități – mici, dar, se pare, cu putere de decizie. Autoritatea în cauză, în cazul nostru, a fost secretara. Secretara școlii respective m-a ajutat să ajung nu numai într-o școală bună (și astăzi considerată una dintre cele mai bune din București), ba și în cea mai bună clasă întîi, în care toți copiii erau „unul și unul“, iar învățătoarea – soția viitorului ministru de Interne. (Ceea ce n-a făcut-o mai puțin pregătită, a fost o învățătoare bună.)

La școală, a urmat disimularea. Însoțită, însă, și de o adaptare la sistem. Ce copil nu-și dorește să fie implicat, să fie asemenea colegilor lui? Mai ales că ai mei colegi erau, cu toții, copii de care părinții se ocupau, care-și făceau lecțiile conștiincios și citeau în timpul liber. Nu contează că ai mei au fost revoltați că, în aceeași clasă întîi, am luat premiul doi cînd o mare parte din colegi au luat premiul întîi – pentru că am avut un 9 la sport sau la muzică. Ei au spus (știu, sună hilar) că nu eram în „eșalonul 1“ ca să iau premiul întîi (adică părinții mei nu aveau funcții destul de importante). Nu că ar avea vreo importanță. Și nu că aș fi fost bună la sport ori la muzică. Încet-încet, m-am adaptat tot mai mult noii lumi, mai conformiste, deși tatăl meu spunea mereu cum școala (mă) prostea – în sensul în care îmi reducea creativitatea și imaginația, care fuseseră principalele ingrediente ale activităților noastre de acasă. (Și, aproape sigur, avea dreptate, dacă e să ne luăm și după actua-lele discuții despre educație.)

Elevă bună și conștiincioasă fiind, și fată sociabilă, am intrat în noua lume cu capul înainte. Am vrut, chiar, să-i împrumut criteriile: cînd mergeam la petreceri și mai toți colegii mei aveau sufragerie cu covor persan și vitrină, nu înțelegeam de ce la noi acasă era pe jos, în aceeași sufragerie, o scoarță oltenească și, în loc de vitrină, o bibliotecă ce dădea pe dinafară. În loc să mă simt privilegiată pentru asta, mă simțeam o ciudată care nu-și putea invita colegii la un „ceai“ într-o asemenea sufragerie. De asemenea, tot mergînd pe la prietena mea cea mai bună dintr-o anumită perioadă, al cărei tată era prim-secretar de sector, iar apoi de județ, vedeam cum mama ei gătește non-stop. În timp ce a mea făcea doar salate și fripturi (și uneori supă de roșii și șarlotă). Vedeam cum mama ei e rotofeie și îmbrăcată modest, în timp ce a mea era superbă și elegantă. Mi se părea că a mea nu se integrează în definițiile maternității – deși, altfel, era cea mai bună mamă din lume.

Nu înțelegeam de ce, atunci cînd clasa mea model a fost scoasă să-l întîmpine pe Ceaușescu cînd a inaugurat metroul, pare-mi-se, ai mei nu m-au lăsat să mă duc. Deși colegii mei au mers, cu toții, au stat în spate și s-au hîhîit, iar apoi au fost la cofetărie.

E adevărat că îmi mai puneam oarece întrebări cînd, într-unele din compunerile de la română, la care, de altfel, mă pricepeam, trebuia să am, vrînd-nevrînd, niște introduceri standard cu „vitejia de secole a poporului român“, „neclintit ca o stîncă“.

Toate cele de mai sus au fost așa o perioadă. După un timp, am început să văd și altfel lucrurile.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
Cum afli când te poți pensiona: ce documente trebuie depuse. CALCULATOR pensie anticipată
Creșterea vârstei de pensionare este luată în calcul în toate statele lumii în care natalitatea a scăzut, iar îmbătrânirea populației accelerează, punând în dificultate sistemele publice de pensii.
image
Povestea dramatică a celei mai de succes dresoare de lei și tigri din România. Final tragic de carieră
Cea mai renumită dresoare de lei și tigri din România a fost brașoveanca Lidia Jiga. Ea a murit în arenă, sfâșiată de tigrul pe care-l plimba cu decapotabila prin București în anii 1960
image
Misterul morții spionilor înecați în Lacul Maggiore din Alpii Elvețieni: „A venit apocalipsa peste noi“ VIDEO
Patru persoane au murit după ce o navă care transporta 21 de pasageri, toți în legătură cu serviciile secrete italiene și israeliene, s-a răsturnat, iar speculațiile privind natura călătoriei sunt din ce în ce mai multe.

HIstoria.ro

image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.
image
Ultimele zile din viața lui Adolf Hitler
Rar s-a mai întâmplat în istoria omenirii ca moartea unui om care a influențat decisiv nu doar secolul al XX-lea, dar și felul în care a evoluat omenirea până în ziua de azi să dea naștere la atât de multe minciuni, legende și adevăruri spuse pe jumătate. Autoritățile sovietice, singurele în măsură să afle adevărul, au făcut tot posibilul să încurce și mai mult lucrurile. Pentru Stalin, care gândea în termenii Războiului Rece încă din 1945, un Hitler probabil viu și nevătămat era mult mai folosi
image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.