Adaptări și normalități

Publicat în Dilema Veche nr. 755 din 9-15 august 2018
Adaptări și normalități jpeg

Scriam, săptămîna trecută, despre tot soiul de anormalități pe care le trăiam în perioada ceaușistă. Anormalități, chiar anomalii, cu care am fost obișnuiți să trăim, ca și cum asta ar fi fost normalitatea. Am trăit, chiar noi, generația decrețeilor, care ne-am petrecut doar copilăria și adolescența în comunism, cvasi-spălați pe creier, într-o duplicitate și lașitate implicită, care ne-au devenit, realizez într-un tîrziu, un soi de a doua natură.

Eu, una, măcar am avut norocul unei familii care mi-a explicat asta. Care m a prevenit asupra acestei duplicități necesare supraviețuirii. Chiar din copilăria mică, am înțeles, de pildă, că nu puteam vorbi orice în apartamentul nostru de bloc. Deși acolo, pentru mine, era paradisul și locul, printre altele, în care se spuneau bancuri împotriva sistemului. Din discuțiile prietenilor noștri care veneau în vizită și din cele ale părinților mei, am înțeles că în bloc nu e safe să vorbești orice. Că se poate auzi la vecini, care te pot turna. Că există chiar posibilitatea ca, în anumite apartamente, ale căror locuitori sînt „interesanți“, să fie plantate microfoane. Și că telefoanele sînt și ele ascultate. Punînd cap la cap toate astea, am emis formula, preșcolară fiind, „Să fim patrioți în bloc!“.

A trecut timpul și a venit vremea mersului la școală. Acolo, din prima zi, am învățat să mint: ca să ajung la o școală mai bună, de care, oficial, nu aparțineam, a trebuit să dau o adresă fictivă. Nu exista o modalitate oficială, să faci cerere sau mai știu eu ce, ca să intri la o școală mai bună. Erai pur și simplu arondat undeva și gata, asta era. „Noroc“ că tupeul și șpaga funcționau și atunci – de fapt, erau chei pentru cele mai multe uși. Am mai spus că, dacă arătai într-un anumit fel, cool și cu potențial pentru epoca respectivă (bine îmbrăcat și sigur pe tine), erai luat în seamă de micile autorități – mici, dar, se pare, cu putere de decizie. Autoritatea în cauză, în cazul nostru, a fost secretara. Secretara școlii respective m-a ajutat să ajung nu numai într-o școală bună (și astăzi considerată una dintre cele mai bune din București), ba și în cea mai bună clasă întîi, în care toți copiii erau „unul și unul“, iar învățătoarea – soția viitorului ministru de Interne. (Ceea ce n-a făcut-o mai puțin pregătită, a fost o învățătoare bună.)

La școală, a urmat disimularea. Însoțită, însă, și de o adaptare la sistem. Ce copil nu-și dorește să fie implicat, să fie asemenea colegilor lui? Mai ales că ai mei colegi erau, cu toții, copii de care părinții se ocupau, care-și făceau lecțiile conștiincios și citeau în timpul liber. Nu contează că ai mei au fost revoltați că, în aceeași clasă întîi, am luat premiul doi cînd o mare parte din colegi au luat premiul întîi – pentru că am avut un 9 la sport sau la muzică. Ei au spus (știu, sună hilar) că nu eram în „eșalonul 1“ ca să iau premiul întîi (adică părinții mei nu aveau funcții destul de importante). Nu că ar avea vreo importanță. Și nu că aș fi fost bună la sport ori la muzică. Încet-încet, m-am adaptat tot mai mult noii lumi, mai conformiste, deși tatăl meu spunea mereu cum școala (mă) prostea – în sensul în care îmi reducea creativitatea și imaginația, care fuseseră principalele ingrediente ale activităților noastre de acasă. (Și, aproape sigur, avea dreptate, dacă e să ne luăm și după actua-lele discuții despre educație.)

Elevă bună și conștiincioasă fiind, și fată sociabilă, am intrat în noua lume cu capul înainte. Am vrut, chiar, să-i împrumut criteriile: cînd mergeam la petreceri și mai toți colegii mei aveau sufragerie cu covor persan și vitrină, nu înțelegeam de ce la noi acasă era pe jos, în aceeași sufragerie, o scoarță oltenească și, în loc de vitrină, o bibliotecă ce dădea pe dinafară. În loc să mă simt privilegiată pentru asta, mă simțeam o ciudată care nu-și putea invita colegii la un „ceai“ într-o asemenea sufragerie. De asemenea, tot mergînd pe la prietena mea cea mai bună dintr-o anumită perioadă, al cărei tată era prim-secretar de sector, iar apoi de județ, vedeam cum mama ei gătește non-stop. În timp ce a mea făcea doar salate și fripturi (și uneori supă de roșii și șarlotă). Vedeam cum mama ei e rotofeie și îmbrăcată modest, în timp ce a mea era superbă și elegantă. Mi se părea că a mea nu se integrează în definițiile maternității – deși, altfel, era cea mai bună mamă din lume.

Nu înțelegeam de ce, atunci cînd clasa mea model a fost scoasă să-l întîmpine pe Ceaușescu cînd a inaugurat metroul, pare-mi-se, ai mei nu m-au lăsat să mă duc. Deși colegii mei au mers, cu toții, au stat în spate și s-au hîhîit, iar apoi au fost la cofetărie.

E adevărat că îmi mai puneam oarece întrebări cînd, într-unele din compunerile de la română, la care, de altfel, mă pricepeam, trebuia să am, vrînd-nevrînd, niște introduceri standard cu „vitejia de secole a poporului român“, „neclintit ca o stîncă“.

Toate cele de mai sus au fost așa o perioadă. După un timp, am început să văd și altfel lucrurile.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.