A dărui şi a primi

Publicat în Dilema Veche nr. 737 din 5-11 aprilie 2018
Invizibilii jpeg

„Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pămînt. Pîinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău…“

Stă pe spate, culcat direct pe trotuarul încă ud de la ploaia asta de primăvară rece și-i dă înainte cu rugăciunea bolborosită. Disting cuvintele pentru că o știu. Altminteri n-aș fi înțeles nimic din șirul monoton de sunete neterminate care se înghit unele pe altele înainte de a se isprăvi.

Îl cunosc bine. E homles-ul străzii noastre, stă pe aici de vreo doi ani și nu s-ar da dus în vreun adăpost oricît de frig ar fi. Acum e mai bine, se dezmorțește totul pe afară, au apărut mierlele care i dau cu cîntatul încă din zori, castanii din curtea vecinului au niște muguri mari, grași, gata să se deschidă. Toată iarna a dus-o pe afară, lîngă gura unei centrale care scotea un abur toxic, vicios, dar cald.

Sigur că e rufos, e murdar, cu haine de căpătat puse unele peste altele, un pulovăr întărit de slin, un palton de damă prea strîmt, ghete mototolite. Are o barbă înspicată, nu pare foarte în vîrstă, dar la ei nu poți să știi niciodată. Sub tot jegul și slinul ăla ar putea fi un bărbat frumos.

Stă culcat cît e de lung pe trotuar și-i dă înainte cu Tatăl. Ține mîinile încrucișate pe piept ca mortul pe catafalc și e singur în toată nebunia asta a lui. Mă apropii și-i pun niște bani în mîini. Apucă banii, deschide un ochi, se uită la mine și apoi îi azvîrle cumva nervos lîngă el. Nu prea departe însă, cît să fie la îndemînă, să nu-i zboare vîntul cumva. Gestul m-a uimit întrucîtva, deși îl știam cît de morocănos e, dar, na, cine se așteaptă ca un biet amărît ca el să fie și simpatic? M am îndepărtat cu un rest de mirare în cap și în ochi, mă gîndeam că poate nu se face să-l întrerupi pe om din rugăciune, și nu se face, cînd îl aud: „…cea de toate zilele / Dă-ne-o nouă astăzi… Auzi, da’ niște țigări ai?“ Aveam, cum să nu am, m-am întors plină de solicitudine și i-am dat vreo trei-patru din pachet. Le-a luat și pe alea, le-a pus pe piept, „…și ne iartă nouă greșelile…“

Omul a primit ce aveam eu de dat. Mă gîndeam apoi cît de mult mi-a trebuit mie să învăț a primi ceva cu oarecare grație. Pînă de curînd orice gest de mărinimie al vreunui cunoscut sau necunoscut era întîmpinat cu oarecare teamă, cu un iz de neîncredere; n-aș fi meritat eu așa ceva. Iar mulțumirile erau peste măsură. Exagerate. Temenele orientale, insistență în a-mi arăta recunoștința. Simțeam că trebuie ca omul ăla să știe pe deplin cît de mult îi mulțumesc. Probabil că sfîrșeam prin a-l face să se simtă de-a dreptul prost. Între timp m-am mai educat. Primesc cu mare recunoștință, dar am învățat să mulțumesc decent.

Mi-am adus apoi aminte de sperietura pe care a tras-o o femeie la metrou atunci cînd m-am repezit să-i iau geanta grea din mînă ca s-o ajut să urce scările. O fi crezut biata că vreau s-o agresez, să-i fur papornița aia imens de grea din mînă, căci, Dumnezeule, nu știu ce căra acolo, dar părea să fie toată casa lumii înghesuită în ea. Ați observat cum o mărinimie gratis, din senin, un gest bun către un oarecare e privit inițial cu teamă? Dar de ce m-o ajuta omul ăsta? Ce interes o avea, ce-o fi la mijloc? Gestul ăsta bun al lui m-o îndatora pe viitor?

Puțină lume știe să primească. Trebuie să fie acolo o cale curată, cu două sensuri, în a dărui și în a primi. Știam să dăruiesc, am învățat să primesc. Nu-mi mai pun atîtea întrebări și nici nu-l înec pe omul ăla cu milioane de mulțumiri. Homles-ul meu morocănos n-avea ce să dea, dar avea ce primi. Și n-avea cum s-o facă altfel.

A mai fost un tip care a avut de dat, despre care lumea credincioasă zice că s-a întrupat în dăruire. L-a luat lumea de nebun – așa se întîmplă întotdeauna –, omul și-a văzut de treabă și a dat tot ce avea de dat. Cîțiva au primit, majoritatea nu, încă. Tipul ăsta se numește Iisus, o să învie acuș, în cîteva zile. Eu, una, pot să primesc măcar o poveste frumoasă. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Plecări / Sosiri
Îmi place să-i văd pe oameni regăsindu-se.
Zizi și neantul jpeg
Pe geam
Geamul meu din Giurgiului doar dusese mai departe, pe scurtă durată, mitul Zînei Mării, jucîndu-se cu privirea mea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fără
„Un cappuccino fără cofeină, vă rog!”
E cool să postești jpeg
Jocul cu păpuși
Totuși, în ciuda mesajului care s-a dorit a fi o conștientizare a diversității corpurilor umane, copiii i-au spus „Barbie cea grasă”.
Natalia Manoilescu Dinu jpg
Inima și harul
Sfîntul Duh, în schimb, înflăcărează, cu o dragoste nemărginită pentru făpturile Sale, inima în care locuieşte.
p 20 Jaroslav Pelikan WC jpg
Păcat și predestinare
Omul are puterea de a păcătui sau de a nu păcătui; altminteri, el nu ar putea fi condamnat sau mustrat, sau povăţuit, sau chemat la judecată.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Mai mulți amici gurmanzi mi-au lăudat un nou restaurant nepalez din București; se cheamă – cum altfel? – „Casa Tănase”. (M. P.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cine vă cumpără florile?
Ne găsim motivații desăvîrșite din punct de vedere arhitectural ca să nu recunoaștem că, undeva pe parcurs, n-am tras de cîrmă în direcția bună.

Adevarul.ro

image
Profesor la Stanford: „Sunt 100% sigur că extratereștrii sunt pe Pământ de mult timp”. Când ne-ar putea contacta
Un profesor de la Universitatea Stanford susține că extratereștrii au fost pe planeta Pământ și sunt „încă aici”. El arată că experții lucrează la proiecte de inginerie inversă pe rămășitele unor OZN-uri care s-au prăbușit.
image
Noua modă la nunțile românești. Mirii renunță la o tradiție consacrată, tot mai greu de digerat
Sezonul nunţilor este în toi și viitorii miri trebuie să fie la curent cu tot ce e nou în materie de organizat evenimente. Tinerii vor să se modernizeze, fără să-și supere prea tare familiile care țin la tradiții.
image
Cel mai enervant lucru pe care îl fac pasagerii în avion, conform unui însoțitor de zbor VIDEO
Meseria de însoțitor de bord nu este atât de fascinantă pe cât ar putea crede mulți. De fapt, există câteva lucruri care îi enervează cu adevărat pe aceștia, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii