Pantofii pe comandă...

Publicat în Dilema Veche nr. 334 din 8-14 iulie 2010
Pantofii pe comandă    jpeg

Într-o lume în care aproape totul este ready-made, se mai găsesc oameni care meșteresc cîte ceva, în folosul nostru, al consumatorilor. Și în amintirea vremurilor de altădată. Trebuie doar găsiți, în unele zone ”tradiționale” ale orașului, ”ascunși” printre buticurile sclipitoare.

La cizmar am fost, cred, cu toţii. Cizmarii sînt dintre puţinii meseriaşi de care mai avem nevoie: oricui i se tocesc flecurile şi nu e o atît de mare cheltuială să le înlocuieşti.

Şi totuşi, nici cizmarii, asemenea altor meseriaşi, nu mai sînt prea vizibili. Îi găseşti cu greu, concentraţi în anumite zone ale Bucureştiului, precum Centrul istoric, recomandaţi de cîte cineva… Şi ei aparţin unei alte epoci, mai puţin grăbite, în care lucrurile se confecţionau migălos şi în timp.

Gheorghe Stan, de pe Radu Calomfirescu, a făcut şi face aproximativ aceleaşi lucruri ca mulţi alţi cizmari bucureşteni de 50-60 de ani: „Trei ani şcoală profesională, din ’67 pînă în ’70. Aici, în Bucureşti. Era încălţămintea manuală atunci şi se aduceau copii de la ţară. La ţară era greu şi eu eram mai pipernicit, mai amărît. Aşa că am fugit într-o zi de acasă şi m-am înscris la ăştia. Era pe Uranus. Am absolvit primul an şi mi-a dat bursă 300 de lei. Erau bani pe timpul ăla. Stăteam cu chirie.

Ne învăţa şi matematică, şi română. Dar şi ore speciale de cizmărie. De trei ori pe săptămînă. Dacă voiai să înveţi mai repede, te duceai la meşterul particular, după şcoală, şi învăţai. Ne învăţa şi la şcoală meseria, ne spunea, de pildă, cum e pielea făcută din dermă, epidermă, tot soiul de straturi din astea… De acasă nu prea aveam de mîncare, mai îmi dădeau şi ei cîte o oală de ciorbă cînd ne duceam acolo. Toate erau importante, că moda se schimba şi trebuia să înveţi şi anul viitor…“

Deja se întrevede pattern-ul unei biografii standard de self-made man din perioada anilor ’60: sărac, venit de la ţară să înveţe o meserie, trăind greu şi cu ajutor „comunitar“ în timpul studiilor şi uceniciei

Şi, în acelaşi timp, cu respect pentru adevărata meserie, care acum nu se mai practică, nu mai e cerută: realizarea „pantofilor pe comandă“: „Ştiam şi să facem pantofi, am lucrat pe comandă. Ne trebuia un calapod ca ăsta, piele, meşină. Îl puneai pe calapod, se trăgea pe calapod… Se făcea cu maşina de cusut, dar se făcea şi fără. Noi din şcoală ieşeam şi rictuitori (făceam feţe pentru pantofi) şi tălpuitori – le făceam pe toate. Am fost responsabil pe Calea Moşilor: acolo se făcea încălţăminte: era încăputări (sic!) de cizme, de pantofi. Schimba faţa şi atît. Venea lumea din străinătate. Aveam 23 de angajaţi. Doi maşinişti, un croitor, unul care cosea şi opt tălpuitori. După Revoluţie nu am mai rezistat.

Atunci avea mai mare valoare banul. oricine îşi permitea să-şi comande pantofi… Puterea unui magazin de comandă era cam de 1000 de perechi. Venea omul şi dădea 100 de lei avans şi restul cînd erau gata. 328 de lei costa o pereche cu totul. Atunci nu erau atîtea zerouri.

După Revoluţie au început să dispară pantofii pe comandă. Cînd au venit cei chinezeşti, sau de la second hand, pe care nici nu mai poţi să-i repari.“

Dintr-o meserie, să faci pantofi la comandă a devenit un mit care aminteşte de vremurile cînd cizmarul era… creator, şi nu doar un simplu reparator, ca acum. Cînd încălţările nu se mai fac, ci se cumpără.

„Doar reparaţii încălţăminte. Flecuri de damă – 12 lei. Flecuri bărbaţi – 20. Pingele – 30. Fermoare nu fac că nu am maşină de cusut, nu am unde s-o ţin.“

Cam cu acestea se ocupă, astăzi, dl Stan. Profesionist, cu utilaje specializate: „Cleşte, ciocan, cuţit, masaţi, fals. Masatul e un băţ pe care se dă cu cuţitul şi se ascute. Cu falsul tragi la calapod, cînd e desfăcut, ai nevoie că-i mai mic. Nu poţi să tragi cu cleştele că îl taie. Unde-i desfăcut pe ici aşa, îl strîng. Mi-ar trebui şi alte utilaje, dar nu am unde să le pun. Ăsta-i polizor, unde se ascut cuţitele, şi raşpel, de dat la flecuri şi la pingele. Calul de fier – să baţi tocurile pe el. Mai am materiale, cuie, spirt.“

Cînd vorbeşte aşa, doct, îţi dai seama că lumea vechilor meseriaşi nu e doar una poetică, cum pare la prima vedere. Ci specializată şi oarecum criptică, pentru cineva din exterior.

Profesionalismul se recunoaşte şi prin halat: „Port halat: Normal, te vede omu’, te cunoaşte. Mai stai şi afară, şi acolo te vede, ca să ştie cui să se adreseze. Dacă îl vede pe altul fără halat, zice omul: «Dumneavoastră lucraţi aici?»“

Dar şi prin acte doveditoare, puse la vedere, pe pereţi: „Certificat de înregistrare de la Primăria Capitalei şi acordul de funcţionare, tot de acolo. Şi o diplomă că sînt cizmar, că am absolvit o şcoală“.

Autorizaţia de funcţionare o are de la Primărie. După ce a fost o viaţă salariat la UCECOM, dl Stan e acum patron – doar că într-un spaţiu care nu-i al lui, ci tot al Primăriei. Plăteşte chirie pentru acesta 350 de lei pe lună pentru că e… zona zero. Spaţiul nu se vinde, a încercat: i s-a spus că e Centru istoric…

De stat, stă zilnic de la 7 la 7. Lunea mergea mai bine, dar acum nu prea mai sînt clienţi mulţi nici atunci, şi nici marţea. Poate doar vinerea, cînd vin oamenii cu pantofii, grăbiţi, şi spun că-i vor pînă seara. Cei mai mulţi sînt tinerii, în special fetele… Bătrînii îşi poartă pantofii pînă îi tocesc de tot şi apoi îi aruncă.

Cum face dl Stan să-şi atragă clienţi, să arate mai bine pantofii? „Îi fac mai frumos, îi dau cu smac din ăsta, cu cremă, că unii îi aduc ca vai de ei.“

De ce stă dl Stan în prăvălia lui şi ce cîştigă de aici? „Cîştig o pîine: cînd iese, iese, cînd nu iese, nu iese. Cînd iau mai mulţi bani îi pun într-un buzunar separat. Şi după aia îi iau, cînd nu mai iese…”

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.