ÎN ZIUA DE AZI, PÎINEA CALDĂ
E APROAPE UN PERSONAJ PRINCIPAL ÎN CULTURA
ŞI TRADIŢIILE CLIENŢILOR
CARE S-AU DECLARAT POTCOVARI

● În ziua de azi, o invitaţie la un „eveniment“ prilejuit de inaugurarea unui spaţiu comercial poate fi şi altceva decît clasicul dreptunghi de carton. De pildă, poate fi un guler pe care scrie: „Sînt gulerul Take Ionescu şi te invit să faci cunoştinţă cu cămaşa românească Braiconf la deschiderea celui mai nou magazin din JW Marriott, pe 7 mai, la ora 18“. (D. S.)

● De prin februarie am bătut magazine de profil în căutarea unei „găteli de cap“ mai fistichii, dacă ar fi să preiau titlul unei minunate expoziţii deschise în răstimp de prof. Adina Nanu la MŢR. Un aranjament cu voaletă, satin etc. Ceva şic. N-am găsit. Deunăzi am trecut pragul aceluiaşi mult vizitat magazin. „Am avut, păcat că n-aţi mai venit, am primit de Ziua Regelui… ştiţi, s-au dat ca pîinea caldă.“ De Ziua Regelui?! Oare să fi auzit bine? Îţi mulţumesc Ţie, Doamne, că am trăit s-apuc şi ziua asta. Acest 10 Mai a reinstaurat „instituţia“ pălăriei, detronate, timp de mai bine de trei sferturi de veac, de basma şi şapcă. Şi cînd te gîndeşti că exact tot în răstimpul celor trei sferturi de veac ar fi putut fi Ziua Regelui în fiecare zi. Chapeau bas! (R. M.)

● La Bookfest, ţara-invitată Cehia s-a prezentat cu două sloganuri atractive: „Republica literaturii“ şi „Republica berii“. Era şi normal: berea e aproape un personaj principal în multe romane ale autorilor cehi. (M. M.)

● Gata, s-a rezolvat şi problema bacşişului impozitat şi pus pe bon fiscal. A zis domnu’ ministru că „a fost un experiment“ şi s-a anulat. Deci cultura şi tradiţiile au învins (ceea ce era clar de la început). Dar rămîne o întrebare: cui a folosit acest experiment? Probabil că Ministerului Finanţelor, care a aflat cu această ocazie că nu orice visează noaptea poate fi aplicat ziua. Asta în cazul în care un minister (mai ales de Finanţe) e în stare să viseze… (M. V.)

● Am povestit mai demult cum o femeie în vîrstă, cu basma, care vinde brînză în piaţă (măicuţă bătrînă, cum ar veni), le zîmbeşte clienţilor şi li se adresează cu „dragă“. M-am amuzat şi m-am gîndit că poate cineva a învăţat-o să facă aşa, că la oraş prinde formula, şi ar putea fi o bună metodă de marketing. Toate nostime şi frumoase pînă cînd, mai de curînd, am dat în aceeaşi piaţă peste o vînzătoare de fructe şi legume, trecută de 75, fardată şi rujată, care, în timp ce treceam pe lîngă taraba ei, m-a abordat cu o altă formulă: „Ia spune, iubire, ce-ţi doreşte sufleţelul?“. Oops! (A. M.)

● „Dispoziţia hoinară a ţiganilor îi părăseşte greu. Împăratul Iosif al II-lea a încercat să-i lege de pămînt. A consultat în acest sens comitatele din Ungaria şi a luat măsuri ce păreau decisive. Însăşi limba lor trebuia să fie abolită; erau desemnaţi deja în limbajul administrativ sub numele de «noi ţărani». Toate aceste eforturi au fost zadarnice. Ţiganii, care, conform noilor hotărîri, nu mai puteau părăsi pămînturile seniorului, s-au pripăşit pe ele în aşa hal, că au fost izgoniţi de către seniorii înşişi. Li s-au construit case comode; acolo şi-au instalat vacile, ridicîndu-şi corturile pe lîngă. Copiii, ce fuseseră încredinţaţi ţăranilor pentru a-i obişnui cu lucrul, au fugit cu toţii şi s-au realăturat la corturile părinţilor… La recensămîntul populaţiei din regat făcut în acea epocă, s-au numărat, în afara celor care consimţiseră să devină muncitori, 43.787 ţigani, din care 5886 s-au declarat potcovari şi 1582 drept muzicieni. Probabil că astăzi sînt în număr mai mic; se spune, de fapt, că scad în mod simţitor, şi că ar dispărea în cele din urmă, dacă noi bande nu ar veni din Ţara Românească şi din Moldova. În secolul al 16-lea ţiganii au fost alungaţi din mai multe state ale Europei. Ungaria şi Transilvania au fost pentru ei mai ospitaliere“, scria Auguste de Gérando în jurnalul său de călătorie transilvănean de la 1840. (M. C.)

PROGRESĂM DE LA 100
ÎNTR-O SINGURĂ ZI
LA UN PLASTURE COMOD,
DEŞI NU EXISTĂ O LEGĂTURĂ DIRECTĂ ÎNTRE SCAUNE

● S-a inaugurat primul cinema 4D din România. Da, aţi citit bine, 3D e demodat, de-acum filmul se dă în patru dimensiuni. Eu, unul, sînt liniştit. E ca reclamele la lame de ras: progresăm de la perfect la şi mai perfect. (M. M.)

● După siturile Nimrud, Hatra şi muzeul Mosul din Irak, a venit rîndul altui sit să fie pus în pericol. E vorba despre situl sirian de la Palmyra, situat în nordul Damascului. Luptele duse între armata siriană şi jihadiştii grupului Statul Islamic fac în continuare victime umane extrem de numeroase. Pe 12 mai, organizaţia siriană pentru drepturile omului a vorbit de un număr de 100 într-o singură zi. Suferă oamenii, suferă şi pietrele. (A. M. S.)

● Din ce se mai aude cînd mergi pe stradă: în spate – o doamnă plîngînd în hohote, cu un plasture în zona frunţii; în faţă – un băiat cu şapcă repetînd isteric „Ce p… mea?“. (I. P.)

● Cu cîteva ore înainte de sosirea lui François Hollande în Cuba, un bărbat a intrat în camera rezervată preşedintelui de la Hotel Nacional. În ştirea apărută în Le Point nu se spune ce a făcut intrusul. S-ar putea să fi fost curios cît de comod e patul unui preşedinte. (A. M. S.)

 În drum spre Bucureşti, din goana maşinii, un banner vesel şi galben: „Lido Gîrbea – produse de panificaţie“. Deşi nu există o legătură directă între plajă, domnul Gîrbea şi cocă, ideea de a mînca covrigi sub palmieri nu sună chiar rău. (S. G.)

● Am ratat Concertul Regal susţinut de Horia Mihail la Sala Radio. Din cauza vecinătăţilor. Doamna din stînga îşi transformase geanta de scai în claviatură la botul calului. Şi s-a zbenguit cu degetele-i jucăuşe, în ritm de Rahmaninov, pe toată durata concertului. Că doar era singura mare pianistă prezentă în sală şi avea tot dreptul, nu? Doamna din dreapta era purtătoare de turbincă, pe care a îndesat-o cu cotul între scaune… Şi cred că avea şi mîţa-n sac. Că altfel nu-mi explic de ce din cînd în cînd înfigea cîte un ghiont în turbincă… să mai potolească mîrtanul. Noroc că nu mieuna. Şi aşa, cu ochii cînd în stînga, cînd în dreapta, m-am trezit în ropotele de aplauze din final. Păcat. De fapt, a fost minunat… (R. M.)

CAM ATÎT DESPRE 

CEI MAI CĂUTAŢI 55 DE TERMENI

● Culmea gropilor de pe străzile din Bucureşti a fost atinsă: o bucată imensă de asfalt s-a surpat peste noapte pe Splaiul Independenţei, chiar vizavi de Parlament. Lungimea gropii este de 7-8 metri. Asfaltul de pe Splaiul Independenţei a fost refăcut în urmă cu doi ani şi tot doi ani este perioada de garanţie pentru lucrare. Cam atît despre România lucrului bine făcut! (A. P.)

● S-a făcut un studiu legat de preferinţele porno ale consumatorilor din Orientul Mijlociu. Astfel, cei mai căutaţi termeni, în materie de filme pornografice, de către bărbaţii irakieni, iranieni, sirieni şi egipteni sînt aceştia: „blow job“, „creamy squirt“, „arab“, „pain“ şi „mother“. În majoritatea ţărilor arabe pornografia online este interzisă prin lege. (M. C.)

● A apărut, în sfîrşit, „Broscuţa proiector (cu USB)“. Se găseşte pe site-ul Ondisplay National şi costă doar 55 de lei. (M. P.)