Gînduri despre 1 Decembrie

Publicat în Dilema Veche nr. 922 din 9 – 15 decembrie 2021
Gînduri despre 1 Decembrie jpeg

(la articolul „Ziua națională și sentimentul de apartenență” de Adina Popescu)

Cu cît înaintez în vîrstă, ajung să-mi pun întrebări dilematice, la care e și greu de răspuns. Nu cred că te înțelepțești odată cu trecere timpului, dar, pe de altă parte, mereu am încercat să judec cu propriul meu cap. De aceea nu aș putea să afirm, fără să fiu extrem de ipocrit, că iubesc România. În cel mai bun caz am învățat să o accept, să o suport ca pe un dat, ca pe o chestie inevitabilă, imposibil de schimbat, indiferent cîte povești de succes livrează azi PRO TV. Trebuie să fii orb să nu observi cum nenumărate alte țări din Europa sînt mai rînduite, civilizate, îngrijite, mai puțin corupte, așezate, neisterice, da, culturale și alfabetizate. Cum-necum, este indubitabil că acest spațiu a avut o coeziune care a împiedicat destrămarea lui. În România iubesc munții ei frumoși și, întrebîndu-mă de ce simt asta, am găsit și o explicație facilă ‒ poate că îi iubesc pentru că sînt locurile unde românii se aventurează cel mai puțin (dar acolo unde o fac,  lasă marca lor înregistrată, tonele de deșeuri). Sînt locuri aerisite. Îmi plac munții României pe care i-am și colindat, atît cît mi-au permis timpul și energia, care odată cu scurgerea vieții se diminuează, indiferent cît de mult încercăm să o negăm. Dar nu dragii noștri de munți mă șochează de 1 Decembrie, ci imensa ipocrizie care se abate asupra întregii țări în această zi. Din fericire, există un singur 1 Decembrie pe an! În fiecare zi de 1 Decembrie ne redescoperim țara și oamenii ei frumoși și cădem în extaz. Restul nu mai contează. Concetățeni fericiți scriu numele țării pe o plajă din Caraibe. Iubesc România. Se suferă de dor. Se redescoperă rețete tradiționale. Se promovează puținele vîrfuri dintr-un domeniu sportiv nu numai subfinanțat, dar care a adus un număr record de mic de medalii la ultimele Jocuri Olimpice. Fotbalul este la pămînt, gimnastica nu mai există, așa că revenim la nemuritorii Hagi și Nadia. Românii redevin mîndri că sînt români și fac eforturi supraomenești pentru a-și cimenta credința. Dar oare ce este ipocrizia? Asumarea unei vini? O perdea de fum, pe care o folosim pentru a nu fi complet bădărani și falși? O urmă de civilitate? Ne concentrăm pe mirificul unei case (cadrul geografic al țării) pe care, pînă la urmă, am moștenit-o de la bunici și străbunici. Nu e ca și cum am fi mărit-o cu zece kilometri. Numiți trei mari realizări urbanistice sau arhitecturale construite de români în libertate, după 1989. Veți vedea că va fi tare greu.

De 1 Decembrie mă întreb: cum poate fi un popor atît de patriot, care își iubește țara atît de mult încît îi dau lacrimile și, în același timp, capabil să distrugă acest magnific cadru geografic cu o atît de mare constanță și înverșunare, deversînd sute și mii de tone de deșeuri peste tot în natură, în acel codru frate cu românul, în lacuri, rîuri și pîraie? Patriotismul și dragostea de țară a românilor nu impune absolut deloc și respectul pentru natură, pentru că românul nu este ecologist. Dragostea românilor pentru natură este una teoretică, o clamează atunci cînd e întrebat de reporteri. El sare ca ars atunci cînd comisarii europeni se pregătesc, chipurile, să interzică popoarelor folosirea termenului de Crăciun. Dar românii, se știe, au apărat mereu Europa creștină de barbari. Îmi este clar că românii sînt cei mai mari experți în a ascunde gunoiul sub preș. Cum poți să te mai raportezi la 1 Decembrie, iar a doua zi să afli că un interlop, căruia i-a fost asamblată la service-ul unei edituri o carte de dialoguri în care se dezvăluie, a vîndut 15.000 de exemplare, urmînd a apărea un alt tiraj de 30.000? Aparent, un fapt banal, dar la o analiză mai atentă îți dai seama că mîndria de a fi român, dorul de casă mai primesc cîteva lovituri mortale, menite a ne trezi. Cum poți să te dai de ceasul morții de 1 Decembrie știind că avem cel mai mic consum cultural din Europa? Avem zile oficiale ale culturii, lecturii, limbii, cărții etc., dar cultura română se află în moarte clinică. Multe din bibliotecile publice municipale nu mai achiziționează cărți, nu mai au fonduri pentru abonamente la principalele reviste de cultură și/sau atitudine. Pentru cea mai modestă chermeză populară se alocă mai mulți bani decît pentru cultura locală.   

Spumos este și raportul pe care l-a avut Sorin Stoica cu țara sa, care se poate regăsi în publicistica lui din ziarul cîmpinean Partener, unde a scris pînă la moartea sa prematură, în 2006. În stilul său inconfundabil, mărturisea în articolul „Patriotismul“, în octombrie 2002, că „Rrromânul în general e bun de crapă. Așa de bun că frizează prostia. (...) Deși eram programat să devin un naționalist feroce, temperamentul războinic n-a supraviețuit și peste ani. Nu m-am mai bătut cu cineva de prin clasa a VII-a. Despre patriotism nu se vorbește decît cu cuțitul între dinți. Să fii patriot nu e deloc un lucru condamnabil. Este ceva de nesuportat, însă, atunci cînd ești doar patriot. Să te recomanzi așa, ca și cînd ai spune că ești zugrav. Și restul oamenilor trebuie să te suporte. Adică, pîn’ la coadă, ce dacă ești patriot? N-am auzit pe nimeni să se fălească pentru simplul motiv că ar avea zece degete. (...) Din cînd în cînd sînt patriot. Atunci cînd mi se întîmplă să mă întorc acasă de undeva și din tren sau din mașină văd dealurile astea din jurul Cîmpinei și Băneștiului. Atunci, nu știu cum să explic mai bine, simt că dealurile astea îmi aparțin”. Iar în decembrie 2005 era și mai casant: „Mă tem că a scăzut calitatea populației din România. Uitați-vă în jur și identificați rapid un om pe care îl respectați. Nu pentru că are bani sau pentru că nu e caftit de soț sau soață. Ci pentru motive care țin de omenia lui. Măcar un singur om de bun-simț”. 

Stăteam și mă gîndeam, cam ca Ilie Moromete. Și la ce mă gîndeam? Păi, mă gîndeam că 1) avînd în vedere nivelul educațional („România educată“ este o glumă sinistră), cultural, absolut catastrofal al românilor, 2) avînd în vedere nivelul penibil al clasei politice de după 1989, 3) avînd în vedere distrugerea completă a României organice după 1945, 4) avînd în vedere și caracterul instabil al acestui popor balcanic, mereu gata de păruială, sudălmi, care doar rareori (mai) dă dovadă de decență și bună creștere, 5) avînd în vedere practica chiulului generalizat și, mai ales, faptul că, pînă la urmă, nu am făcut absolut nimic pentru a merita casa în care trăim, adică acest cadru geografic, atît de armonios geografic (pe care l-am moștenit băftoși de la străbunicii și bunicii care și-au dat sîngele pentru România), mă gîndeam că oricum trăim mult mai bine decît am merita-o. Ce înseamnă, totuși, un context istoric favorabil. (Cam cum zicea P. P. Carp.) Poți trăi bine fără să faci mare lucru. Complet nepatriot fiind, cam de cînd am citit Politicele lui Horia-Roman Patapievici, de 1 Decembrie încerc să aprofundez doar cuvintele pline de har ale unuia dintre cei mai îndrăzneți alcoolici ai Irlandei, scriitorul Brendan Behan: „What can’t be cured, must be endured”. Și așa toți românii cunosc limba engleză, pe care o folosesc cu mult succes, alături de degete și brațe, pentru a se descurca în lumea întreagă. E bine că 1 Decembrie 2021 a trecut.

Codruț Constantinescu este istoric și consilier pentru afaceri europene la Prefectura Prahova. Cea mai recentă carte publicată este Liber în Europa (Editura Vremea, 2021).

Foto: youtube.com

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.