Almost 40

Tudor GANEA
Publicat în Dilema Veche nr. 915 din 21 – 27 octombrie 2021
Almost 40 jpeg

Varianta scurtă:

5,45 (trezirea) + 50 min. (jucat cu M.) + 10 min. (spălat pe dinți + mic dejun) + 2 min. (băut cafeaua) + 30 min. (drumul pînă la birou) + 8 ore (programul de lucru) + 60 min. (drumul pînă acasă) + 120 min. (ieșit cu M. în parc) + 10 min. (duș + cină) + 60 min. (jucat cu M.) + 20 min. (adormit M.) + 60 min. (Digi World) = 23,00 (culcare)

Varianta lungă:

5,45 (trezirea) – Întuneric beznă. M. trece în viteză pe lîngă pat. Se duce țintit la măsuța cu jucării. Pornește pianina electronică. Jingle Bells (în buclă). E plin de energie. Se învîrte, dansează. Îl privesc cu ochii lipiți de urdori. Se apropie de canapea. Închid ochii. Mă prefac că dorm. O mînuță umedă îmi deschide pleoapele.

45 min. (jucat cu M.) – R. prepară și încălzește mîncarea pentru toți trei. Eu și M. încălzim figurinele de plastic cu foehnul. Afară tot întuneric. Bag foehnul în priză, îl pornesc, mă întind cu spatele pe covor. Mi le aduce pe rînd: Donald, Mickey, Șoferul Mitică, Dinozaurul Rumblă și Girafa Luminița. Îmi place zgomotul foehnului. M. se așază pe burta mea ca pe o șa și se joacă cu figurinele pe pieptul meu. Din cînd în cînd îi îndrept jetul de aer cald spre față. Rîdem.

10 min. (spălat pe dinți + mic dejun) – Mi-au răsărit cîteva fire de păr alb în barbă. Mă gîndesc la tata în timp ce mă spăl pe dinți. E alb tot. Nu mai are nici un fir de păr negru. Îmi privesc burta. Trebuie să reîncep să alerg. Clătesc. Scuip apa rozalie în chiuvetă. Iar îmi sîngerează gingia.

2 min. (băut cafeaua) – Digi World – America văzută de sus. Episodul despre „The Great Plains”. L-am mai văzut de două ori. Beau cafeaua din picioare, la un metru de TV. Pe ecran se derulează un cadru aerian, filmat din dronă. Apare o fermă izolată în mijlocul unui cîmp. Vocea crainicului prezintă ferma ca fiind o atracție turistică: The Clutter Home, Holcomb, Kansas. Închid televizorul.

30 min. (drumul pînă la birou) – Stau în coloană pe Mărășești. Jmecherii mă depășeșc pe stînga, o iau pe linia de tramvai. Pun și eu semnal stînga, dar nu mă lasă nimeni să intru. Curg mașinile una după alta. Rămîn pe banda mea. Din boxe se aude chitara lui Tony Rice și-mi aduc aminte cum a rîs S. de mine și m-a făcut rablă cînd i-am spus că ascult bluegrass, deși tot încercam să-i legitimez doct – după multe beri – intersecția de stiluri scoțiano-irlandezo-blues din appalachian old-music. Ești o ra-blă! Rîdeam amîndoi isteric. Încerc să vizualizez harta Americii. Știu că statul Kansas e fix în mijloc, dar habar nu am cît e de departe de Munții Apalași. Sper să fie departe. Se pune verde. Fac stînga spre pasajul Unirii. Din nou ambuteiaj.

8 ore (programul de lucru) – Open space, 90 de persoane pe etaj, ședințe în cascadă, un milion de documentații tehnico-economice de analizat, teama de virus, aerul cald din mască, simt cum creierul îmi face entorsă. N-am pauză de masă, deci s-a terminat cu scrisul la birou. La fostul job am scris un roman exclusiv în pauzele de masă. Mi-a luat doi ani. Între ședințe îmi pun căștile pe urechi. Continui cu Tony Rice – live from Owensboro, Kentucky. Din cînd în cînd mă uit prin geam la colegii fumători de pe terasă și mă gîndesc să mă reapuc de fumat. Mulți fumează singuri. Rar vezi grupuri de cîte doi-trei. Nu-și vorbesc. Sînt atît de liniștiți. Îmi place să-i privesc. M-am lăsat de ani buni de țigări și alerg mai mult acum, la 37 de ani, ca la 30. Mi-aduc aminte de Lăcătuș, așa cum l-am văzut pe stadionul Farul cînd eram puști. La pauză s-a dus țintit spre banca de rezerve și a fumat o țigară. Din două fumuri a terminat-o. Încerc o inventariere a fotbaliștilor care au activat și după 37 de ani, dar în afară de Dorinel Munteanu nu-mi vine nici unul în minte. Deschid Google Maps și măsor distanța dintre Holcomb, Kansas și Owensboro, Kentucky: 1.358 km.

60 min. (drumul pînă acasă) – Trebuie să mă mut din București.

120 min. (ieșit cu M. în parc) – Mă trage de mînă spre căsuța-vapor. Intru cu greu și mă așez pe o băncuță minusculă. Ocup jumătate din interior. Stau cocoșat și ating tavanul cu capul. M. are tot spațiul din lume. E atît de mic, fragil și elastic. Învîrte cîrma, trage de manivele, iese pe geam și se îndreaptă spre un căluț cu arc. Rămîn o vreme în căsuță, cît să strivesc doi păianjeni ce mișună pe tavan. Două fetițe vor să intre și ele. Dau să ies, să le fac loc, dar mă blochez cumva în cadrul ușii, ca un căpcăun. Fetițele se sperie de mine și fug.

10 min. (duș + cină) – Elseve + babic cu Almette pe pîine.

60 min. (jucat cu M.) – Trei puzzle-uri, patru castele din cuburi, căluțu’ (purtat în cîrcă pînă în pragul scoliozei), a doua tură de încălzit figurinele cu foehnul, citit povești, povestit a mia oară despre cum a băgat el piciorul în ceaunul cu apă de la găini, v-ați ascunselea pe după perdele, făcut garaje la mașinuțe, stricat garaje la mașinuțe, dansul lui King Louie și încheiat cu 180 ml de lapte.

20 min. (adormit M.) – De obicei îl adoarme R., dar azi e una din zilele în care intru și eu în schemă. Se răsucește de pe o parte pe alta, se ridică în picioare, cade la loc pe saltea, se cuibărește cînd în mine, cînd în R. Dacă aș face mișcările lui dinainte de culcare aș fi extenuat fizic. Adoarme subit, cu un picior pe mine și o mînuță pe R. Are piciorul călduț și în jurul lui miroase a lapte și a mălai. Sînt fericit. Ne ridicăm în liniște și mergem în sufragerie ca niște somnambuli.

60 min. (Digi World) – Mi se închid ochii de somn. N-am mai citit o pagină de luni de zile și nu am de gînd să mă reapuc nici în seara asta. Sînt prea obosit. Nu pot să duc un film pînă la capăt, așa că dau din nou pe Digi World. Din nou documentarul despre Great Plains. Au înnebunit cu reluările! Vreau să schimb canalul, dar îmi dau seama că s-a trecut de casa Clutter din Kansas, așa că pun telecomanda jos. Drona filmează preria din Wyoming. O întindere nesfîrșită de iarbă galben-cenușie peste care bate vîntul, apoi un mic orășel pe nume Emblem, înființat de niște fermieri germani la începutul secolului. Cine ar fi crezut? Nemți în Wyoming. Dorinel Munteanu. Neamțul. Înainte să adorm pe canapea mi-l imaginez pe Dorinel în tricoul naționalei, fugind prin iarba înaltă din prerie. Fuge de mănîncă pămîntul, face cărări prin iarbă. 

Tudor Ganea este arhitect și scriitor. Cea mai recentă carte publicată: Cîntecul păsării de plajă, Editura Polirom, 2021.

Foto: flickr

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.