Theodor Pallady

Publicat în Dilema Veche nr. 820 din 7–13 noiembrie 2019
Theodor Pallady jpeg

Simbolistul îndrăgostit de Ideal, elevul lui Gustave Moreau, locatarul din Place Dauphine, a murit singur, dedat mizantropiei, în Bucureștiul comunizat, după ce nici unul dintre prietenii săi nu-i făcuse hatîrul unei doze proaspete de stricnină. Un vast folclor urban i-a consacrat legenda de boier cartofor, spadasin afemeiat și observator caustic al „naturii umane“. Se îmbrăca atemporal și fistichiu, curajos și solemn, picta după natură, prin colinele Franței, pe străduțe pariziene sau din Bucureștiul vechi, sorbea un pastis cu vagabonzi obscuri, așa cum degusta șampania, sub lustre de cristal. Un baudelairian cu privirea de măcelar naturalist a lui Stendhal, un decadent vital, plin de urzicături verbale și – nu mai puțin – un mare introvertit delicat, care transcrie spectacolul vieții pe papier Japon, sau pe un colț de jurnal, între două cafele-filtru și o cină la Jockey Club. Opera lui, enormă și rărită în dublul cataclism al războaielor mondiale, e o glosă eterică asupra plăcerii de a suferi melancolia, dar și epitaful lumii de ieri, la care contribuiseră și alții, de seama lui Stefan Zweig sau Rilke. Fiind superlativ apreciat de către colecționarii interbelici și descendent al unei familii cu dare de mînă, Pallady – alintat de intimi sub diminutivul Toto – și-a permis o viață liberă de sordidul pauperității și de presiunea unor comenzi conformiste, căutîndu-și mereu universul singular, axat pe arhitectura desenului, departe de mizeriile și tribulațiile boemilor, care-și scuipă ftizia prin foburgul lui Modigliani.

De la impresioniști la prerafaeliți, artiștii de la cumpăna veacurilor trecute erau nu atei, însă dezvrăjiți și fascinați (compensatoriu) de un mister care caută să-și renoveze prestigiul. Practicau pictura de salon, alegoria, portretul de societate, natura „moartă“ – deci tehnici și genuri fie academiste, fie în ruptură cu gustul burghez, dar prea puțin metafizice. Abia lumea post-Sarajevo și cea ieșită, monstruos, din pojarul bolșevic aveau să ducă suferința la capătul răbdării acestui pustiu spiritual, făcînd loc interogației psihanalitice, freneziei profetice și vizionarismului. Theodor Pallady, cu al său emblematic univers de nuduri tolănite în odăi cu durata suspendată, făcea încă parte din acele generații creatoare pentru care pozitivismul veacului XIX se dovedea laolaltă sufocant și fără alternativă. Ei se raportau la nevăzut ca la o paradă mitologică egal împărțită între politeismul greco-roman, refiltrat prin subtilitatea neoplatonică a Renașterii, și rezervorul motivelor biblice. S-a pierdut, din păcate, un Christ răstignit, de mari dimensiuni, pe care Pallady l-a pictat, spînzurînd pe lemn, în atelier, un oltean cu cobiliță, criticat de artist, într-o însemnare, ca model din cale afară de leneș. Ce‑i drept, autoportretele sale, ca bărbos personaj cu priviri albastre, auster și peremptoriu, par să adreseze oglinzii întrebările permanente, numai că nimic nu ne indică răspunsul acestora.

Am sperat să găsesc oarece indicii despre omul lăuntric nu atît în opera plastică a nesuferitului aristocrat, cît în scrisul său (jurnale, scrisori, însemnări) – restituit în volumul din 2009 (Editura Compania, sub îngrijirea Danei Crișan). Nu pot susține că mi-am satisfăcut curiozitatea. Scriitura lui Pallady e solitară, sincopată, asortată cu crochiuri fugare și egal divizată între notația prozaică, de viață curentă, și reflecția estetică pasageră. Chiar și pe vreme nocturnă de bombardament (1941) el își menține distanța intelectuală față de realitate, chit că e preocupat mereu de străpungerea aparențelor și decantarea unor mirabile „esențe“ mascate fenomenal. Nemilos cu „imbecilitatea“ umană, sardonic față de vanitățile contemporanilor, pe care‑i vede nesmintit de sus, Pallady rămîne pustnicul hirsut al unei divinități absente. Ultimul document din volumul amintit e o adeverință de la Uniunea Artiștilor Plastici din RPR (18. 11. 1952) care, în baza unei autorizații de la Miliție, îi permite „tovarășului Pallady Theodor să meargă în localitatea București și împrejurimi pentru a face schițe în vederea unor lucrări de artă“...

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.