Pierre Hadot sau viaţa ca exerciţiu spiritual

Publicat în Dilema Veche nr. 820 din 7–13 noiembrie 2019
Pierre Hadot sau viaţa ca exerciţiu spiritual jpeg

În cercetarea filozofiei antice, Pierre Hadot (1922-2010) are, se ştie, un demers aparte, înnoitor. Schimbă accentul de pe doctrine – investigate în ele însele – pe tema formării sinelui. Asta urmărea filozofia veche, susţine, argumentează, ilustrează pe texte Pierre Hadot: să ridice  sufletul, să-i conducă, în mod lucid, metodic, aspiraţia spre un nivel universal. Filozoful antic nu e cineva care produce construcţii speculative cu care existenţa lui nu prea are legătură. E cineva care îşi modelează existenţa – de la efortul cunoaşterii la conduita morală şi la purtarea zilnică – potrivit unor principii/repere care îl ajută să nu se lase dominat de particular, parţialitate, suficienţă mentală, care îl orientează spre o Raţiune atotcuprinzătoare, spre mereu dorite constelaţii ale adevărului.

Dintre cărţile lui Pierre Hadot au fost deja traduse: Plotin sau simplitatea privirii (1963, Polirom, 1998), Exerciţii spirituale şi filosofie antică (1981, Polirom, 2015), Ce este filosofia antică? (1995, Polirom, 1997). Toate aspectele vieţii filozofice, se demonstrează acolo, slujesc strădaniei de perfecţionare/transformare a eului: de la tipul de învăţătură la relaţia între maestru şi discipol, la tipul de comunitate specific şcolii, la cultura dialogului (care îi deprinde pe interlocutori să iasă din parţialitatea perspectivei proprii spre universalul logosului) şi pînă la stilistica textelor conservate. Cititorul poate percepe astfel că filozofia nu era o treabă de specialişti fortificaţi  în reduta unei tehnicităţi tematice şi de limbaj. Ea ţinea de dorinţa omului, virtual a fiecărui om, de a-şi duce viaţa cu nobleţe, de a-i da sens valabil, după vorba lui Socrate că „viaţa lipsită de această cercetare nu e trai de om“.

Pierre Hadot mai e aparte prin ceva. El susţine că acest stil de filozofie poate fi expresiv şi pentru omul de azi. Că merită să învăţăm de la filozofia veche strădania de a atinge clipe în care să ne depăşim, să obţinem o privire „mai de sus“. Mai mult, e cineva care s-a străduit să facă asta. Exeget şi editor de marcă al filozofilor vechi, el a căutat împletirea preocupării intelectuale cu cea existenţială. Iar parcursul lui nu e deloc lipsit de interes.

Îl putem urmări într-una dintre ultimele lui cărţi, o carte-biografie, apărută în 2001, cînd Pierre Hadot avea aproape optzeci de ani şi era încă plin de proiecte: Filozofia ca mod de viaţă  (traducere de Adrian Cotora, Humanitas, 2019). De-a lungul discuţiilor cu doi apropiaţi ai gîndirii sale, Jeannie Carlier şi Arnold I. Davidson, el îşi evocă traseul profesional şi interior, apoi reia marile teme ale cercetărilor sale.

Destinat de familie preoţiei, urmează Seminarul şi Facultatea de Teologie din Reims, frecventează Institutul Catolic din Paris, studii care îi dau şi o solidă formaţie filozofică. În 1944 e hirotonit, în vederea profesoratului în instituţiile catolice. Sensibil mai ales la tema în-tîlnirii sufletului cu Dumnezeu, nu află în mediul religios îndrumare sau ecou. În schimb, îşi defineşte un drum. „Din tinereţe am simţit o mare atracţie pentru mistică sub toate formele sale… Mă gîndeam să îmbin activitatea universitară cu interesul pentru mistică.“ Lucrează din 1949 la CNRS. Deşi atras de Plotin, începe, în calitate de colaborator al lui Paul Henry, să studieze şi să editeze texte ale unor autori din secolul IV, Marius Victorinus şi Ambrozie al Milanului, ceea ce va conduce la un doctorat. Concurat o vreme de intenţia unui doctorat despre Rilke şi Heidegger (vizînd o aceeaşi problematică pusă în limbaj poetic şi în limbaj filozofic).

În 1952 părăseşte preoţia, ia distanţă faţă de catolicismul dinaintea Conciliului Vatican II, care îi părea zidit în antimodernism, insensibil faţă de viul lumii actuale, autoritarist. Interesul lui intelectual-spiritual, bine orientat tematic, nu‑şi impune graniţe în căutarea interlocutorilor. Frecventează diferite grupuri de cercetare filozofică. Paul Ricœur, H.-I. Marrou, Berdiaev, Gabriel Marcel, Camus, J.-P. Vernant, Louis Dumont, H.-Ch. Puech, Jean Wahl sînt printre gînditorii pe care îi menţionează. În 1959 e printre primii care vorbesc, în Franţa, despre Wittgenstein, la care îl uimeşte coprezenţa unei logici stricte şi a „categoriei misticii“. Ca director de studii, din 1964, la École Pratique des Hautes Études, susţine cursuri pe experienţa filozofică la Plotin, Augustin, Marc Aureliu. După aparţia cărţii Exerciţii spirituale şi filozofie antică, Michel Foucault – faţă de a cărui idee de „cultură a sinelui“ marchează totuşi deosebirea „exerciţiilor spirituale“ vechi – îl recomandă ca profesor la Collège de France, unde, în conferinţa inaugurală din 1983, arată ce sens dă filozofiei antice.

Pierre Hadot e aşadar nu doar un specialist hipererudit, ci un intelectual care îşi propune să facă din înţelegere un instrument de îmbunătăţire a fiinţei. Lucrează pe dimensiuni a căror îmbinare poate părea astăzi neobişnuită, chiar paradoxală. Captivat de mistică, îşi conduce cercetarea în privinţa ei potrivit riguroaselor exigenţe ale raţiunii. Capabil, ca filozof, de sinteze înnoitoare, e un exeget minuţios, care cu instrumente istorico-critice, situează atent litera şi mesajul textelor. Judecata lui nu tranşează, ci organizează materia de care se ocupă. O restituie cu dominantele şi nuanţele ei.

În ceea ce priveşte efortul metodic spre transcendent, de pildă, prezenţa lui pe toată harta spirituală a lumii îi apare plauzibilă. Pentru că a identificat, pe materia greco-romană, sensul acestui efort, instrumentele, practicarea lui, iată de ce poate avansa afinităţi, concordanţe cu alte fenomene (diferite nu prin intenţia lor de căpătîi, ci prin solul în care prind formă: spaţii culturale gazdă, moduri mentale, configuraţii psihice etc.). Ceea ce nu înseamnă că el proclamă „omogenitatea“ efortului contemplativ. Chiar ţinta acestui efort, transcendentul însuşi, poate lua chipuri deosebite, larg inventariate de cercetător. Jocul între afinităţile şi diversitatea fenomenelor e menţinut, urmărit cu acribie.

O ciudată „tăietură“ propune – nu impune – totuşi Pierre Hadot atunci cînd reduce religia la ritual şi oficii utilitare, pe cînd căutarea prezenţei lui Dumnezeu şi lauda lui extatică ar fi, în religie, „pur filozofice“. Poate că parcursul personal sau ceea ce i-a apărut drept trăire curentă a religiei, constatată în perioada lui clericală, îl fac să tragă toată mistica de partea strădaniei filozofice. Dar, chiar în acest caz, cititorul e provocat să judece, să facă un exerciţiu de reflecţie, discernămînt, luciditate.

Am spus deja: studiind vechimea, Pierre Hadot oferă, de asemenea, omului de azi repere de înţelegere/lucrare de sine, verificate, rafinate de-a lungul timpului. El sugerează că pînă şi „jocul democratic“ poate fi înţeles/folosit ca „exerciţiu spiritual“, de vreme ce, neimplicînd transcendenţa, el ne îndeamnă totuşi să facem „pasul unei transcenderi“ de la perspectiva particulară la un bine comun.

Dar asta nu e decît una dintre sugestiile cărţii apărute la Humanitas. O carte-viaţă, o carte-dialog, potrivită cu atitudinea vechii filozofii.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.