Surprinzător de tîrziu apare în Franţa seria Operelor complete datorate lui Simone Weil. Ediţia, pregătită la Gallimard, dezvăluie progresiv monumentalitatea unei creaţii pe care publicul nu o putuse niciodată aprecia în totalitate. Odată cu desăvîrşirea acestui proiect (început acum cîţiva ani şi care va mai pretinde alţi cîţiva), pasionaţii de gîndirea Simonei Weil vor avea finalmente privilegiul de a contempla subtila coerenţă a unui parcurs filozofic inegalabil sub raportul adîncimii, al clarităţii şi al patosului existenţial. Ansamblul e grandios: Tomul I: Primele scrieri filozofice. Tomul II: Scrieri filozofice şi politice (vol. 1: Angajamentul sindical (1927-1934); vol. 2: Experienţa muncitorească şi despărţirea de revoluţie (1934-1937); vol. 3: În preajma războiului (1934-1940); Tomul III: Poeme şi Veneţia salvată; Tomul IV: Scrierile de la Marsilia (vol. 1, proaspăt apărut în mai 2008: Filozofie, ştiinţă, chestiuni politice şi sociale); vol. 2: Civilizaţiile inspiratoare: Grecia, India şi Occitania; Tomul V: Scrieri de la New York şi Londra (vol. 1: Probleme politice şi religioase; vol. 2: Înrădăcinarea); Tomul VI: Caiete (4 volume); Tomul VII: Corespondenţă (vol. 1: Corespondenţa familială; vol. 2: Corespondenţa generală). Pe temeiul acestui corpus editat critic, referinţele la scrierile weiliene vor suferi - ca să zic aşa - schimbări stabilizatoare. Ediţia Gallimard va deveni inconturnabilă, fixînd noi coordonate exegetice.Simone Weil a trăit relativ puţin, a dus o viaţă tumultuoasă, a trecut prin experienţe limită, atît căutate (asceza la uzină sau angajamentul din Spania), cît şi pătimite istoric (al doilea război mondial, exilul, maladia). În asemenea condiţii, autoarea a scris totuşi frenetic: cărţi, articole, note, scrisori. Asemenea lui Kierkergaard sau Nietzsche, geniul ei s-a disimulat în pseudonimie, anonimat şi fragment. A fost reacţionară, pentru că s-a sprijinit elitist doar pe cei mai buni (Platon, Descartes, gîndirea indiană etc.), dar şi modernă, pentru că s-a interesat deopotrivă de ştiinţele tari, politică, religie şi metafizică. Rămasă în afara Bisericii catolice (prin refuzul de a primi botezul), ea a devenit, în logica unei enigmatice compensaţii, cea mai profund-creştină gînditoare a secolului XX. Ingenuă şi ferventă, matematic riguroasă şi mai ales plină de curaj intelectual, Simone Weil a vrut mereu să acţioneze, să participe, să lupte împotriva gravitaţiei cu ajutorul unei gravităţi luminoase. A emanat o singulară dăruire, trăindu-şi zilele într-o stare sacrificială care caută, dincolo de doctrine, graţia existenţei şi sfinţenia lui Hristos, Mediatorul. Vă propun o mostră din interpretarea weiliană a rugăciunii Pater noster, în traducerea mea:Genetheto to thelema sou ("Facă-se voia Ta"): "Sîntem pe deplin şi negreşit siguri de voinţa lui Dumnezeu doar în trecut. Toate evenimentele produse, oricare ar fi, sînt conforme cu voinţa atotputernicului Dumnezeu. Căci asta implică noţiunea de atotputernicie. Şi viitorul, oricare ar fi, odată împlinit, se va împlini potrivit voinţei lui Dumnezeu. Nu putem completa sau diminua această conformitate. (...) Aici, cererea noastră are ca obiect ceea ce se petrece în timp. Dar cerem conformitatea infailibilă şi eternă dintre tot ce se petrece în timp şi voinţa divină. După ce, în prima cerere, am răpit timpului dorinţa, pentru a o transforma într-un proiect veşnic, reluăm acum dorinţa oarecum eternizată, spre a o reintroduce în timp. Astfel, dorinţa noastră străpunge timpul, pentru a descoperi îndărătul lui eternitatea. E ceea ce se întîmplă atunci cînd ştim să facem dintr-un eveniment împlinit, oricare ar fi acela, un obiect al dorinţei. E vorba de ceva cu totul diferit de resemnare. Chiar şi termenul Ťacceptare» e prea slab. Trebuie să doreşti ca tot ce s-a produs să se fi produs, şi nimic altceva. Nu pentru că tot ce s-a produs ni se pare bun; ci pentru că Dumnezeu l-a îngăduit, iar supunerea cursului evenimentelor faţă de Dumnezeu este prin ea însăşi un bine absolut" (ed. cit., tom. IV, vol. 1, p. 339).