Vînăta, ardeiul gras, dovlecelul
Nu s-au făcut. Nici căpşuna. În piaţă sîntem minţiţi, la tarabă punîndu-se vînăta, dovlecelul, ardeiul gras, căpşuna printre ştevie, lobodă, spanac, urzică. Este o confuzie pe care o facem în necunoştinţă de cauză, crezînd că primăvara vine şi, cu ea, totul ni se aşterne la picioare. Nu este adevărat! Vremea vinetei este din august încolo! Căpşuna abia de-acum într-o lună apare.
Ce nebunie tragică să vezi vînăta pe piaţă. Păi, ar trebui să vă daţi seama numai din preţ. Cum iei tu vînata la 12 lei, acum, în plin sezon de două legături la leu de ridichi, cum poţi ignora trei la un leu în cazul remarcabilului mărar? Preabunul leuştean nu-ţi mută gîndul din loc către măritişul de post al făsuiului vechi cu leuşteanul proaspăt, ultimul măritiş al făsuiului boabe, că-i vine perechea verde? Sîntem în măritiş retrograd datorită postului de Paşte, dar repet, retrograd. Măritiş cu recolta ce fuse anul trecut, nu cu cea exotică, descoperită prin Thailanda, Italia, Suedia. Nu, ar trebui să căscaţi ochii, simţurile vi le-a trezit primăvara. Nu preferaţi mereu promisiunea unei lumi de toamnă viitoare, fiindcă vă grăbiţi inconştient viaţa. Nici nu trăiţi degeaba în ţara unei lumi mereu pline de toate legumele simultan. Traiul este cel al vieţii după ritmul naturii. Nici o vînătă tîmpită, de naştere prin Sahara, nu vă va bucura ca aşteptarea vinetei adevărate, negrăbite, abia acum sădită în pămînturi. Măritaţi-vă cînd trebuie cu vînăta, ardeiul gras, dovlecelul, că altfel legumă vă veţi simţi, la cheremul unei lumi ce consumă şi nu ştie ce vrea. Isterizată de prezenţe, cînd absenţa este bucuria lui Dumnezeu.
