Un pui, două raţe
Lucian mi-a adus de la el de-acasă, din Vîlcea, două raţe şi un pui. Dom’le, sînt hrăniţi numai cu lucruri naturale şi sînt plimbaţi. Mama mea îi creşte! Da, sînt plimbaţi. Nu ştiu cum vedeţi voi lucrurile, dar eu în vorba lui Lucian am încredere şi chiar mai mult de atît. Cum mi-a spus că peste o zi-două vin orătăniile, nu mai aveam răbdare. Mi s-a făcut poftă nebună. Şi-o întoarcere în copilărie s-a întîmplat, cum altfel? Vedeam voluptuoase bucate. Puiul făcut supă clară ş-apoi fript cu mămăligă şi usturoi. Nu băgaţi usturoi chinezesc, e păcat, omorîţi gustul puiului rumenit! Raţele tot supe sănătoase întîi, apoi varză călită cu raţă! Raţă pe varză spurcată cu mirodenii discrete. Nu omorîţi a doua oară raţa!
Dar cîte zile am visat. Şi s-a întîmplat ca-n ziua în care Lucian mi-a adus orătăniile să fiu copleşit de întîmplări tîmpite. Şi Lucian mi-a zis: nu am unde să le găzduiesc. Am congelatorul plin! Şi nu puteam-nu puteam. Erau treburi orăşeneşti, fără sens, dar care căpătau monstruoasă umbră. Nu puteam fără să nu le rezolv. Oh, unde mai era puiul tăcănit de atîta usturoi? Unde mi-era răţuşca pe varză? Ş-ajung tîrziu în zi la Lucian. Era beznă şi nu nimeream strada lui din Drumul Taberei-Militari. Păsăretul aştepta, unde să mai plece? Unde să se mai plimbe? Şi iată-mă! Le iau şi le miros în coadă de au căpătat stricăciune. Şi noaptea aceea am băgat raţele la congelator, puiul a stat liber în frigider! A doua zi a fost infern! Şi puiul a intrat pe mîna lui tanti Steluţa, de-mi venea să plîng. Am intrat peste ea în bucătărie să văd ce-mi face puiul. Tanti Steluţa l-a executat binişor, dar dacă nu era făcut de mine, nelinişte şi panică am avut. Şi n-am avut mămăligă cu usturoi. A doua zi o raţă acelaşi destin a avut. Iarăşi nelinişte. Varza lui tanti Steluţa un pic cam moale. E varză verde încă, mi s-a părut că era prea fiartă, or raţa era deliciu, am furat la douăşpe noaptea un crac şi l-am mîncat. Rece, cu un gogoşar! Dar...
