Tocat ceapă mărunt
Călită în ulei de măsline – nu. Nu omorî, nu arde ceapa. Cît să devină transparentă. Puţină apă să stingi oful cepei şi adaugi piept sau picior de pui în ceapa cu ulei. Peste carne şi ceapă, de adăugat mărarul tocat, fără codiţe, vreo cinci-şase legături la porţie. Tocat mărunt bine. Peste toate pus apă cît să le cuprindă. Sare, după gust. Fierbe vreo douăzeci de minute. Prospeţime.
Încearcă la fel cu tarhon. Aromă. Şi fereşte-te de a pune roşii, ori bulion, strici „cocoşul“ mîncării şi-i mare păcat. Sînt mîncăruri elementar de făcut. Cu un preţ minim pe porţie de 7 lei. Curat, cu un vin alb merge de minune. Are Stârmina unul, un deliciu. Asta mai înseamnă 15 lei sticla. Şi nu este meniu de aruncat căciula după cîini, dar este serios, uşor de abţinere şi verde cît cuprinde. Păi, n-avem suflet de primăvară, de ce să împovărăm sufletul cu greutatea porcului ce stă-n coteţ? El are un plan măreţ: să se facă bun de Crăciun, dacă ar avea România o idee fixă atît de bună, un asemenea drum, cred că am reuşi şi noi în lumea civilizată. Şi uite şi o reţetă de post: ţelină rasă crudă, hrean ras crud şi nucă miez pisată multă. Două rădăcini şi-un copac împreună. Toate seci, aspre. Dar hreanul îi dă picantul, nuca îi dă mîngîierea, consistenţa, pîinea. Îi poţi pune iaurt, dar e bună amestecătura asta simplă, bărbătească, deparazitează sîngele. Asta-i de post călugăresc. Şi de combinaţie iarnă-primăvară-toamnă. Zăpăceală.
Ilustrația: L. Muntean
