Pînă unde ţine bunătatea?
Două plase imense, din acelea de la MegaImage, burduşite pînă la refuz, cu mînerele răscrăcărate legate cu sfoară ca să ai de unde ridica greutatea. Cu ele în mînă, o bătrînă cobora într-un balans precar, aducînd greu şi cu infinită grijă ambele picioare pe cîte o treaptă a scărilor de la metrou. Eu urcam. Primul impuls a fost să-i vin în ajutor. Nu am făcut-o şi am continuat să urc spre bătrîna şovăitoare privind-o pe sub cozorocul şepcii. Ajunsă aproape de ea, m-a rugat să-i dau o mînă de ajutor. Aproape că am răsuflat uşurată şi am pus repede mîna pe istovitoarea încărcătură. Mai că mi-a venit să-i mulţumesc că mi-a adresat asemenea rugăminte. Mulţumirile ar fi fost pentru că m-a scăpat de propriile remuşcări. De ce n-am ajutat-o din prima?
Asta-i altă poveste. Mă mai fripsesem de vreo două ori în situaţii asemănătoare şi am rămas cu o oarecare timiditate în a mai face pe bunul samaritean. În ambele cazuri am sărit cu entuziasm să ajut nişte oameni să-şi care sarsanalele. În ambele cazuri, persoanele respective s-au smucit şi m-au privit cu toată neîncrederea din lume. Cred că în capul lor se iscase brusc ideea că aş vrea să le fur chestiile – ce-or fi fost – pe care şi le îngrămădiseră în sacoşe. Sau... habar n-am ce era în mintea lor. O să spun din capul locului, pentru liniştirea tuturor eventualelor neîncrederi, şi că nu arăt mai dubios decît oricare alt cetăţean de pe stradă. Asta este. De aia n-am mai sărit s-o ajut pe femeie. De aia m-am bucurat că ea a venit în întîmpinarea tuturor mustrărilor mele de conştiinţă. La urma urmei, binele nu i l-am făcut ei, mi l-am făcut mie.
Tot aici vă voi mai mărturisi şi alte păcate comise, care-mi chinuie amintirile. Am fost complicele mut al unui vecin care a dat afară un om fără de adăpost – un homeless cum ar veni – din scara clădirii în care locuiam. Vecinul a fost vehement: „Ieşi, dom’le, afară! Că veniţi toţi beţivii să vă pişaţi şi să vă căcaţi aicia! Hai, valea! Uite-l, mă, cum miroase! Ăsta nu s-a mai spălat de cînd l-a făcut mă-sa!“. Acuma, se întîmplase de nenumărate ori să găsesc pe scară cîte un caca urît mirositoriu şi se întîmplase de la fel de multe ori să mă apuce toţi nervii, dezgustul, furia şi uimirea din lume. Dar de unde ştia vecinul şi de unde ştiam eu, coautor mut al izgonirii bietului om, că tocmai el făcuse în trecut isprăvile alea abominabile? Poate că voia pur şi simplu să doarmă într-un loc cît de cît ferit de gerul de afară. Dacă mă gîndeam un pic, poate mă întrebam şi care fiinţă ar porcăi fix locul pe care şi-l alesese să doarmă? Tot ce am făcut pentru omul izgonit a fost să intru repede în casă şi să-i dau o pereche de bocanci vechi şi o haină groasă pe care oricum voiam să le dau/arunc.
Şi asta nu e tot. Recunosc de asemenea că am trecut de mai multe ori pe lîngă persoane care păreau că dorm în mijlocul trotuarului. Am trecut pe lîngă ele, m-am întrebat dacă într-adevăr or dormi sau le-o fi rău, dar nu m-am oprit. De ce nu m-am oprit? Habar n-am. Ca mine, asemenea, zeci de trecători indiferenţi. Dar nu despre ei vreau să vorbesc. Vreau să vorbesc de resorturile mele personale. Alea pentru care mă simt extrem de vinovată. Nu m-am oprit, oare, pentru că am presupus că omul care părea a dormi în stradă e un beţiv? Ţi se face rău şi dacă bei peste măsură. Ăla nu merită ajutat? Nu m-am oprit, oare, pentru că respectivul era sărăcăcios îmbrăcat şi am presupus că oricum locuieşte în stradă şi că aşa doarme el de obicei? Dar dacă era pur şi simplu un bătrîn căruia i s-a făcut rău? Dacă era un om al străzii căruia i s-a făcut rău? Poate am trecut pe lîngă bunicul sau tatăl cuiva. Dacă într-o zi, propriul meu tată se duce – ca de obicei – la piaţă îmbrăcat cu geaca aia veche la care nu vrea să renunţe şi pe care eu şi mama o numim „giampilica aia oribilă“, dacă se duce, zic, la piaţă, i se face rău şi se lungeşte lîngă un perete, cîtă lume s-ar uita la el? Dacă se va uita cum m-am uitat eu, e clară treaba.
Pînă unde ţine bunătatea? Păi, pînă la uşa casei mele. Pînă la confortul personal. Atîta ţine.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.
