Muzeu imaginar

Publicat în Dilema Veche nr. 574 din 12-18 februarie 2015
Muzeu imaginar jpeg

Găteala capului constituie o componentă esenţială a portului popular, marcînd diferenţe specifice de la o regiune la alta a ţării. Pentru zona Făgăraşului, Gridul reprezintă o oază aparte, căiţa fiind o particularitate exclusiv a vestimentaţiei gridanelor, ceea ce atestă vechimea portului din această zonă încă foarte bine conservată. În satele din jur, care fac parte administrativ din aceeaşi comună cu Gridul, portul are alte caracteristici, fără legătură cu ceea ce se mai păstrează încă, sporadic, în Grid. 

Căiţa 

(În limba literară: scufiţă de copil) denumeşte un vechi obiect de podoabă, purtat de femeile măritate mai ales pînă la Primul Război Mondial. Croită pe forma capului, este confecţionată din pînză neagră, cu flori roşii, iar lateral are două „urechi“ din panglică de moar negru încreţit, numite „reţe“. Pe urechi, femeile tinere aplicau „fluturaşi“ sau „părăluţe“. În timp, căiţa a fost bogat ornamentată cu panglici de mătase, de diverse culori, cu mărgele, de diferite mărimi şi culori, în modele variate şi bogat împodobite, căci idealul nerostit era ca fiecare căiţă să fie unicat, cu modele care nu se împrumutau, „nu se spuneau“. Acesta ar putea fi un argument al faptului că în tradiţionalele şezători nu întîlneai borese care să coase la căiţă. De altfel, puţine erau, în sat, ţărăncile care să ştie confecţiona acest obiect de podoabă.

În arealul semantic al aceluiaşi cuvînt, ar fi de menţionat şi expresia „s-a născut cu căiţă“ (despre un nou-născut cu un rest de placentă pe creştet), care se spune despre cineva norocos; cuvîntul trimite la soartă, semnificaţie nu lipsită de importanţă pentru „destinul“ acestei componente a portului gridănesc; căiţa se dădea cadou la nuntă, miresei, de către naş, şi nu putea fi înstrăinată, obiceiul spune că trebuie să te îngropi cu căiţă, moment care practic închide traseul pămîntean al celei care a purtat-o. 

Jocul miresei se mai numeşte, deloc întîmplător, „Jocul căiţei“. Fiecare nuntaş învîrteşte mireasa, după ce a pus cîţiva bănuţi în farfuria de pe masă. Jocul e însoţit de strigături: „Astă nuntă nu-i tîrţ-pîrţ / Că nu-i făcută din cîlţi / Că-i făcută din fuioare / Şi mireasa-i ca o floare / Că-i făcută din fuior / Mirele ca un bujor.“ 

Expresia îndeobşte folosită „s-a gătit cu căiţă“ nu reţine însă şi cea de-a doua componentă a acestui mod de împodobire a capului, dar

completează în chip deosebit de original întregul edificiu. 

Pomeselnec (polmesenec, pomneselnec) 

Este un ştergar alb, de 2 m lungime şi 30-35 cm lat, din pînză ţesută în casă, cu alesături în „ciurele“ şi vărguţe simple cu mătase albă sau neagră. Se poartă obligatoriu de către femeile măritate, peste căiţă, legat în diferite feluri, în funcţie de vîrstă şi ocazie, fie „învăluit“, fie „peste cap“ sau „pe sub barbă“. 

S-a făcut chiar legătura şi cu polonezul

, cuvînt însemnînd „semilună“ (care trimite la forma în care se leagă acest ştergar), dar nu toţi cercetătorii susţin această ipoteză.

Cunoscuta cercetătoare-etnograf Elena Băjenaru descrie acest important şi „straniu“ veşmînt: 

„Unic şi ancestral, ţesut în război, întotdeauna în trei iţe, din bumbac şi cu puţine elemente decorative, pomeselnicul se purta atît vara cît şi iarna. În mod obişnuit, pomeselnicul se purta peste căiţa cu urechi sau reţe şi fruntar, înconjurînd obrazul într-un cadru negru şi alb de formă trapezoidală. Căiţa cu urechi era făcută din material negru înflorat cumpărat, ca şi fruntarul care era o bentiţă lată de 7-8 cm, decorată cu mărgele. Lateral, la căiţă, erau prinse două urechi din material negru încreţit manual. 

Pomeselnicul, piesă puţin ciudată şi bizară, va mai rămîne o perioadă ca piesă de ceremonie, la nuntă, pentru a marca intrarea în rîndul femeilor căsătorite, mireasa îl purta. La femeile mai în vîrstă, pomeselnicul se trecea pe sub bărbie. La spate, capătul de deasupra se întindea cît era de lat pentru a se vedea cît mai bine motivele decorative. De asemenea, cu cît înaintăm în vîrstă, cu atît pomeselnicul este mai puţin împodobit. Locul pomeselnicului a fost luat de cîrpa de cap neagră.“ 

În Grid, ţărăncile vîrstnice se mai gătesc cu căiţă, la marile sărbători, sau, ca horitoare, cînd mai participă la cîte un festival de artă populară organizat la Făgăraş, Braşov sau Sibiu. Dar tot mai puţine sînt femeile care ştiu a împodobi capul cu căiţă, căci „filmul“ derulării acestei îndeletniciri nu e deloc uşor de urmărit, cu atît mai puţin de aplicat.  

„Noi avem un port foarte special, iar cea mai importantă piesă este căiţa, veşmîntul care se pune pe cap. Înainte, femeile în vîrstă – bunicile şi mamele noastre – purtau căiţa cu colac şi cînd mergeau la seceră, la munca cîmpului. Acest port diferă un pic de la femeile tinere la cele mai în vîrstă. Femeile tinere purtau căiţă cu coarne şi pomeselnic, rochie şi două şurţuri, în faţă şi în spate, iar femeile în vîrstă, căiţă cu colac, pomeselnic şi fiţioni şi crătinţă sau şurţ covoresc. Fiţionii erau făcuţi din păr natural. 

Femeile tinere primeau căiţa de la naş, înainte de a se mărita, dar pentru acest lucru ea trebuia să-i dea naşei cîteva cadouri: o pereche de mîneci şi un batic frumos împodobit. De asemenea, după ce se logodeau, mireasa trebuia să-i facă mirelui o cămaşă. Mirele, la rîndul lui, trebuia să-i facă şi el miresei un cadou – de obicei o panglică frumos lucrată pe care fata urma să o poarte la gît. Obiceiul spune să porţi căiţa de cînd te măriţi şi pînă după moarte. Noi ne gîndim însă de multe ori că, la cît de puţine femei mai ştiu să facă acest port, dacă îl mai şi băgăm în pămînt, atunci o să se piardă de tot, din păcate.“ – Victoria Coman, 77 de ani. 

Avînd în vedere particularitatea „căiţei“, păstrată cu sfinţenie de gridane, poate n-ar fi lipsit de interes un demers din partea autorităţilor, asistate de specialişti în domeniu, pentru a trece „căiţa“ în rîndul elementelor ce atestă autenticitatea şi originalitatea portului popular din această zonă. 

Cătrinţa 

Şi cătrinţa cu colţ, specifică numai Gridului, atestă eleganţa boreselor locului. Un pătrat cu latura de 1 m, din aba neagră, ţesută în război şi bătută în piuă, cătrinţa se montează pe partea din spate, pe diagonală, peste poalele albe ale iei, iar în partea din faţă se pune şurţul, tot ţesut în război, a cărui încărcătură cromatică s-a schimbat semnificativ în ultima sută de ani. Cînd, astfel gătite, femeile porneau la muncă, şurţul era negru, cu vinişoare firave, colorate în culori naturale de roşu-cărămiziu, verde şi alb. În timp, fundalul negru a fost înlocuit de roşu masiv, pentru ca ulterior desenul geometric să piardă teren în favoarea decoraţiei florale, bogată cromatic, la care însă intervenţiile dure, din anii ’80, cu fir de lame sau cu sclipici, nu lipsesc. Astfel gătite, urcînd în şir indian scările spre biserică, cu căiţele care-şi aruncă umbra pe zăpada dintîi, ca nişte corăbii părăsite în golfuri labirintice, gridanele duc cu ele, spre hotarul de dincolo, chipul unei alte lumi, a aristocraţiei ţărăneşti – prin ţinută, gestică, mîndria, dar şi smerenia cu care ştiau a-şi purta veşmintele. Este o lume care se voalează treptat, în ritmul lent al obiectivului de filmat, iar clişeele vor folosi, cu siguranţă, cîndva, la reconstituirea ei documentară. Privilegiul de a-i fi contemporani ar trebui însă să ne oblige să acţionăm sub semnul imperativului. 

Dialog între nepoată şi bunică 

Andreea Molodău (masterandă ASE, 22 de ani): Toate ţărăncile ştiau să confecţioneze căiţa?

Erau femei pricepute care ştiau să coase căiţe, nu erau neapărat din sat, din cîte ştiu. În urmă cu aproximativ 70 de ani, ştiu că era o femeie din Pîrîu.

A.M.: Se mai fac căiţe azi?

Căiţe nu se mai fac de vreo 80-100 de ani.

A.M.: Boresele se mai gătesc cu căiţă?

Foarte rar, doar cînd sînt solicitate să participe la vreun eveniment.

A.M.: Dar mai demult cum era?

Se îmbrăcau doar femeile măritate şi în special la nunţi, dar acum o sută de ani femeile purtau căiţă şi cătrinţă, şi în zi de lucru.

A.M.: Există azi tinere preocupate să înveţe a-şi împodobi capul cu căiţă?

Din cauză că în Grid au mai rămas aproximativ 50 de familii, nu există o persoană care să se preocupe de a transmite acest obicei în rîndul tinerilor. Nu sînt foarte multe familii de tineri, mulţi sînt plecaţi.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.