Mere pané sudiste
„«Dumnezeule, unde mi-e capul? Nu vreţi să gustaţi ceva? Am rugat-o pe Nora să rămînă cîteva ore în plus. Face cele mai bune mere pané pe care le-aţi mîncat vreodată… pudrate cu scorţişoară.» «Nu, nu e nevoie», spune sergentul Palmer. «Vai, dar nu e nici un deranj!» zice Ada. «Nova! Nova!» A aşteptat în tăcere ca Nova să binevoiască să apară, tîrîindu-şi picioarele, mînjită toată cu unt. «Nova, prepară, te rog, nişte mere pané, pentru sergentul Palmer.» «Mere pané?» zice Nova mijindu-şi ochii. «Ei bine, da» răspunde Ada, privind jenată spre sergent. «Fiica dvs. îi face ochi dulci unui monstru şi dvs. vreţi să fac mere pané?!» «Sincer, chiar nu mi-e foame», spune sergentul, stingherit. «Nu, nu, nu», protestează Ada, «avem întotdeauna ceva bun pentru oaspeţii noştri. Mai ales pentru bărbaţii în uniformă.»“
Protagonistele scenei din Final Heat (1992) – romanul southern gothic al lui Philip Lee Williams – sînt Nova, o servitoare astuţioasă, şi Ada, soţia colonelului sudist Crawford şi mama lui Truly, o fiică răzgîiată, care îşi face de cap cu un tînăr mecanic auto.
Preparaţi un aluat din 250 gr de făină cernută, trei gălbenuşuri de ou, o priză de sare, 250 ml de bere, trei linguri de zahăr pudră şi 30 ml de ulei (sau unt topit). Lăsaţi aluatul să se odihnească o oră. Bateţi cele trei albuşuri rămase şi încorporaţi-le cu grijă în aluat, folosind o lingură de lemn.
Alegeţi două mere renet, decojiţi-le, scoateţi cotoarele şi tăiaţi-le în rondele de 5 mm grosime. Frecaţi feliile de măr cu o jumătate de lămîie, ca să nu se înnegrească, şi maceraţi-le o jumătate de oră în 50 ml de Calvados. Scurgeţi-le bine, treceţi-le prin aluat şi prăjiţi-le cîte două minute şi jumătate pe fiecare parte, într-un litru de ulei încins la 180 de grade Celsius. Scoateţi-le cu o spumieră, puneţi-le pe un şervet absorbant şi pudraţi-le cu zahăr şi scorţişoară.
