Lamentările unui desţărat

Publicat în Dilema Veche nr. 583 din 16-22 aprilie 2015
Lamentările unui desţărat jpeg

Agonizînd cotidian în triunghiul

, ne vedem lipsiţi de răgazul văicărelii, îndeletnicire dragă la români. Dacă înlocuim primul cuvînt din triada de mai sus cu „maşina personală“, agonia atinge paroxismul. Experimentez de mulţi ani acest gen de autoflagelare, fără putinţa de a mă sustrage „viciului“. Nu îmi este suficient ce mi-e dat să trăiesc, fire arţăgoasă cum sînt, mai precipit şi eu lucrurile. Şi nu Canada este de vină. 

Îndatoririle profesionale obligîndu-mă să circul în orele de vîrf într-un Montréal sufocat de traficul rutier, parcurg treizeci de kilometri în aproape două ore, mergînd bară în bară pe autostrada 40 Ouest. Camion în faţă – văd prin parbriz numai fierătănii, uşi grele de metal zăvorîte cu lanţuri de care atîrnă lacăte ruginite; camion în spate – văd două roţi imense, deasupra cărora există cu siguranţă o cabină şi un şofer profesionist, care nu poate avea o stare diferită de a mea. Mă uit la unul cu o maşină ca a mea ce rulează pe banda laterală. Fericit trebuie să fie, nu maşină în faţă, nu maşină în spate, peisaj cît vezi cu ochii. Pare a-mi face chiar semne prieteneşti. Tîrziu îmi dau seama că vrea să treacă în faţa mea, neîncadrîndu-se din timp pe bandă, evitînd coada interminabilă pe acest fir de circulaţie. Nu îl las să intre. Dă semne de nervozitate. Începem un „dialog“ între doi surdo-muţi: el îmi arată degetul mijlociu ridicat în sus, într-un gest ale cărui semnificaţii nu trebuie explicate, eu mîrîi cîteva înjurături mai colorate pe care le-am auzit în copilărie de la un cioban care păştea oile pe un izlaz, la o cotitură a Dunării. Ajuns acasă, deschid televizorul şi văd pe TV 5 circulaţia de infern pe străzile Bucureştiului, cu reluări din Zilele Francofoniei. Nu-i chiar rău pe autostrada 40 Ouest, mi-am zis. 

La graniţa americană, într-un week-end, pierd două ore la vamă – timp în care îmi creşte adrenalina –, ştiind că în alte ocazii tranzitarea era o pură formalitate. Ajuns la New York, prietenul meu vrea să-mi arate noua achiziţie, o antenă parabolică pentru recepţionarea unui canal românesc de televiziune. Cîteva reclame, apoi o imagine de coşmar la Vama Nădlac, o coadă al cărei capăt se pierdea la linia orizontului. Nu-i rău nici la frontiera americană, mi-am zis. 

Aştept vacanţele în speranţa unei odihne binemeritate după atîta stres. Ţi-ai găsit! Sînt adîncit şi mai mult în nenoroc. Iarna trecută, eram întins la soare pe o plajă în Mexic, în Golful Banderas. Căldura sufocantă, tăriile din partea locului (tequila, margarita), zgomotul valurilor Pacificului, fiecare sau poate toate la un loc m-au aruncat pradă somnului. Nu aţipesc bine, că un mexican, comerciant de produse artizanale – covoraşe, baticuri, hamace, mărgele –, încărcat ca un pom de iarnă, îmi mătură faţa cu evantaiul lui de mărfuri. Trezit din somn, aproape speriat – mai ştii, mi-am zis, poate vreun tsunami! –, îi înşirui un „pomelnic“ de înjurături începînd cu zeul Quetzalcoatl, amintindu-i de

şi pînă la

grăsana tuciurie care îl aşteaptă seara în patio să-i umfle gologanii agonisiţi peste zi. Credeţi că a întors capul? Nu. Îşi continua neabătut drumul, tăind-o prin nisip, peste cearceafuri şi prosoape, stîrnind mînia tuturor. Nimeni nu-l putea opri, nici o haltă, uitînd şi de posibili clienţi. Cred că şi gheaţa ar fi despicat-o de i s-ar fi ivit în cale, asemeni unui spargător atomic.

Schimb locul vacanţelor: merg în Europa, altă civilizaţie, mi-am zis. Eşec total şi aici. Pe o ploaie torenţială, intru într-un mic restaurant din Lausanne, îmbiat de reclama ce proslăvea calitatea berii fabricate din cireşe, o specialitate locală mult lăudată. Pînă să găsesc un cuier în care să-mi agăţ pelerina, un client, abia intrat, îmi ia scaunul lîngă care îmi lăsasem geanta. Atîta mi-a trebuit! Irascibil cum sînt, mi-a sărit pe loc muştarul. Am ridicat cîrciuma în picioare. Omul, politicos, cerîndu-şi scuze, mi-a returnat obiectul cu pricina, în murmurul dezaprobator al muşteriilor de la o masă vecină. Dezaprobări la adresa mea, bineînţeles. Am terminat berea, ieşind îmbufnat şi promiţîndu-mi să nu mai calc niciodată pragul acestei cîrciumi elveţiene. 

De cîte ori merg la Paris, trag o ocheadă la 21, rue de l’Odéon, adresa unde a locuit Cioran. Dacă nu l-am cunoscut în viaţă, cel puţin să văd casa în care a locuit. Împing poarta grea de stejar de la intrare şi dau să intru în curtea interioară. Un dulău fioros, ţinut cu dificultate în lesă de o maghrebiană, după înfăţişare şi accent, sare la mine. Bănuiesc că tocmai voia să scoată cîinele la plimbare. Interogîndu-mă, îi spun motivul vizitei şi dau să urc scările. Domnul Cioran nu mai locuieşte aici, îmi răspunde printre lătrăturile javrei. Ştiu, i-am răspuns, în anul 1995 s-a „mutat“ în cimitirul Montparnasse. Nu ştiu ce a înţeles din răspunsul meu, cert este că au apucat-o pandaliile. Cine sînt? Ce caut? Ţipă la mine ca o disperată, ameninţîndu-mă că va chema poliţia. Javra începe să latre mai tare, ţinîndu-i isonul. Nu am ce face, renunţ. Am ieşit, trîntind uşa, amintindu-mi vorbele la mînie ale fostului locatar: „Cioara mă-sii!“ 

Voi merge în altă parte, Parisul e plin de locuri memorabile.

minunea arhitectonică, nu mă lasă nepăsător. Ajung aici pe o rută mai ocolită, fără a mai consulta ghidul oraşului, pe care îl purtam în geantă. Bine că am ajuns! Mulţi turişti, majoritatea orientali, fotografiază şi filmează de zor. Găsesc şi eu un unghi numai bun pentru o imagine memorabilă. Scot aparatul de fotografiat, mişcîndu-mă ba la stînga, ba la dreapta, să prind lumina şi unghiul optim. Nu apăs de prea multe ori pe declanşator că un turist japonez, după vorbă, după port, îmi dă involuntar peste mînă şi scap aparatul pe dalele cubice ale caldarîmului. Adio, poze! Ridic aparatul crăpat pe diagonală, apoi îl secer cu privirea pe făptaş. Japonezul, într-un zîmbet cu gura pînă la urechi, cu mîna dreaptă dusă la inimă, uşor înclinat în faţă, pare a-şi cere iertare într-o gestică tradiţional niponă. De tradiţii îmi arde mie?! 

I-am şuierat printre dinţii încleştaţi cîteva „ideograme sonore“ la adresa soră-sii, gheişă la Suzuka (nici nu ştiu dacă avea vreo soră, dacă o fi gheişă, iar numele oraşului nu mai are nici o importanţă), ceva în genul celor strigate de Materazzi lui Zidane. 

Şi atunci, vă întreb, cum să nu-mi vină să strig asemeni acelui disperat: „Opriţi planeta, vreau să cobor!“. Sau găsiţi că ar fi mai înţelept ca eu să mă opresc? 

Emil Belu este scriitor şi locuieşte în Canada. 

Foto: Ralf Treinen (wikimedia commons)

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.