Jurnalist în Turcia
2016 este al doilea an în care proiectul European Center for Press and Media Freedom (ECPMF) încearcă să adune mărturii ale încălcării libertăţii presei în lume. Cenzură, autocenzură, jurnalişti arestaţi, jurnalişti agresaţi, libertatea presei este ameninţată şi pusă sub lupă peste tot în lume.
Unul dintre cele mai recente articole publicate în cadrul proiectului este mărturia unui jurnalist turc arestat după evenimentele din 15 iulie. Bülent Mumay povesteşte despre ce i s-a întîmplat lui, dar şi despre consecinţele loviturii de stat din Turcia, din 15 iulie, asupra mass-media, într-un articol apărut pe site-ul balcanicaucaso.org, articol pe care îl puteţi citi integral, pe acest site.
„«Nenorocitule! Trădătorule! Ai merita să fii bătut! O să plăteşti!» – cam acestea au fost mesajele «de bine» pe care le am primit pe Facebook, după ce am fost arestat.“
Bülent Mumay este jurnalist de aproape 20 de ani. În tot acest timp, a fost „remarcat“ pentru tonul său critic vizavi de guvern. Mesajele le-a primit imediat după arestarea sa, survenită în siajul loviturii de stat ratate din iulie, acea noapte despre care spune că a fost „una dintre cele mai terifiante din istoria noastră recentă“.
„La zece zile după lovitura de stat, represaliile au început să vizeze şi jurnaliştii. Iar toţi cei care au lucrat pentru ziare asociate cu Fethullah Gülen, lider al Frăţiei Hizmet – aparent aflată în spatele acelei nopţi sîngeroase – au fost arestaţi, unul cîte unul. Toate publicaţiile, canalele de televiziune şi site-urile care l au sprijinit pe Gülen, care locuieşte în SUA, au fost închise. (…) Tensiunile care au apărut din ruptura dintre preşedintele Erdogan şi dl Gülen acum trei ani au dus la o adevărată vînătoare de vrăjitoare. Listele negre, actualizate zilnic, umplu închisorile. În plus, oameni care nu au avut nimic de-a face cu lovitura de stat sau cu dl Gülen sînt de asemenea vizaţi: este de ajuns să fi criticat AKP-ul (Partidul Justiţiei şi Dezvoltării, aflat la putere în Turcia). Lovitura de stat nereuşită este scuza perfectă pentru a pedepsi adversari, pentru că starea de urgenţă asigură impunitatea guvernului. Un istoric marxist a fost chiar acuzat că ar fi sprijinit Frăţia domnului Gülen.“
Pe data de 26 iulie, jurnalistul şi-a văzut poza într-un ziar pro-guvernamental, cu comentariul: „Este căutat“. După trei nopţi înspăimîntătoare pe care jurnalistul le-a petrecut într-o celulă de cinci metri pătraţi, a fost adus în faţa tribunalului. „Mă întrebam cum dracului puteam fi asociat cu Fraternitatea sau cu lovitura de stat.“
Răspunsul la întrebarea sa a fost unul surprinzător: „Prima pagină din dosar era… profilul meu de LinkedIn! Procurorul a răsfoit paginile dosarului. Nu aveau de fapt nimic, în afara cîtorva articole publicate în anii trecuţi, cîteva postări pe Twitter. Fără legătură cu puciul sau cu dl Gülen. Voiau să facă din mine un terorist din căutări pe Google.“
Iar asta, mărturiseşte jurnalistul, a fost „tot“. Trei nopţi petrecute în închisoare, o zi la biroul procurorului, apoi eliberat. „Au vrut, în mod clar, să mi dea o lecţie, să mă sperie pentru că în trecut am criticat guvernul. Dar ceilalţi arestaţi nu au avut norocul meu. Aproape toţi cei care au lucrat pentru ziare care aveau legătură cu Gülen au rămas la închisoare.“
În Turcia, mai afirmă jurnalistul, libertatea presei a fost dintotdeauna ameninţată. „Jurnaliştii au fost mereu ţinte, fie ale guvernului, fie ale puciştilor. Ce s-a petrecut după 15 iulie nu a mai ţinut cont de nimic. Este greu să mai descrii o situaţie care se schimbă de la o zi la alta. Staţii de radio, canale de televiziune şi site-uri de Internet au fost închise, în timp ce o sută de jurnalişti au fost aruncaţi în închisoare.“
Acest text a fost realizat într-un program de parteneriat cu Osservatorio Balcani e Caucaso pentru Centrul European de Presă şi Libertatea Presei (ECPMF), cu sprijinul Comisiei Europene. Responsabilitatea pentru conţinutul acestui text aparţine exclusiv revistei Dilema veche şi nu se poate în nici un fel considera că el ar reflecta punctul de vedere al Uniunii Europene.
Foto: Bülent Mumay
