Girafa, nu leul
„Acrobaţii aeriene, clovni, fachiri, şerpi, cămile, lame, ponei, lei, inclusiv trapeziştii de la emisiunea Românii au talent.“ Cîte atracţii scrise cu litere mici! – dar, în circul ce va veni în cartierul Berceni, alta va fi vedeta. Girafa e scrisă cu litere mari. Leul a devenit o banalitate, e tipărit cu litere mici, e trecut la „şi altele“, obiect de recuzită. Voi încerca să-nţeleg cum s-a putut petrece o asemenea răsturnare de situaţie. Prima referinţă pe care o am este Marin Preda cu a lui girafă văzută la grădina zoologică. Contemplată, fascinînd, există o concluzie: Aşa ceva nu există! Cum nu există, cînd este acolo, după gratiile grădinii zoologice? Prinsă, nu apariţie. Mereu, nu din cînd în cînd. Girafa lui Preda este exact la polul opus (ca zonă de temperatură şi imaginar) cu pinguinul lui Kurkov, cel care avea căutare în lumea mafioţilor. Real-imaginar, Africa-Polul Nord. Oricît de aproape ne sînt, acest soi de animale devin incredibile doar prin mitologia pe care le-o atribuim, vezi cartea lui Vintilă Mihăilescu despre Leuţu şi noua ordine animală. Cu cît vedem mai mult Animal Planet, jocuri educative pe net, soarta girafei (din aceeaşi serie cu pinguinul) este cea a inteligenţei şi a înţelepciunii. Adică despre girafă nu ştim nimic altceva decît ce vrem noi să-i atribuim. Leul, rege al animalelor, a căzut în preferinţe. La circul din Berceni, soarta internaţională a lui Cecil, ucis de un dentist amator de trofee, nu are nici o cotă. Ce să mai vorbim de rinocerul negru din Namibia, pus la pămînt tot de vînătorii fără lege? Mergeţi să vă vedeţi girafa. Lunea e închis, scrie pe afiş. Mergeţi să vedeţi imaginaţia în funcţiune în Berceni. Există sau nu? Imaginaţia, vreau să zic. Pentru girafă garantez eu. Am citit cronici despre ea, după turnee în Moldova şi pe litoral.
