Frica, un specimen
Acum am curaj. Am lichidat orice relaţie cu Piraeus Bank. M-a decis inducerea deliberată în eroare a băncii. Pe un cont pe care de doi ani de zile nu aveam decît maximum 50 de lei la două luni, bancherii mi-au pus un card cu comision de un milion de lei. Bun, să nu spun vorbă neînţeleaptă, mi-am semnat singur ordinul de execuţie. Mare greşeală, deliberată neinformare a mea de către bancher. Trecem peste lovitură.
Zilele trecute m-am hotărît! Gata cu banca asta! Şi mă duc la o sucursală ce-mi iese în drum. Ştirbei colţ cu Calea Victoriei. Vizavi de Ateneu. Intru. Aştept opt minute. Şefa îşi clătea ochii pe net. Colegele se desfătau cu documente urgente. Stau. Nici un gest de salut, nici un semn de băgare de seamă. Singura muncitoare – casiera. Am un metru optzeci, sînt material, deşi, ca orice om, multă apă. Ignor complet. Zic. Atunci, fetele se uită între ele. Par să se justifice între ele. Atunci, ţapul ispăşitor devine o babă aşezată pe un scaun. Baba începe să-mi ceară scuze. O dor şalele. O iert. Baba se mută pe un alt scaun şi, în sfîrşit, o păsărică Piraeus mă bagă în seamă. Îi spun că vreau să lichidez contul. Începe. Că trebuie să-mi scot banii, că se ia un comision, dar, mai ales, asta trebuie să v-o spun, mă întreabă dacă sînt titularul! Era computerul ei deschis chiar la contul meu. De fapt, traduc acum, mă întreabă dacă sînt responsabil, în toate minţile. Calm, calm! Accept, răspund. Din 50 de lei îmi ia comision 3 lei. Tac, aştept la casierie. Baba avea un număr nesfîrşit de facturi. Aştept. Tac. Tac. Îmi vine rîndul. Casiera începe şi ea să se uite la buletin, să mă fixeze. În sfîrşit, caută marele motiv. Să vedem specimenul de semnătură. Dacă nu-l are, eu trebuie să-l execut, şi atunci mai durează cu lichidările. M-au trecut sudorile. Umilinţă. Frică. Dacă n-am semnat acum zece ani precum acum, în clipa asta blestemată, dacă nu am specimen? Ce specimen pot fi! Frică! Voiam să termin, voiam să scap. Nu puteam! Se uită casiera-vrăbiuţă în computer. Mă joacă. Mă priveşte. Îşi dă pletele peste cap. Corespunde! Incredibil! Salvat! Tac! Fug pe Calea Victoriei în pîcla zilei de februarie. Scap! Scap de ora patru şi şapte minute, de vrăbiuţe, de şefă, de fălcuţă şi triţoiu.
