Din culisele presei

În luna mai a acestui an, departamentul FreeEx al Active Watch a lansat raportul anual al monitorizării libertăţii presei din România, o monitorizare care a acoperit evenimentele petrecute în lumea presei (şi nu numai) din luna ianuarie 2015 pînă în aprilie 2016. 

Vorbind despre libertatea presei în 2016, clasamentul mondial realizat de către Reporteri fără Frontiere (RSF) ne clasează cu trei poziţii mai sus decît anul trecut, specificîndu-se însă că presa din România are încă probleme majore în ceea ce priveşte „politizarea excesivă“, metodele de finanţare şi transformarea ei în instrument de propagandă pentru „interesele proprietarului“. Conform unei alte cercetări realizate la nivel internaţional, aparţinînd organizaţiei Center for Media Pluralism and Media Freedom, „în România, la nivelul conţinutului nu există diversitate a opiniilor politice la nici o entitate media cu audienţă semnificativă“. 

Raportul FreeEx confirmă. Derapajele din presa românească continuă: cazuri de corupţie, presiuni politice, presiuni în redacţie dictate de mediul politic, agresiuni sau intimidări ale jurnaliştilor supuşi presiunii prin filaje, acces îngreunat la informaţii de interes public, probleme economice, iniţiative legislative care pun în pericol libertatea presei şi libertatea de exprimare. Din acest raport, care poate fi accesat şi pe site-ul ActiveWatch, spicuim cîteva evenimente din culisele presei româneşti. 

Corupţie

La capitolul „Etică şi corupţie în presă“, unul dintre cazurile semnalate de raport este acela al „ziarului dat ca şpagă unui politician acuzat de corupţie“. Este vorba despre dosarul instrumentat de către DNA în care se arată că Elena Udrea a primit drept mită ziarul Evenimentul zilei.

„În vara anului 2010, Udrea, atunci ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului, ar fi pretins de la un om de afaceri (Bogdan Buzăianu) suma de 5 milioane USD, pentru a asigura firmei controlate de acesta derularea, în continuare, a contractului bilateral de vînzare-cumpărare de energie electrică de la SC Hidroelectrica SA. Mita s-ar fi dat la începutul lui 2012 prin intermediul lui Radu Budeanu, fondatorul publicaţiei Cancan, care a fost acuzat de trafic de influenţă, în formă continuă, şi spălare de bani. Budeanu i-a dat Elenei Udrea suma de 3,8 milioane USD primită de la Buzăianu şi i-a înlesnit preluarea unei creanţe de 900.000 de euro pe care una dintre firmele controlate de omul de afaceri o deţinea ca urmare a unui împrumut garantat cu pachetul de 90% din acţiunile la o acţiune comercială cu activitate în mass-media. Societatea comercială era Editura Evenimentul şi Capital, care editează publicaţiile Evenimentul zilei şi Capital, al cărei proprietar este Dan Andronic, totodată director general al Evenimentului zilei“ (conform economica.net, din 19 noiembrie 2015). Elena Udrea ar fi negat că ar fi proprietara Evenimentului zilei, dar a afirmat într-un interviu acordat acestei publicaţii, la scurt timp după apariţia scandalului, că „cineva a trebuit să găsească soluţii pentru ca această presă (Evenimentul zilei) care ducea această luptă să nu moară, să nu fie înghiţită de presa mogulilor“. Realizatoarea interviului, Simona Ionescu, a ţinut să aprecieze că Evenimentul zilei a sprijinit echipa lui Traian Băsescu în vara lui 2012. 

Presiuni

Politice sau economice, infiltrarea în redacţii a agenţilor sub acoperire aparţinînd serviciilor de informaţii (fapt reconfirmat şi în 2015), operaţiuni de filaj, încercări ale autorităţilor locale de a bloca publicarea unor materiale jurnalistice delicate pentru imaginea lor, represalii contra redacţiilor care nu se conformează unor „directive“, demiterea unor jurnalişti pe motiv că nu se aliniază orientării politice hotărîte de politica ziarului. 

Unul dintre multele exemple concrete prinse în raportul celor de la FreeEx: pe 23 februarie 2015, Alec Portase, jurnalist la Graiul Maramureşului, şi-a transmis colegilor editorialul de a doua zi prin reţeaua internă a redacţiei. Articolul se referea la un documentar difuzat de canalul britanic Channel 4, Romanians are coming, un film care prezenta cartierul de romi împrejmuit cu ziduri de Primăria din Baia Mare, condusă de Cătălin Cherecheş. La patru ore după ce jurnalistul a trimis acel articol în reţeaua internă, a primit un telefon chiar de la primarul Cherecheş, care i-a reproşat conţinutul articolului. Cu toate acestea, articolul a apărut, după cum era programat, a doua zi. Însă, după apariţie, în chiar aceeaşi zi, publicaţia a fost somată de către Primărie să îşi desfiinţeze chioşcurile de difuzare a presei pe care le deţinea în oraş. Represaliile au continuat. Alec Portase a declarat echipei FreeEx că „Primăria din Baia Mare a stopat comenzile de publicitate la Graiul Maramureşului drept represalii după apariţia editorialului“. În acelaşi timp, Primăria a transmis un răspuns echipei FreeEx cum că „somaţia de evacuare a spaţiilor ocupate de chioşcuri a fost emisă deoarece contractele de închiriere a spaţiilor respective expiraseră, Primăria urmînd a demara o nouă licitaţie pentru ocuparea respectivelor spaţii“. 

Agresiuni

„Nu vrei să-ţi dau una să te linişteşti? Jegosule!“ – i s-a spus unui cameraman al televiziunii Alpha Media din Medgidia, care a fost bruscat, înjurat şi tras de păr de consilierul local Sorin Elvis Radu pentru că a îndrăznit să filmeze în sala de şedinţe a Consiliului Local. Un alt oraş, o altă agresiune: la Primăria din Tîrgovişte, o jurnalistă este înjurată de un adminstrator public. „Invitate în biroul consilierului primarului din Tîrgovişte, jurnalistele l-au surprins pe Simion Bogdan că răsfoia nişte materiale de pe biroul unuia dintre membrii cabinetului. După ce Mădălina Popa i-a reproşat administratorului public al comunei Vulcana Pandele că accesa respectivele documente fără să aibă acordul, (…) Simion Bogdan s-a lansat într-un atac verbal la adresa ei, numind-o printre altele urîtă, cretină, schiloadă, slugă. În ianuarie 2016, Simion Bogdan a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, fiind cercetat pentru şantaj, abuz în serviciu şi infracţiuni conexe faptelor de corupţie.“ 

În Bucureşti, în timp ce lucra la ancheta privind responsabilitatea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă în incendiul de la Colectiv, jurnalistul Cătălin Tolontan a fost supus unor acţiuni de filaj. 

„Peste 26 de organizaţii internaţionale care apără libertatea de exprimare s-au adresat autorităţilor române, cerîndu-le să demareze o anchetă pentru identificarea făptuitorilor şi pedepsirea lor pentru acest grav atac la libertatea presei şi la democraţie. Printre semnatari se numără reţeaua IFEX şi Reporteri fără Frontiere. Poliţia a demarat o anchetă în acest caz, dar, pînă la data redactării acestui raport, nu a comunicat nici o informaţie cu privire la identificarea autorilor.“

Informaţia

Concluziile raportului FreeEx la capitolul despre „accesul la informaţia de interes public“ susţin că implementarea Legii 544/2001 – Legea accesului la informaţiile de interes public – este încă slabă şi fără soluţii concrete de îmbunătăţire a accesului. Abuzurile autorităţilor locale se manifestă prin adoptarea prevederilor prin care limitează sau blochează accesul la aceste informaţii, impunînd uneori taxe pentru eliberarea de documente, ziariştii locali fiind nevoiţi să îndeplinească condiţii restrictive pentru acreditări – fapte care sînt considerate a fi abuzive.

Cu toate că există posibilitatea acţionării în instanţă, şi chiar dacă instanţele de judecată dau de cele mai multe ori cîştig de cauză celor care fac plîngere contra autorităţilor pentru încălcarea Legii 544, majoritatatea jurnaliştilor nu dispun de resursele necesare pentru demararea procesului. 

Banii

Ajungînd, inevitabil, la capitolul economic, ajungem, de fapt, şi la nodul problemei. Pe fondul unei crize economice care se adînceşte, abuzurile se înmulţesc. Continuă intrarea în insolvenţă a instituţiilor de presă. O bună parte a televiziunilor şi cotidienelor naţionale au pierderi şi datorii. Chiar dacă Guvernul a emis o Ordonanţă de Urgenţă pentru înfiinţarea unui fond al audiovizualului destinat televiziunilor, în valoare de 15 milioane de euro, fondul a rămas la nivel de intenţie. Tot pe fondul dependenţei financiare au început presiuni asupra jurnaliştilor sau a instituţiilor de presă, presiuni venite din partea unor companii sau a oamenilor de afaceri care oferă sau anulează contracte de publicitate în funcţie de publicarea sau nepublicarea unor informaţii – fapt care condiţionează, de fapt, libera exprimare.

Cazurile prezentate în raport sînt multe şi nuanţate. Articolul de faţă încearcă doar un rezumat succint al problemelor care afectează presa în România. Însă, pe parcursul unei noi serii care debutează cu acest raport, propunem redeschiderea dezbaterii pe marginea libertăţii şi calităţii presei din ţara noastră.

Acest text a fost realizat într-un program de parteneriat cu Osservatorio Balcani e Caucaso pentru Centrul European de Presă şi Libertatea Presei (ECPMF), cu sprijinul Comisiei Europene. Responsabilitatea pentru conţinutul acestui text aparţine exclusiv revistei Dilema veche şi nu se poate în nici un fel considera că el ar reflecta punctul de vedere al Uniunii Europene.