Cum pătezi tricoul
Sînt un consumator avid de reclame. Nu mă plictisesc în pauzele din şi dintre filme, chiar dacă am mai văzut reclama la nu ştiu ce margarină, de o mie de ori. Mă uit de fiecare dată la altceva – la hainele actorilor, la feţele lor, la decor, la felia de pîine unsă, la faţa de masă. Tot de aici, şi cîteva nedumeriri, pe care sînt convinsă că le împărtăşiţi mulţi dintre dumneavoastră.
De pildă, cît de stîngaci trebuie să fii încît să pătezi o rochie/tricou/bluză în aşa fel încît să pară că ai fost măcelărit de două ori, cu drujba, într-un film de groază de categoria C? „Ah, s-a pătat!“ zice vreun personaj şi pune tot borcanul cu dulceaţă pe piepţii hainei. Sigur, profesioniştii din domeniu o să spună că lucrurile trebuie să fie mari şi clare, simple, să priceapă tot omul, dar, zău, chiar aşa de grosier?
Altele, în afară de faptul că sînt de-a dreptul sexiste şi pline de clişee obosite, îi şi învaţă chestii destul de nasoale pe copii. De pildă, tot o reclamă la un detergent – îmi scapă acum care – îţi arată o fetiţă care se desprieteneşte de prietena ei cea mai bună pentru că aia i-a pătat bluza preferată. Apare detergentul suprem, pata iese şi copilul e iar prieten cu desprietenita. Moralmente, eticeşte – destul de dubios.
Alte cîteva femei se minunează şi admiră de pe margine rochia neagră a alteia. „Ce neagră e, e nouă?“ „Da’ de unde, nu e nouă“, bla, bla. Şi cea invidiată de amice scoate din senin un ditamai bidonul de detergent şi le arată proastelor cum se face că negrul rămîne negru mai mult timp. Scoate bidonul în timpul în care toate se află la operă sau la teatru, undeva. Oi fi fost şi eu cu multe chestii nepotrivite în locuri nepotrivite, dar cu detergentul la operă jur că n-am fost.
Minunate sînt şi reclamele la hîrtie igienică. Nori, flori, puf, miei. Există o hîrtie igienică pe care e desenat un miel, Lambi îi zice, simpatic, moale, alb. Numai bun de folosit, cum ar veni. Se găsea şi prin magazinele din România. O marcă finlandeză. La un moment dat, advertiserii de la firma care produce Lambi s-au gîndit că ar fi inspirat să imprime pe rolele de hîrtie igienică mesaje drăguţe, haioase, că, se ştie, lumea cînd e la WC mai citeşte una-alta. Aşa că au promovat chestia asta pe Facebook şi au cerut citate chiar de la potenţialii clienţi. Au primit grămezi. Între ele, strecurate citate din Evanghelia lui Matei şi cîteva cuvinte rostite de Isus, pe care nu le-au recunoscut: „Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.“ Reprezentanţii Bisericii n-au fost amuzaţi. Hîrtia imprimată a fost retrasă de la vînzare. În orice caz, reclamele la hîrtia igienică par cele mai diafane. Role unduioase, falduri albe, rozalii, de mătase pură, curcubeu, femei frumoase, care se mîngîie pe obraz cu hîrtia igienică, muzică divină. Sigur, nu spune nimeni să pună pe ecran direct hîrtii mînjite cu rahat, dar acrobaţia asta graţioasă pe lîngă funcţiunile trupului e caraghioasă.
Mai sînt apoi şi reclamele clasice la diverşi detergenţi de casă. Fiecare gospodină care foloseşte detergentul respectiv pare că stă într-o casă în care aragazele sînt pline de un smîrc gros de 3 centrimetri. Căzile sînt negre şi pline de dîre, ca un şanţ de la marginea drumului, după o ploaie torenţială. Capetele de duş au ţurţuri lungi de calcar, ca-n peşteră. Gresia şi faianţa sînt mîncate de un mucegai dens ca dulceaţa. Podelele arată de parcă cineva ar fi arat direct în parchet. Dumnezeule – te întrebi – ce-o fi făcut familia aia pînă a dat de Mister Muscolo?
E şi seria simpaticelor de genul margarinei cu unt. Seria care te lasă pe gînduri. De ce ar mînca cineva margarină cu unt, cu gust deosebit de unt şi n-ar mînca direct unt? Copănelele tradiţionale, ca la bunica, date cu un praf dintr-un plic, din care vezi literalmente cum sar E-urile. O masă plină de copii veseli, care mănîncă pui din plastic. Şi, prima pe lista mea, reclama la Hemoroeasy. Dacă n-o ştiţi, căutaţi-o, vă rog, pe YouTube. Căci „hemoroizii face bine“.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.
