Cine este vinovat de inflaţie?

Publicat în Dilema Veche nr. 739 din 19-25 aprilie 2018
Cine este vinovat de inflaţie? jpeg

Una dintre marile probleme ale regimului comunist a fost foametea. În epocă s-a suferit de foame îndelung și sistematic. Magazinele erau goale și piețele agroalimentare nu-și mai jucau rolul de mult. Se întîmpla așa nu pentru că nu am fi avut și producție agricolă, ci pur și simplu pentru că se exportau multe alimente pentru plata datoriei externe. După Revoluție, atunci cînd le spuneai că au înfometat oamenii, ceaușiștii noștri (oameni care l-au iubit pe Ceaușescu) se apărau cu o scuză de un cinism dureros. Ne răspundeau că lasă, așa cum a fost, nimeni nu a murit de foame. De fapt, de foame nu se moare ca și cum te-ar lovi o mașină, adică imediat. De foame se moare lent și dureros. Personal, am experimentat foamea în căminele studențești ținute în întuneric de către „luminata“ epocă despre care tocmai vorbeam. Este dureros să suferi de foame. Foamea dezumanizează. Cine nu a văzut cozile la alimente din epoca respectivă nu știe despre ce vorbesc. Oamenii se călcau literalmente în picioare pentru o bucată de pîine sau de carne.

Cel puțin tot așa de cinică mi s-a părut a fi și declarația președintelui Senatului României, care, chipurile, parafrazîndu-l pe guvernatorul BNR, spune că de inflație nu a murit nimeni. Vedeți, toată pleiada de economiști care au studiat fenomenul pot sta liniștiți. De asemenea, oamenii politici de la noi sau de aiurea pot să nu-și mai facă griji. Domnul cu funcția amintită a descoperit remediul împotriva inflației, și anume liniștea și seninătatea. De inflație, ca și de foame, se moare lent și pe tăcute. Inflația și foamea sînt prietene bune, asta ar trebui să știe cei care cred că pot face și desface inflația la comandă. Inflația este ca un cancer, atunci cînd se instalează, ravagiile pot fi foarte mari, mai ales dacă tratamentul nu intervine din vreme. Între inflație și foame există o strînsă legătură. Dezordinea monetară duce la dezordine economică, iar dezordinea economică duce la foame și instabilitate socială. Inflația a înfometat popoare și a provocat războaie și revoluții. Există cîteva episoade din istoria economică în care inflația a ruinat state. Noi, cei preocupați de fenomenul economic, dăm mereu ca exemplu inflația din Germania de după Primul Război Mondial, cînd salariile erau plătite de trei ori pe zi pentru ca muncitorii să poată să-și cumpere ceva cu banii munciți. Din această cauză, soțiile lor veneau la serviciu, luau banii și apoi fugeau repede cu ei la piață pentru a mai putea cumpăra ceva. Mult mai aproape de noi este exemplul Venezuelei contemporane, care suferă de inflație și de foame. Are un șofer pe post de președinte și este deținătoarea celei mai mari rezerve de petrol din lume.

De fapt, afirmația respectivă nu numai că este în afara oricărei logici economice, dar este, așa cum spuneam, de un cinism nemăsurat. Ea seamănă cu aceea a reginei care, atunci cînd a aflat că poporul nu are pîine, a întrebat de ce nu mănîncă cozonac. Răspunsul la această declarație este pozitiv. Da, de inflație se poate muri. Dacă există un fenomen care să producă o taxare a celui sărac în favoarea celui puternic politic, atunci acesta este inflația. Unii suferă de foame, iar alții acumulează averi pe care le transformă repede în valute și le transferă în afara țării. Declarația respectivă a intervenit în contextul dezbaterii despre cine este vinovat pentru inflația din România, avînd în vedere că aceea pentru luna februarie 2018 a fost cea mai mare din ultimii cinci ani. Și în acest caz, iresponsabilitatea unora este aruncată în spatele altora. Guvernanții arată cu degetul spre BNR, iar BNR, în măsura în care statutul și decența i-o permit, tot atenționează asupra politicilor inflaționiste guvernamentale. Și totuși, cine are dreptate? Pentru a ajunge la vinovați va trebui să aducem cîteva explicații. Ce este inflația și cum poate să apară și să se propage?

Vom începe prin a spune că in­flația nu este o simplă creștere a prețurilor, deși există mulți economiști care spun asta, din păcate. Inflația este un dezechilibru în piață, între cererea agregată (venituri, capacitate de cumpărare) și oferta agregată (mărfuri, capacitate de producție), dezechilibru care se manifestă prin creșteri de prețuri, în cazul economiilor libere, sau prin dispariția mărfurilor din magazine, în cazul economiilor etatiste, închise. Nu confundăm, deci, cauzele cu efectele. Cauzele se află în mecanismul fin prin care banii fără valoare proprie (moneda din hîrtie contemporană) din economie se raportează la lumea economiei reale (a mărfurilor și serviciilor) pe care trebuie să o susțină. Este inflație atunci cînd mecanismul este dezechilibrat prin apariția mai multor bani decît necesarul (ceea ce noi numim inflația prin cerere), dar și atunci cînd economia reală intră în contracție (ceea ce noi numim inflația prin ofertă). Totul este interdependență și dinamică. Unele școli de gîndire economică (monetarismul, de exemplu) ne învață că inflația este doar un fenomen monetar. Nu, inflația este mai mult decît un fenomen monetar. Inflația este un fenomen al întregii economii. Inflația intervine atunci cînd lumea mărfurilor și lumea banilor intră într-o asimetrie pronunțată în urma căreia își fac apariția creșterile de prețuri. Odată apărut, fenomenul este extrem de periculos pentru că are tendința de autoalimentare. O astfel de viziune asupra inflației ne arată că nu doar banca centrală poate fi vinovată pentru inflație. Bani în economie gestionează nu numai banca centrală, ci și guvernul.

Acestea fiind spuse, putem reveni la economia noastră din ultima perioadă. Vom proceda la o analiză în urma căreia să ajungem la un diagnostic. Dacă oferta a fost în creștere în ultimii ani, PIB-ul înregistrînd valori pozitive, atunci este clar că „problema“ se află în zona cererii. Inflația din economia noastră actuală este o inflație clasică, prin cerere, adică există în piață mai mulți bani decît poate susține oferta. Este clar că cererea a crescut într-un ritm mai rapid decît oferta, iar ecartul, așa cum explicam, s-a dus în creșteri de prețuri. Cine poate fi vinovat pentru această creștere necontrolată a cererii? Doi sînt posibilii vinovați. BNR, prin politica de expansiune monetară, sau Guvernul României, prin politica de expansiune bugetară. Să-i analizăm pe rînd, deși foarte mulți dintre cei care analizează fenomenul inflației din ultima vreme se pronunță în defavoarea Guvernului, fără o analiză. Indicatorul care surprinde caracterul restrictiv sau relaxat al politicii monetare practicate de către BNR este masa monetară în circulație. Observăm, astfel, că în anul 2017, agregatul monetar M2 și agregatul monetar M3 au crescut fiecare cu 11,6%. Cu alte cuvinte, masa monetară, în anul 2017, a crescut cu procentele amintite. Dacă vom ține cont că PIB-ul a crescut cu o cifră în jur de 7%, atunci rezultă o diferență de 4% care ne arată că politica monetară a BNR a fost una relaxată, în favoarea economiei, ușor expansivă, expansiunea sa încadrîndu-se în cifra despre care vorbește și Milton Friedman, de 4%. Caracterizăm această politică drept fiind una atentă, în acord cu tendința economică de relansare, pe ciclu economic ascendent, de după criza din anul 2008. Să vedem acum ce face Guvernul României. Acesta aduce în economie, în același an, prin îndatorare, aproape 6 miliarde de euro. Chiar dacă nu toți acești bani au intrat în consum, acesta este excesul de cerere care pune presiune pe prețuri. Putem închide analiza noastră spunînd că inflația actuală este una „guvernamentală“, dacă o putem numi așa. Este o inflație prin cerere, susținută cu bani împrumutați. Dacă vom lua în calcul și deficitele comerciale, vedem că țara se îndatorează, pune bani în piață și profiturile fug afară. Ne îndatorăm, producem inflație și-i îmbogățim pe alții. Sîntem în mijlocul unui coșmar economic. Trăim o iluzie a bunăstării pe care o vom plăti foarte scump, în condițiile în care o viitoare mare criză politică și economică planetară pare a fi cea a datoriilor publice nesustenabile.

Ce-i de făcut? BNR se află într-o imposibilitate și orice măsură clasică de scumpire a banilor nu poate duce decît la intensificarea inflației. Dacă scumpește banii, reduce oferta agregată și intensifică fenomenul. Atunci inflația prin cerere ar deveni și una prin ofertă (prin costuri). Soluția se află acolo unde sînt cauzele. Trebuie să oprim consumul prin îndatorare și să căutăm un echilibru stabil între consum și investiții, astfel încît cererea din piață să fie acoperită printr-o ofertă internă și economia să crească echilibrat și sustenabil. Pînă una-alta, pentru ca bătaia de joc impusă de populismul politic aflat acum la conducerea țării să fie completă, PSD a votat la ultimul său congres trecerea la moneda unică euro, pînă în anul 2024. Ce bine ar fi dacă economia ar asculta de partide și echilibrele economice ar putea fi realizate de către gospodine aflate în posturi guvernamentale! Tovarășii de acolo trebuie să știe că nu votul lor va aduce moneda euro, ci păstrarea unei economii sănătoase și echilibrate. Inflația este un criteriu de convergență cu moneda unică euro pe care sîntem pe cale a-l rata, tot prin votul lor. 

Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Capitalismul – O dezbatere despre construcția socială occidentală, Editura Institutul European, 2016.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.