Banul n-are valoare
Şi cum nu are, este bine să cumperi cu sufletul, cu cheful, cu ţîfna, dar cheful şi ţîfna să fie pregătite de-acasă, bine rumenite. Mergi altfel în magazin şi te pierzi. De toate şi nimic. Cumpărătura se face cu mîna şi cu capul. Mîna alege, pipăie, capul plănuieşte. Nu-mi place să cumpăr tras de sfoara nervilor. Nu simt nimic şi-n punga de cumpărături nu se adună nimic din ceea ce ar putea să-mi dea puterea zilei de mîine. Dacă tu cumperi cu spleen, cu draci, de singurătate, cel mai bine este să n-o faci. Consumi un drac, mai bine te zvîrcoleşti pe perna transpirată o noapte decît să te trezeşti a doua zi dimineaţa plin de clăbucii unui vin prost – oricît de bun ar fi, tot prost îţi pică, de răul vreunui kil de croasante, de gustul şui şi vehement de seminţe/alune cu bere.
Pierderea controlului la shopping este moartea ta. Ce voluptate poţi avea în această moarte de-o zi, că nu ţi-a întors proiectul şeful, că tot singur eşti în fiecare zi, că iubeşti o pisică, în loc de om, că iubitul face fiţe. Trebuie să cauţi oameni, or aceştia costă o ieşire, nu costă un delir necontrolat la shopping. Şi întrucît mai am cîteva cuvinte legale la dispoziţie, stai şi croşetează ce-ai avea chef să mănînci. Un pic şi bine. O brînză cu roşii este mai bună decît tot somonul din lume – 7 lei. O salată cu ceapă-roşii-ardei-ulei-sare – 5 lei. Îţi iei puţin, bre! Două roşii, nu un kil. Alege cu mîna, pipăie lumea ca s-o cumperi, altfel – vai de capul tău!
