Intoxicări, minciuni, prostii

Teoriile conspirației care au circulat după incendiul de la Colectiv și deruta informațională care a urmat atentatelor de la Paris au făcut publicul larg să-și pună problema intoxicărilor, minciunilor și prostiilor de care ne împiedicăm la fiecare două linkuri postate pe Facebook. Cum ne vindecăm de derută?

Ca să facem asta, voi porni de la o știre „obișnuită“, fără Colectiv și atentate, fiindcă acolo găsim nuanțele. Pe 21 noiembrie, Adevărul publica un interviu cu fostul consilier prezidențial Ioan Talpeș, cu titlul: „Cioloș mi-a spus că Tăriceanu l-a pus să îi dea terenuri lui Voiculescu“. E vorba de o hotărîre de guvern de pe vremea executivului Tăriceanu, din care actualul premier a făcut parte, referitoare la moșia Kalinderu, care aparţine Academiei Române, ca urmare a unei donații, și ar fi fost deturnată. Așa spune Talpeș.

Care e sensul întregii povești? Cioloș apare ca un om al compromisului, amestecat într-o afacere dubioasă, care îl leagă de cel mai detestat personaj din era mogulilor. E clar de ce toată povestea a fost preluată de site-uri mici și vocale, ca Nașul TV sau Comisarul.ro. Dar, pînă la urmă, e adevărată?

Ce spune Talpeș ar trebui, desigur, verificat, în primul rînd, fiindcă nu e la prima mînă. În al doilea rînd, sursa e un personaj cu propensiuni politice, deci posibil interesat/implicat. Cum am putea face asta? Vorbind cu Tăriceanu, Cioloș sau Voiculescu? Pare că da, dar aici intervine una din chichițele meseriei de jurnalist. Presupunînd că informația e validă, actorii principali ar avea tot interesul să o ascundă. Personajele incriminate vor înclina întotdeauna să nege, mai ales dacă acuzațiile vin „pe surse“ sau de la terți. În astfel de situații, e cazul să „te blindezi“, cum se spune în jargonul meseriei, cu dovezi mai convingătoare. Iar prima care îți vine în minte e hotărîrea de guvern.

Fiindcă nu am o redacție la dispoziție, am făcut ceea ce ați putea încerca și dumneavoastră: am căutat-o într-o doară pe Google și, bineînțeles, nu am găsit-o. Ceea ce s-a întors la mine, însă, e și în coada articolului din Adevărul: o poveste conform căreia un personaj de la o fundație a Academiei Române a încheiat o „convenție de cooperare tehnico-științifică“ cu celebra Grivco, compania lui Dan Voiculescu, în urma căreia Academia ar fi rămas fără terenuri. Regăsim doi dintre actori – Voiculescu și Academia –, dar Dacian Cioloș este scos din cauză, fiindcă respectiva convenție nu are legătură cu Guvernul.

De ce pomenește Adevărul de întreaga poveste? Ca să fundamenteze cumva cealaltă poveste, în care intervine și premierul. Dar ce interes ar putea avea Adevărul să pună în circulație totul? Face jocuri anti-Cioloș? Împotriva Guvernului Cioloș a votat și PMP, partidul lui Traian Băsescu. Or, acum cîțiva ani, pe cînd acesta era președinte, un consilier prezidențial al lui Băsescu era plătit cu 28.000 de euro pentru patru (!) articole publicate de Adevărul. În plus, Ioan Talpeș apare în WikiLeaks ca spion al lui Traian Băsescu în PSD. Deja, resorturile intime ale întregii afaceri sînt clare: o coaliție transpartinică împotriva Guvernului Cioloș, susținută de media și, evident, de servicii. E de notorietate faptul că Ioan Talpeș, fost director la SIE, a fost coleg de clasă cu tatăl actualului șef al SRI, George Maior, iar fiul aceluiași Talpeș este finul șefului SRI. Asta, ca să nu mai vorbim de colaborarea dintre Băsescu și servicii, parafată în 2005, cînd cu ostaticii.

Sau nu? De fapt, tot paragraful de mai sus e o înșiruire de informații din surse dubioase și conjecturi. V-am dus cu preșul ușurel, așa cum se face în presă. Ioan Talpeș a fost într-adevăr director al SIE, dar poveștile cu colegi de clasă și fini de botez vin de pe un site obscur. Partea cu spionajul lui Talpeș în PSD pentru Băsescu e doar o presupunere, formulată ca atare, într-o telegramă diplomatică publicată de WikiLeaks. Iar PMP a votat împotriva Guvernului Cioloș mai degrabă din motive tactice, punctuale, fiindcă Traian Băsescu afirmase că Cioloș e o soluție bună anterior.

Așa că uitați paragraful referitor la conspirația anti-Cioloș. Interviul lui Ioan Talpeș din Adevărul are (cel puțin) o explicație mai simplă: politicienii aruncă petarde în spațiul public în primul rînd pentru a-și crește notorietatea, iar media le preia pentru a fi citită. Explicația cea mai simplă e cea valabilă, spune principiul epistemologic numit Briciul lui Ockham. Nu totdeauna, dar, aici, „ceea ce e“ este în mare măsură „ceea ce se vede“.

Rămîne o singură întrebare: de ce nu caută nimeni hotărîrea de guvern – și, mai ales, de ce nu a căutat-o Adevărul? Nu i exclus ca în cele cîteva zile scurse între interviul lui Talpeș și apariția acestui text în Dilema veche, cineva să o fi făcut deja. Dar, dacă asta nu s-a întîmplat, judecînd tot à la Ockham, motivul e că publicul reacționează la lucruri ca afirmația lui Talpeș, fie ea adevărată sau nu. Săpăturile după hotărîri de guvern nu prea atrag.

Dacă v-am obosit deja cu toate aceste explicații baroce despre o declarație pe care, probabil, nici n-ați văzut-o sau ați uitat-o, îmi cer iertare, dar țineți minte că e genul de exercițiu rațional elaborat pe care trebuie să îl faci dacă vrei să ajungi aproape de esența lucrurilor. Și, atenție, nici măcar nu putem spune dacă toată povestea s-a întîmplat. Într-o epocă în care dumneavoastră nu mai dați bani pe media nici la propriu, nici la figurat – și aveți dreptate să n-o faceți, în general –, e cazul să știți că vă asumați o parte din funcția ei tradițională de verificare, clarificare și contextualizare a adevărului.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).