Internetul, scînteia care aprinde focuri

Publicat în Dilema Veche nr. 367 din 24 februarie - 2 martie 2011
Internetul, scînteia care aprinde focuri jpeg

Evgeny Morozov, unul dintre cei mai cunoscuţi cercetători ai Internetului, a publicat la sfîrşitul lui 2010 o carte, The Net Delusion, în care îşi expune îndoielile privind capacitatea Internetului de a produce mutaţii în cadrul regimurilor opresive. Ceea ce s-a întîmplat în Tunisia şi în Egipt şi ceea ce probabil se va întîmpla în următoarele săptămîni contrazic teza lui. Internetul nu este – cel puţin, nu încă – atît de neutru faţă de regimurile politice pe cît ar părea la prima vedere; aşa cum era odată radioul, folosit în mod egal şi pentru promovarea democraţiei, şi pentru întărirea dictaturilor.  

Faptele: autorităţile chiar s-au simţit ameninţate de Internet 

28 ianuarie 2011. La ora 00,34 (ora locală), Egiptul a fost deconectat de la Internet. Practic, din acel moment, nimeni din lume nu a mai putut accesa vreo adresă de Internet egipteană şi aproape nici un egiptean nu mai avea conexiune la Internet. Egiptul a dispărut instantaneu de pe harta Internetului. Cei patru furnizori din Egipt au scos simultan Internetul din priză. Au rămas active doar conexiunile unui provider mai mic, care asigura bursa din Cairo. „Conform legislaţiei egiptene, autorităţile au dreptul să dea un astfel de ordin, iar noi sîntem obligaţi să ne supunem“, a declarat a doua zi reprezentantul Vodafone Egypt. Pe 3 februarie erau arestaţi patru dintre cei mai importanţi cyber-activişti de pe Facebook. 

Cu o lună înainte, în Tunisia, Agenţia de Internet Tunisiană, companie de stat, restricţiona accesul utilizatorilor la mai multe site-uri de ştiri şi bloguri, curînd după începerea protestelor. Mulţi jurnalişti nu şi-au mai putut accesa e-mail-ul, blogul personal sau pagina de Facebook. Mai mult, provider-ul tunisian a injectat un cod prin care se pare că recolta parolele conturilor de Facebook, Google sau Yahoo. După cum relatau jurnalişti din Tunisia, aceste parole au fost folosite pentru a intra pe site-uri şi a şterge conţinut, liste de „prieteni“, grupuri sau chiar contul cu totul. Altfel spus, o companie a statului tunisian a „hackerit“ Facebook-ul.  

În urma protestelor din Egipt şi Tunisia, preşedintele Siriei, Bashar al-Assad, a promis, pe 8 februarie a.c., o nouă lege a libertăţii presei. Utilizatori sirieni au relatat (sub acoperirea anonimatului) că, în sfîrşit, pot accesa Facebook şi YouTube. Făceau asta şi pînă acum, folosind diferite servere proxy. Doar că, odată cu această  „concesie“, utilizatorilor sirieni le-a fost blocat accesul la orice pagină web care conţine cuvîntul „proxy“. „Nici un utilizator sănătos la cap nu va mai intra de acum pe vreo pagină ce conţine critici la adresa regimului sau, şi mai rău, pe o pagină pe care se organizează demonstraţii, aşa cum s-a întîmplat în Egipt sau în Tunisia. În mod ironic, utilizatorilor sirieni le era mai bine în vechiul sistem.“ – relata un jurnalist din regiune. Săptămîna trecută, în Siria a fost arestată o fată de 17 ani, blogger, sub acuzaţia de spionaj. 

Cu doi ani în urmă, Iranul demantela, în bună măsură, protestele şi criticile de pe site-urile de socializare prin propagarea de mesaje false, iar China a angajat sute de mii de comentatori pe site-uri, pentru a răspunde celor ce criticau conducerea. Iranul a interzis anul trecut Gmail şi a lansat propria versiune de Facebook, numită Velayatmadaran, după numele dat celor ce îl urmează pe velayaat, liderul suprem. Site-ul e accesibil doar din Iran. Mai există multe astfel de exemple. 

Este Internetul un mediu neutru pentru democraţie? 

De unde provine teama aceasta faţă de Internet, a regimurilor opresive? E îndreptăţită această frică? E atît de nociv Internetul pentru un astfel de regim? Evenimentele din aceste săptămîni au contrazis teza pe care o susţine Evgeny Morozov în lucrarea sa The Net Delusion, apărută la începutul anului. Cartea este scrisă într-o notă polemică faţă de declaraţiile de la începutul lui 2010 ale secretarului de stat american Hillary Clinton, potrivit cărora „libertatea Internetului“ devenea miezul politicii externe americane. „Libertatea informaţiei – spunea Hillary Clinton atunci – sprijină pacea şi securitatea, care asigură fundaţia unui progres global.“ Morozov a văzut în astfel de declaraţii un optimism exagerat şi nerealist. Internetul în sine nu este nici bun, nici rău, nici democratic, nici nedemocratic. Contează cum e folosit. El poate fi util unui regim democratic în aceeaşi măsură în care poate fi util şi unei dictaturi. Există o mulţime de exemple despre modul în care autorităţile, în moduri mai sofisticate sau mai grosolane, exercită acum un control sporit asupra cetăţenilor, prin intermediul Internetului. În plus – spune el – folosirea reţelelor sociale drenează energiile mobilizatoare, scade capacitatea oamenilor de a reacţiona şi de a împlini scopuri politice. Evoluţia lucrurilor de pînă la aceste evenimente părea să-i dea dreptate lui Morozov. Statul egiptean, de pildă, a sprijinit puternic dezvoltarea noilor tehnologii de comunicare, evident, din raţiuni economice, şi la fel au procedat şi alte regimuri autoritare.  Şi totuşi...   

Internet = Democraţie 

E dificil şi pentru cei ce au fost implicaţi în evenimente, şi pentru cei ce au privit atent din afară să evalueze cu precizie rolul pe care l-au jucat reţelele sociale şi site-urile de ştiri în declanşarea revoltelor de stradă din Tunisia şi Egipt. A fost o Revoluţie 2.0 (după cum o numea Wael Ghonim, tînărul director de marketing egiptean de la Google, arestat de autorităţi pentru că a construit una dintre cele mai influente pagini de Facebook împotriva lui Mubarak)? A fost o revoluţie pornită de pe Facebook? Foarte mulţi entuziaşti vor să vadă în ieşirea atîtor oameni pe stradă un uriaş flash-mob, născut din iniţiativa unora dintre cei 18 milioane de utilizatori de Internet, cîţi are Egiptul. Alţii, mai prudenţi, spun că Internetul a accelerat doar evenimentele, nu le-a creat, deşi, într-un fel, le-a pregătit timp de ani de zile. Revolta egiptenilor a durat – aşa cum au observat mulţi comentatori – foarte puţin, doar 18 zile, pînă să reuşească să-l facă pe Mubarak să abandoneze conducerea. 

La dovezile de mai sus aş mai adăuga două motive pentru care înclin să cred că Internetul nu e, în acest moment, perfect neutru şi că, în sine, este un mijloc de democratizare. Prin urmare, regimurile autoritare ar trebui să se simtă ameninţate de dezvoltarea Internetului în ţara lor, în ciuda măsurilor de prevenire pe care şi le-ar lua.  

Mai întîi, e foarte dificil să controlezi în totalitate Internetul. Întotdeauna se vor găsi oameni pricepuţi care să eludeze şi interdicţiile, şi cenzura şi să discearnă informaţia falsă de cea potenţial adevărată. E greu şi foarte costisitor să creezi aplicaţii şi tehnologii pentru a filtra pagini de web, în timp ce e relativ uşor să găseşti soluţii pentru a neutraliza aceste aplicaţii. Aţi văzut vreun joc care să rămînă nepiratat, pînă la urmă? Pe de altă parte, într-adevăr, e foarte uşor pentru autorităţi să spioneze ceea ce face un cetăţean pe Internet, dar e destul de dificil să-i spioneze pe toţi. 

În al doilea rînd, Facebook are acum în multe ţări o valoare care ţine de afirmarea generaţiei tinerilor – este o marcă pentru o generaţie, aşa cum a fost muzica pop în anii ’60; a fi pe Facebook înseamnă a te opune culturii mainstream şi a face apel la valori proprii Internetului (60% dintre utilizatorii de Facebook din Egipt au sub 25 de ani). Există – şi cine stătea pe forumuri, acum vreo zece ani, ştie acest lucru – valori şi reguli tacite ale utilizatorilor, aceleaşi pretutindeni; de altfel, este uimitor să vezi cît de asemănător se comportă pe Internet oameni din diferite culturi, de parcă ar fi primit aici o nouă educaţie. Şi e impresionant cu cîtă îndîrjire şi convingere sînt apărate aceste valori comune „internauţilor“, în orice arie geografică ne-am duce viaţa reală. Sigur, este o viziune utopică să presupui că Internetul va conduce automat spre o democraţie globală. Dar nu e nimic utopic în a miza pe dorinţa puternică a oamenilor de a se emancipa individual şi împreună de sub diferite tutele. Spre deosebire de televiziune sau radio, Internetul presupune un utilizator activ, care caută, participă şi alege. Poate că, pentru un utilizator de Twitter din Siria, simplul fapt de a-şi descrie micul dejun este şi un mic act de libertate şi activism. Iar faptul de fi pe Facebook, pentru mulţi oameni din ţări precum Siria sau Liban, devine un act de curaj şi de risc. „Dacă vrei să eliberezi o ţară, dă-i Internet“ – exclama, la CNN, Wael Ghonim.

Lucian Popescu este jurnalist la HotNews.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.