Încruntătura de succes

Într-una din emisiunile lui de săptămîna trecută, Radu Moraru povestea că el i-ar fi năşit cariera televizuală a lui Cristian Tudor Popescu. Moderatorul emisiunii Naşul spunea că, pe cînd lucra la PRO TV şi era producătorul emisiunii Întîlnire cu presa, Adrian Sîrbu i-a zis că unul dintre jurnaliştii invitaţi permanent trebuie să fie Dumitru Tinu. L-au invitat pe Tinu, dar, după cîteva emisiuni, şi-au dat seama că omul nu era alegerea potrivită - "nu trecea sticla" (după expresia lui Radu Moraru şi a celor care lucrează în televiziuni). Directorul ziarului Adevărul era şters şi total lipsit de charismă. Atunci - continuă povestea lui Moraru -, Sîrbu i-a zis că nu merge şi că trebuie să găsească pe altcineva, iar producătorul s-a gîndit să-l propună pe adjunctul lui Tinu din vremea aceea, Cristian Tudor Popescu. Boss-ul PRO TV, deşi nu auzise de el, a mers pe mîna angajatului său - şi iată cum Radu Moraru a făcut istoria presei româneşti postrevoluţionare... Nu putem şti dacă povestea e adevărată sau doar o cacealma de-a vedetei de la B1 pentru a se pune în evidenţă - pînă la urmă, nici nu ne interesează asta. Cert e că, spre deosebire de Dumitru Tinu, Cristian Tudor Popescu "a trecut sticla" de la bun început şi acesta a fost lucrul hotărîtor care l-a propulsat pe poziţia pe care-o are astăzi, de jurnalist numărul 1 al ţării. Povestea de mai sus ne arată că televiziunea-dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă-n traistă. Ea te face om (şi, oricum, fără ea nu eşti deloc vizibil, deci nu exişti), dar trebuie să ai şi tu oareşce valori personale pe care să le pui în joc. Termenul de "valoare" e folosit aici într-un sens foarte larg şi nu este nici pe departe vorba de valori în sens absolut, ci de cele cu care operează lumea - inconsistentă prin definiţie - a televiziunii. Ce calităţi a avut Cristian Tudor Popescu, pentru a se impune ca vedetă TV? În primul rînd, este un bun actor, îşi joacă foarte bine personajul. Vorbeşte fluent, fără să se gîtuie de emoţie, are gesturi fireşti, grimase şi tot felul de expresivităţi care-i dau credibilitate. În al doilea rînd, şi-a construit un personaj cu priză la public. Prin acesta, Cristian Tudor Popescu transmite ideea că e un om din popor şi pentru popor, veşnic nemulţumit de felul în care cei mulţi sînt prostiţi şi împilaţi. (Veşnic, pentru că frustrările celor mulţi sînt, la rîndul lor, veşnice.) De aici încruntătura, rictusurile sarcastice (trebuie să recunoştem că îl ajută şi faţa foarte mult - osoasă, mobilă şi expresivă; închipuiţi-vă un rubicond în rolul "durului" Popescu şi o să vedeţi că nu vă iese deloc personajul). De aici, pe de altă parte, îmbrăcămintea pauperă în care s-a afişat ani la rînd Cristian Tudor Popescu (geaca ieftină gri şi bluzele de trening) sau Dacia veche pe care spune că o conduce cu mîndrie. Desigur, CTP nu este nici pe departe un om sărac, dar rolul omului sărac pe care-l joacă îi aduce numai profit: cei mulţi s-au identificat cu el şi l-au considerat apărătorul nevoilor lor. "Omul ăsta este ca noi şi, în plus, le zice bine, nu-i iartă!" - îşi spune telespectatorul proletar. Desigur, în ultimul rînd, la toate aceste calităţi se adaugă nervul de pamfletar şi abilităţile stilistice ale lui Cristian Tudor Popescu - dar asta doar în ultimul rînd. Avem de-a face, prin urmare, cu o formulă de succes, iar aceasta nu a întîrziat să fie copiată. Doi dintre epigonii lui Cristian Tudor Popescu sînt, în mod evident, Adrian Ursu şi Robert Turcescu. Ursu a preluat încruntătura şi, probabil, a crezut că lucrul acesta e de ajuns. Din păcate, calitatea materialului din care încearcă să-şi construiască personajul nu-l ajută deloc. În cazul lui Turcescu, lucrurile se anunţau bune - şi tînărul moderator de la Realitatea TV îi călca serios pe urme lui CTP. Din nefericire pentru el, n-a mai avut răbdare, a vrut să ardă etapele, să dea lovitura şi n-a făcut altceva decît să sfîrşească într-o serie de gafe. Viitorul challenger al campionului va trebui cu siguranţă să schimbe tactica - şi poate, astfel, încruntătura va înceta să mai fie o mască jurnalistică de succes.