Gestionarea nimicului
"Una din datoriile jurnalistice ar fi să spui: Ťastăzi nu avem nimic de spus sau tot ce vă puteam spune este rutină, trăncăneală, nimicuri. Aceleaşi fleacuri.» E păcat să simulezi. Şi totuşi ăsta e blestemul jurnalismului: un număr precis de pagini în fiecare zi sau săptămînă, lăsată de la Dumnezeu, chiar şi atunci cînd nu se întîmplă nimic. (...) Putem vorbi despre orice, fiindcă pînă la urmă cititorii uită; iar cititorii s-au obişnuit să uite citind prea multe ştiri lipsite de importanţă. Pe de altă parte, nici ei n-ar suporta să vadă o pagină albă. Pentru a afla că nu era nimic de aflat şi de citit, vor pagina scrisă de sus pînă jos. Şi, în felul ăsta, pentru a spune că nu ai ce spune într-un ziar, ajungi să scrii: ŤCutare nu şi-a scris încă viitoarea carte.» Tot o ştire este şi a spune că Nimicul nu face nimic." Este cam lung citatul - recunosc - dar mi se pare atît de fain, încît nu m-a lăsat inima să mă opresc mai devreme. Pe de altă parte, deşi gîndeam asta, nu aş fi putut s-o spun mai bine ca maestrul. Maestrul, adică Umberto Eco (care a scris textul - din care am luat fragmentul de mai sus - în anul 1994, în cadrul rubricii sale din lâEspresso). Textul e valabil, desigur, pentru orice formă de agregare a mass-media, nu numai pentru ziare. Deci şi pentru televiziune. Unde mai pui că televiziunea şi-a făcut un titlu de glorie din gestionarea nimicului, chiar şi atunci cînd există destule evenimente demne de luat în seamă la ştiri. Prin urmare, atunci cînd este vară, lumea e plecată în concedii şi cei rămaşi la lucru sînt toropiţi de căldură, nu trebuie decît să lase să meargă în continuare, în virtutea inerţiei, morişca de reciclare a nimicului. Ce te faci totuşi cînd se epuizează şi aceste resurse de nimic, care pot fi convertite în furaje?... Ai luat la rînd toate accidentele de pe şoselele patriei, obţinute în cadrul "abonamentului" pe care-l ai la poliţia rutieră. Ai stors cît ai putut, vreme de cîteva zile la rînd, cazul prinderii "pistolarului din Ferentari". Ai mai dat şi o fugă la Costineşti să vezi ce spirală mai fac acolo yoghinii lui Bivolaru. Te-ai mai interesat în ce stadiu se mai află procesul "omului de afaceri Ovidiu Tender". Ai arătat cum suferă oamenii din cauza caniculei, cum se scaldă copiii în fîntînile arteziene şi ai informat, în fiecare zi, despre numărul solicitărilor la serviciile de ambulanţă. Mai bagi o fumigenă de la INMH, care dă pentru a nu ştiu cîta oară "avertizare meteo cu cod galben" pentru cîteva judeţe din ţară. Mai dai o declaraţie făcută de avocatul proprietarului Parcului Bordei. Mai găseşti ceva cu manelişti, ca de exemplu faptul că Salam vrea să devină actor de film. Nu ai lăsat deoparte nici generosul subiect al nunţilor sau al botezurilor. Întîi cele care au ca protagonişti vedete: al nu ştiu cîtelea botez al fiului Nadiei Comăneci, a nu ştiu cîta "nuntă a verii", cum e cea a luptătorului Local Kombat Ionuţ Iftimoaie, sau a nu ştiu cîta primă năşie de botez săvîrşită de preşedintele PSD Mircea Geoană. Apoi, te ocupi şi de oamenii simpli, că şi pentru ei nunta sau botezul sînt evenimente epocale. Ai terminat cu nunţile, rămîi tot la petreceri şi dai imagini de la chermezele pe care le fac politicienii la şcolile de vară ale partidelor lor; apoi miuţele încinse la aceleaşi şcoli de vară între juniori şi seniori (toate - asezonate din belşug cu declaraţiile chefliilor sau ale fotbaliştilor ad-hoc). Apoi urmează izvorul nesecat al mondenităţilor preşedintelui Traian Băsescu. Mare veste, mare! Preşedintele s-a dus, împreună cu prima doamnă, la Festivalul de la Mamaia să-şi vadă ginerele (Bogdan, zis "Bodo" de la Proconsul), dar şi finul (Dan Teodorescu de la Taxi); a fredonat melodia lui Marcel Pavel şi, la plecare, a declarat că de Marcel i-a plăcut cel mai mult. Apoi s-a întîlnit cu foştii colegi de şcoală şi "au depănat amintiri din vremea studenţiei". A avut cu aceştia şi o petrecere, dar la care - cu părere de rău vă anunţăm - presa n-a avut acces. A doua zi, "a renunţat la costumul oficial" (pentru a nu ştiu cîta oară) "şi, împreună cu soţia, a mers la una din bazele nautice ale Academiei navale ŤMircea cel Bătrîn» unde s-a întîlnit din nou cu foştii colegi de facultate şi au depănat amintiri despre vremea cînd cu toţii erau studenţi la Institutul de Marină din Constanţa" etc. etc. Ei bine, ce faci tu, ştirist de televiziune, după ce ai epuizat toate aceste lucruri fundamentale, fără de care publicul nu ar putea să doarmă noaptea, şi ai mai rămas cu minute bune din jurnal care trebuie umplute? Un bun exemplu pentru cum se poate ieşi din această situaţie specială ne-au oferit Ştirile PRO TV, care au difuzat duminica trecută un foarte interesant material cu oamenii care trăiesc în apropierea mării, dar nu au avut încă ocazia să meargă la plajă. Şi afli, cu această ocazie, că vînzătorii de pe litoral, chelnerii sau poliţiştii jinduiesc după o baie în mare şi visează să stea la soare în costum de baie, dar că la sfîrşitul sezonului rămîn bronzaţi cu urmele hainelor din dotare. Trist, nu? Dar nu despre cei în exerciţiul funcţiunii vrea să ne vorbească de fapt materialul, ci despre sărmanii săteni din satele de pe malul mării, care văd plaja doar de la distanţă. De data aceasta, reporterul PRO TV a avut noroc: s-a nimerit ca, atunci cînd era el pe-acolo, doi ţărani din partea locului să vrea în sfîrşit să facă, pentru prima dată vara aceasta, o baie în mare. Iar el să surprindă, pentru eternitate şi în beneficiul dreptului inalienabil la informare al cetăţeanului, drumul lor către plajă, discuţia dintre ei, momentul în care-şi dau hainele jos şi, în sfîrşit, mult aşteptata bălăcire. Iar cei doi bărbaţi, trecuţi de floarea vîrstei, se bucură de aceste momente de graţie "ca nişte copii". Iată cum vremurile de criză pot să ducă la lucruri cu adevărat minunate. Doi oameni se scaldă în mare! Aşa ceva rar îţi este dat să vezi!