Fonfleul ştiinţific
Faţă de alte tipuri de gogoriţe publicate de presă, fonfleul ştiinţific nu e o intoxicare, ci o tentativă de a stîrni atenţia sau mirarea cu pseudo-descoperiri. De regulă, dar nu totdeauna, el se bazează pe „specialişti“.
Poate cel mai insistent – dacă îi putem spune aşa – fonfleu ştiinţific din presa românească a fost cel din 2008, referitor la acceleratorul de particule de la CERN. Vă amintiţi, probabil, că în toamna acelui an, oamenii de ştiinţă au pus în funcţiune un accelerator uriaş, cu diametrul de 27 de kilometri, în căutarea Bosonului Higgs, aşa-numita Particulă a lui Dumnezeu. Ştirea nu s-a scris totuşi aşa: televiziunile, şi nu numai ele, au bătut cîmpii zile-n şir cu privire la sfîrşitul lumii, care ar fi putut veni de la o gaură neagră creată în reactor.
Inutil să spunem că de atunci au trecut şapte ani şi lumea e departe de a se fi sfîrşit, iar acceleratorul funcţionează în legea lui, conform programului. Deşi opinia unanimă a savanţilor era şi este că acceleratorul nu este în nici un fel periculos, presa de la noi n-a fost deloc interesată de bosoni şi aplicaţii ştiinţifice, ci doar de spaima milenară.
Specialiştii neglijaţi în cazul acceleratorului sînt însă de mare folos pentru fonfleuri ştiinţifice mai mici, punctuale. Din motive neclare, cei finlandezi sînt foarte prolifici. Prin 2009,
publica o răscolitoare concluzie a acestora: ejacularea prematură este o dereglare genetică. Un text bizar relata despre un studiu pe 3000 de perechi de gemeni, care s-ar fi plîns („majoritatea“, spune
) de probleme sexuale, de unde am putea deduce că ejacularea precoce e mai degrabă problema gemenilor decît determinată genetic.
Dacă săpăm puţin pe Internet, în surse de limbă engleză, aflăm că studiul a existat, într-adevăr, şi că o genă producătoare de serotonină ar putea avea legătură cu problema. Gena este însă numai una dintre cauzele fenomenului, accentuează autorii studiului. Cu alte cuvinte, descoperirea revoluţionară nu-i chiar aşa de revoluţionară.
Fonfleurile de acest fel sînt în general apanajul tabloidelor, dar şi adormitul
calcă pe bec. Acum vreun an, acesta publica „imaginile care au pus pe jar specialiştii britanici“, cu un megapeşte pozat din satelit în, aţi ghicit, Loch Ness. Nu ştim dacă şi cum a fost tipărită ştirea în ediţia de hîrtie, dar poza de pe site-ul
e cu totul neinteligibilă, cel puţin nu în sensul că s-ar vedea un peşte în ea. La link-ul către
oferit chiar de ziarul românesc, în cuprinsul articolului, vedem într-adevăr ceva ce seamănă a un fel de peşte uriaş, în poze de pe Apple Maps, deşi ar putea fi orice altceva. Totuşi, ce-au spus „specialiştii“ de care vorbeşte
? Se dovedeşte că aceştia sînt, de fapt, membrii unui fan-club al monstrului din Loch Ness, pe care
nu tocmai un model de seriozitate, îi numeşte cu afecţiune „experţi“, iar
preia titulatura.
Dacă în Loch Ness există cel puţin un monstru, din
aflăm, în schimb, că Iisus Hristos n-a existat deloc. Descoperirea aparţine unui „cercetător“ pe nume Michael Paulkovich, dar cum a ajuns Paulkovich la concluzia asta? „Se pare că“, spune
omul a luat la mînă un număr de 126 de texte istorice din epocă şi a descoperit că în ele nu e menţionat Iisus. Şi dacă nu e menţionat, nu există. Toată povestea pare atît de gogonată, încît ne-am întrebat dacă nu e vreo invenţie autohtonă. Paulkovich însă există, ba chiar a şi scris o carte care se cheamă No
despre întreaga poveste. Spre deosebire de
, care se entuziasmează pe marginea poveştii, sursele americane ca Daily Beast expediază teoria din motive de precaritate. E la mintea cocoşului că lipsa unor mărturii scrise nu e acelaşi lucru cu inexistenţa persoanei. Dar ceea ce e expediat sau luat în derîdere în presa de limbă engleză e motiv de uimire la noi.
Toate cele de mai sus arată că lucrurile s-au schimbat de pe vremea celebrei găini care naşte pui vii a
. Mai puţin spectaculoase, fonfleurile contemporane nu sînt producţiuni originale, ci se bizuie pe citarea, adesea greşită, a unor surse dubioase (tabloide, autori controversaţi). Internetul scuteşte autorii de atari fonfleuri şi de efortul mental al invenţiei. Aceştia nu trebuie decît să fie un pic dobitoci, sau să se prefacă astfel, luînd un fan-club drept „specialişti“ şi altele asemenea.
Cum să devii un Nimeni