Șuturile se dau și pe net

Titulatura pentru fenomen este cyberbullying, iar un articol scris pentru o publicaţie online ar avea subliniată şi colorată în albastru sintagma. Link-ul ar duce invariabil către o definiţie pe care americanii s-au încumetat de multă vreme deja să i-o dea. Se numeşte, aşadar, potrivit www.stop cyberbullying.org, acţiune de cyberbullying atunci cînd un copil sau un adolescent este agresat, ameninţat, hărţuit, umilit, jenat sau prejudiciat în orice alt fel de către un alt copil sau adolescent, prin intermediul Internetului, în mod interactiv, prin tehnologii digitale sau cu ajutorul telefoanelor mobile. Potrivit unui studiu recent realizat de către Pew Internet Project şi citat de BBC News, o treime dintre adolescenţii americani sînt victime ale acestei practici. Secţiunea media a site-ului britanic este, de altfel, "împrospătată" aproape săptămînal cu ştiri despre acest fenomen. Potrivit unei alte surse preocupate de fenomen, www.kamaron.org, mai puţin de 20% dintre cei vizaţi de astfel de neplăceri refuză să dea raportul acasă de teamă să nu li se restricţioneze accesul la Internet. În ultimii cinci ani, acest gen de comportament a sporit cu peste 50%, mai notează publicaţia Pediatrics. Pentru unul din opt adolescenţi, cyberbullying-ul reprezintă chiar o ameninţare mai serioasă decît agresiunea fizică, arată un studiu realizat în Marea Britanie, de către compania YouGov, în 2006. Cazuri tragice. Dincolo de conexiuni la Internet tot mai prezente în rîndul celor fără buletin şi de o computer literacy sporită printre adolescenţii occidentali, repercusiunile cyberbullying-ului sînt un aspect care preocupă din ce în ce mai acut opinia publică în Vest. Dovadă stau două studii de caz, pomenite pe 19 iulie de o publicaţie deloc aplecată înspre stilul tabloid - New Scientist, mai exact. Primul face referire la Ryan Halligan, de 13 ani, hăituit de luni întregi de colegii de clasă, care au răspîndit pe Messenger zvonul că adolescentul din Vermont, SUA, ar fi homosexual. O colegă de clasă extrem de populară a pretins că îl place, l-a abordat pe chat, după care a dat mai departe toată discuţia purtată online. Incapabil să facă faţă situaţiei, Halligan s-a sinucis. Un alt caz, petrecut în Marea Britanie, o are protagonistă pe Gail Jones, o elevă de 15 ani din Liverpool, care ajunsese să primească, în toiul nopţii, 20 de apeluri de la necunoscuţi la fiecare jumătate de oră. Tînăra şi-a pus, în cele din urmă, capăt zilelor. După ce a epuizat filonul senzaţional, presa a socotit necesar să tragă un semnal de alarmă, iar societatea i-a ţinut isonul. Site-uri precum www.stopcyberbullying.org nu sînt singure în efortul lor. Un consorţiu european creat de puţină vreme a dezvoltat un software denumit "FearNot!", cu ajutorul căruia adolescenţii sînt încurajaţi să raporteze cînd devin victime ale cyberbullying-ului. Programul va fi testat în scurt timp în unităţi de învăţămînt din Anglia şi Germania. Alte state au ridicat întreaga problematică la nivel guvernamental, unde s-au iniţiat acţiuni legislative concrete. Congresul american a adoptat anul trecut o lege care incriminează acest gen de abuz asupra tinerilor pe web. La rîndul ei, Coreea de Sud a introdus un sistem al "numelor reale" pe Internet, prin care obligă portalurile site-urilor de ştiri să înregistreze identitatea celor care postează conţinut şi să o facă publică dacă cineva intentează un proces pentru violarea intimităţii. Nici site-urile promotoare prin excelenţă de conţinut care poate jena adolescenţii nu au scăpat de vigilenţa celor care luptă cu flagelul. În urma unei investigaţii publicate de BBC, poliţia britanică a somat compania YouTube să înlăture filmuleţele cu copii surprinşi în diverse altercaţii. "Noi vă ajutăm să deveniţi şmecheri la voi în clasă!" La polul opus se află România, în care fenomenul, chiar dacă nu a cunoscut o asemenea amploare, este cînd ignorat complet, cînd promovat, inconştient sau premeditat de-a dreptul. Cînd nu ai la îndemînă cercetări sociologice sau cifre care să facă vreo lumină asupra situaţiei, exerciţiul cel mai simplu este să intri, pur şi simplu, pe YouTube şi să dai căutare după termeni precum "bătaie" + "elevi" + "şcoală", iar rezultatele încep să curgă cu nemiluita. Pentru a nu mai fi underground, o televiziune ca Pro TV se hărniceşte chiar să le aducă şi mai hotărît la lumina zilei. Ştirile de la ora 5 au abundat, mai ales în preajma începutului de an şcolar, de materiale greu de definit în vreun fel ca jurnalistice. Cel mai probabil, cu un search pe YouTube, televiziunea lui "Gîndeşte liber!" genera subiecte cu adolescenţi caftindu-se în curtea şcolii sau direct printre bănci. Fără orice altceva decît discuţii sterpe cu "factorii de decizie" din cancelarii, însă cu un îndemn cît se poate de cinic, care tronează la loc de cinste pe site, imediat în subsolul unei ştiri cu elevi cărîndu-şi un car de pumni: "Ai imagini spectaculoase? Ai informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-le aici şi le poţi vedea la Ştirile Pro Tv!". Un fel de "Turnaţi aici toate isprăvile voastre de adolescenţi rebeli, iar noi vă ajutăm să deveniţi şmecheri la voi în clasă!". Pentru cine se grăbea să demonizeze exclusiv mass-media, trebuie ştiut că nici profesorii nu sînt mai breji de atît. Într-un oraş din sudul ţării, o fată de 13 ani a trecut - la o scară oarecum mai redusă, ce-i drept - printr-o experienţă asemănătoare cu cele relatate anterior. După ce a trimis o serie de poze unui american pe care l-a cunoscut pe web, acesta a realizat un colaj cu faţa adolescentei suprapusă peste un nud, pe care l-a pus apoi pe un site de socializare, de unde a ajuns în scurt timp sub ochii colegilor acesteia. După băşcălia de rigoare din clasă, direcţiunea şcolii a chemat părinţii acesteia la o şedinţă, în urma căreia fata a fost exmatriculată trei zile. E poate macabru să fac o astfel de estimare, însă - în acest ritm al dezinteresului românesc pentru problema numită cyberbullying - ar trebui să aşteptăm un caz cu consecinţe nefaste, pentru a acţiona în vreun fel. Mostră O relativ bună cunoştinţă de-a mea, S***, de 13 ani, dintr-un oraş de provincie. Cosmin: cati prieteni ai pe mess? S***: stai sa vad. 158 Cosmin: de cata vreme ai mess? S***: 2 ani Cosmin: si de unde ai atata lume in lista de mess? S***: poi de la World of Warcraft, Counter strike uni pe carei cunosc....si alti kre au ID meu d la alti prieteni s.a. Cosmin: ai avut vreunii care sa te frece la cap, sa nu-ti dea pace, chiar daca nu aveai chef de ei? S***: daa Cosmin: si mai sunt si altii care, stiu eu, s-a intamplat sa te ameninte sau sa isi bata joc de tine? avand in vedere ca habar n-ai cine sunt S***: e....asa si asa....ne injuram reciproc de vreo 2 ori mi s-a intamplat