Un mic fenomen de religie seculară

Publicat în Dilema Veche nr. 688 din 27 aprilie – 3 mai 2017
Un mic fenomen de religie seculară jpeg

De cîtăva vreme afişele antitabac de pe pachetul meu de ţigări s-au radicalizat. Nu mai au un text prevenitor şi o imagine aluzivă referitoare la riscurile de cancer, ten livid, probleme de sarcină, circulaţie, moarte şi altele. S-a trecut la tehnici hard, la încercarea de a te îngrozi/îngreţoşa/teroriza. Pe pachet se răsfaţă imagini sîngeroase, cărnuri despicate, excrescente, necrozate: plămîni vineţii puşi la vedere de lame medicale, degete pe jumătate mîncate, dantură ciuruită, pozată dinăuntrul gurii ca o microcosmică explozie, gîturi spintecate, expunînd tumori spectaculoase. Nu mai e un avertisment care te lasă să alegi. Sînt ameninţări dure, teribile pedepse, chinuri rezervate celor care nu se supun trend-ului purificator. Ţi se arată un fel de iad în care îţi va arde în curînd, ce i drept, nu sufletul, ci corpul. Pe pachet ţi se oferă însă şi salvarea, dacă eşti dispus să te căieşti: „Tel Verde STOP FUMAT“, urmat de un număr de telefon.

Propaganda antitabac a căpătat stil de război sfînt laic. Fumătorii trebuie convertiţi ori sînt expulzaţi – ca fumători – din locurile publice (deocamdată închise). Să stea afară pe ger şi pe caniculă, sub ochii acuzatori ai trecătorilor! În aeroporturi au la dispoziţie, în cel mai bun caz, mici cutii de sticlă, sînt „expuşi în vitrine“ unde aerul e supraîmbîcsit de viciul lor. Aşa le trebuie. Aşa e hotărît prin lege.

E foarte bine, evident, să cunoaştem riscurile fumatului. Dar e caraghios să faci din el ţinta unei virulente eradicări, să-l tratezi ca pe unul dintre duşmanii fatali ai societăţii. Mi se pare firesc, civilizat să existe în locurile publice spaţii speciale – şi decente – pentru fumători, aşa încît să nu altereze aerul convieţuitorilor lor. Însă din legislaţia europeană, deja dură în domeniu, legea românească a ales varianta cea mai tare. Ordine şi disciplină! Tabacul nu e abuz în serviciu, ca să-i pui prag de nocivitate. E viciu abominabil. Afară din societate cu fumătorii!

Dacă dreptul societăţii – nu al indivizilor – la sănătate e absolut, dacă el impune măsuri „totale“, ideologic susţinute, atunci ar fi cazul să se interzică, printre altele, şi consumul de alcool în cîrciumi, şi circulaţia maşinilor pe stradă (cu dreptul, totuşi, de a fi ţinute acasă).

Ideologia antiliberală progresistă, pe val în Occident, face din fumător nu doar un exclus, ci un „păcătos“ civil. Face din nefumător – cu voia ori fără voia lui – modelul unic de cetăţean, exponentul societăţii sănătoase, pure, uniforme, pe cale de a fi „implementată“. Drepturile unuia nu mai sînt negociate /limitate de drepturile celuilalt. Pluralitatea opţiunilor, a libertăţilor individuale e evacuată. Ideologii antiliberali proclamă agresiv că un singur tip de comportament e valabil, sănătos, moral. Cel pe care ei îl definesc şi îl promovează. Cel pe care, determinat de propaganda lor, statul îl impune prin lege. În fond, ei impun pe piaţa publică un „absolut“ socio-cultural. Unul foarte suspect – ca „absolut“ – de vreme ce mentalitatea şi comportamentele se schimbă. Şi mai suspect dat fiind că e uşor de obţinut prin interdicţie. În sfîrşit, suspect de vreme ce pretinde să asigure sănătatea colectivului. În „Duşmanii libertăţii“ (Evenimentul zilei, 5 februarie 2009), Horia Roman Patapievici califica pe drept cuvînt această ideologie (de succes) drept „o formă de milenarism secular“.

Dar, în fond, propaganda antitabac nu e decît un caz particular (şi întrucîtva ridicol) de producţie a unui „absolut“ de nivel socio-cultural, fără transcendenţă. Secularizarea a putut îndepărta din mentalitatea şi structura publică a societăţilor occidentale reperul divin. Dar n-a putut extirpa din structura umanului setea de transcendent. În schimb, a marginalizat instituţiile, cultura, memoria, tematica absolutului religios. A lipsit omul tîrziu modern de familiaritatea cu acest Suprem, de experienţă în ce priveşte calitatea Lui. Şi făcînd aşa, a dat cîmp liber pentru succesul unor pseudo-absoluturi, pentru tot soiul de surogate cu înfăţişări promiţătoare. Cel mai crunt fiind totalitarismul, care pentru a-şi realiza promisul eschaton în istorie a făcut milioane de victime şi a schimonosit umanul. Există însă şi pseudo-absoluturi mai blînde, mai insinuante.

Un exemplu: pînă tîrziu în secolul XX, psihanaliza a avut, pentru marele public, un prestigiu cvasi-religios, de tehnică a vindecării sufletului. Nu era privită doar în calitatea ei legitimă de tratament medical. Era socotită o metodă de „salvare“ laică. Or, în măsura în care sufletul se înrădăcinează în ceva mai înalt decît el, în măsura în care setea de transcendent e în el de neextirpat, chiar dacă e adormită ori deviată, psihanaliza intră într-o fundătură. James Hillman (1926-2011), psiholog american cu nuanţări faţă de linia lui C.G. Jung, observa, într-o conferinţă la cercul Eranos, Gîndirea inimii (1981), că psihanaliza determină o confesiune trunchiată, ce poate fi periculoasă în incompletitudinea ei. Stîrneşte dispoziţia religioasă a mărturisirii, dar nu are cui să transfere rezultatul obţinut. Individul e a doua oară împovărat cu propriile carenţe. Nu există aici un absolut veritabil care să îl absolve de povara lui.

Cum e tratat „păcatul secular“ spre deosebire de păcatul religios? În cazul fumatului, de pildă, individul are două posibilităţi: ori renunţă complet (sub presiunea ideologiei progresiste, autoinstituite în morală), ori rămîne un fumător „privat“, supunîndu-se legii. Libertatea cotidiană i-a fost în ambele cazuri ciuntită. A fost „rezolvat“ împotriva voii sale de către ideologie sau justiţie. Şi asta în beneficiul unei instanţe colective.

Păcatul religios e tratat puţin altfel: cu mai mult realism, cu respect pentru libertatea omului. Nici instituţiile, nici oamenii religioşi nu-şi închipuie că perfecţiunea poate fi dobîndită în această lume. Ceea ce poate fi dobîndit aici e efortul îmbunătăţirii de sine, asistat de Absolutul care te cheamă, dar nu te violentează. Un efort mereu reluat, susţinut de iertare, sprijinit de speranţă şi de gustul Absolutului care te atrage spre sine.

a) Am vorbit despre interdicţia fumatului în spaţiul public doar ca exemplu de mic fenomen al unei religii seculare, iar nu cu intenţie personal polemică. Cum sînt pensionară şi nu prea merg la restaurant ori cafenea, legea nu mă deranjează cine ştie ce.

b) Dacă directivele antitabac ale UE sînt criticabile în excesele lor, e de la sine înţeles, în schimb, că principiile şi structura UE rămîn cel mai bun mediu socio-politic şi cultural în care putem trăi. Şi asta tocmai fiindcă ea apără statul de drept, fiindcă păstrează democraţia ca formă de guvernare mereu amendabilă, iar nu de o închipuită perfecţiune. Fiindcă aici e posibilă dezbaterea critică, pluralitatea vocilor, nuanţarea legilor, iniţiativa cetăţeanului. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Foto: wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.