Ecumenisme în America regimului Trump

Publicat în Dilema Veche nr. 755 din 9-15 august 2018
Ecumenisme în America regimului Trump jpeg

În preajma alegerilor din 2016, platforma digitală ultraconservatoare Church Militant făcea din Donald Trump un nou Constantin. Cît despre Hillary Clinton, ea era asimilată lui Diocleţian, ultimul persecutor antic al creştinilor. Carevasăzică, nu proces electoral democratic într-o ţară a diversităţii culturale şi etnice, a libertăţii de credinţă, de opinie, de conştiinţă, ci luptă religioasă între „buni“ şi „răi“, înfruntare cu iz de absolut. „Campionul creştinilor“ cîştigase, sugera apoi Church Militant, datorită „rugăciunilor americanilor“ – ce-i drept, doar a unora dintre ei, a acelor fundamentalişti, catolici, dar mai ales evanghelici pentru care religia sacralizează o politică naţionalistă şi prosperitatea în afaceri.

Partizanii acestei tendinţe, care se manifestă astăzi în aparatul de stat, au gust pentru interpretarea brutal ideologică a pasajelor Scripturii. Le procesează ca argumente pentru o „teocraţie“ care ar constitui identitatea Statelor Unite. De pildă, în faţa protestelor stîrnite de măsurile anti-imigraţie ale administraţiei Trump, procurorul general Jeff Session declara, într-un discurs din 14 iunie 2018, că respectul legii constituie poruncă biblică şi cita Romani 13, 2: „Cel ce se împotriveşte autorităţii se împotriveşte rînduielii lui Dumnezeu“. Nici mai mult, nici mai puţin. Odată ajunşi la putere, Trump şi susţinătorii lui ar fi giraţi de Providenţă. Opozanţii nu sînt opoziţie: legitimă, necesară în democraţie. Sînt „nesupuşi“. Poate chiar „eretici“ ori „păgîni“? Un simplism ridicol – şi plin de succes – trece limbajul vieţii sociale în categorii schematic religioase, pune legile civile pe seama unui Dumnezeu luat în arendă de o partidă, garant pentru o politică bazată pe „puritate“ culturală, etnică, religioasă, pe neîncrederea/dispreţul faţă de străin, pe cultul succesului financiar.

În revista de cultură La Civiltà Cattolica (Roma), părintele iezuit Antonio Spadaro şi biblistul protestant Marcelo Figueroa publicau, pe 15 iulie 2017, un articol de analiză a acestei ideologii. L-au intitulat: „Fundamentalism evanghelic şi integrism catolic: un ecumenism surprinzător“. Textul lor, solid ca diagnostic socio-religios, judeca fenomenul din punct de vedere spiritual. El vorbea despre un „ecumenism de cucerire, arogant şi vindicativ“, despre un „ecumenism al conflictului“. Străină de universala deschidere a Spiritului, religia îşi trădează astfel inspiraţia. Devine principiu de excluziune, de antagonisme ireconciliabile. Autorii menţionau de asemenea voinţa periculoasă a fundamentaliştilor de a avea o influenţă religioasă directă în domeniul politic. Aminteau, prin contrast, atitudinea Papei Francisc, care pledează pentru un creştinism al punţilor şi al fraternităţii fără graniţe confesionale.

S-a făcut observaţia îndreptăţită că ideologia „teocratică“ americană are o logică apropiată de cea a fundamentalismului islamic. Cu deosebirea că cea dintîi nu ajunge totuşi să ruineze cadrele statului democratic. Aşa stînd lucrurile, regimul Trump a stîrnit, cum se ştie, reacţii masive, inclusiv în medii religioase. Există numeroase grupări care, de pe poziţia credinţei, critică un creştinism conflictual-identitar, militează pentru nediscriminare, dreptate socială, universalism. În diferite zone ale Americii, nu numai în marile oraşe, există nuclee de ripostă, reunind denominaţii protestante, comunităţi catolice, sinagogi, moschei, grupuri hinduiste şi sikh. O figură foarte cunoscută este reverendul afro-american dr. William Barber, pastor al unei biserici penticostale în Goldsboro, Carolina de Nord şi activist civic. El îi acuză pe naţionaliştii evanghelişti de „malpraxis teologic“ şi se declară imitator al lui Iisus, „acest iudeu palestinian cu pielea cafenie, răstignit fiindcă era un radical şi un revoluţionar“. Pastorul presbiterian Liz Theoris e co-directoare a centrului Kairos, organizaţie dedicată dialogului interreligios şi luptei împotriva sărăciei. Cei doi animă o mişcare de susţinere a accesului la asistenţă medicală şi la educaţie, pentru garantarea unui salariu minim etc., intitulată „Poor People’s Campaign: un apel naţional pentru înnoire morală“.

Aceste date, alături de altele, sînt menţionate de Nadia Marzouki (specialist în ştiinţe politice, CNRS) în articolul „États-Unis: une nouvelle guerre de religion a commencé“ (L’Obs, 22 iulie 2018). Titlul articolului califică opoziţia celor două curente drept „un nou război religios“. Nu e o etichetă cam exagerată, cam grăbită? Sau titlul o fi menit să facă „bum“, alertînd spiritele secularizante? În ciuda lui, tot ceea ce expune autoarea arată că nu credinţa e aici în cauză. În cauză sînt mai degrabă poziţionări sociale opuse, susţinute în limbaj religios. Dacă fundamentaliştii sînt potrivnici prezenţei musulmane, imigraţiei, minorităţilor sexuale, asistenţei celor defavorizaţi, corectitudinii politice, opozanţii lor, de inspiraţie religioasă, preiau, prin contrast, apărarea tuturor acestor elemente. Şi unii, şi ceilalţi fac din religie mai ales un instrument de acţiune socială. Sînt aşa de captivaţi de aplicarea religiei pe imediat, încît din discursul lor nu mai străbate cine ştie ce gust de transcendent. Credinţa se diluează, riscă să-şi piardă sarea. Devine „partizană“, configurată reductiv de un curent sau altul.

Desigur, credinţa nu trebuie să rămînă oarbă, insensibilă faţă de materia concretului istoric şi social. Nicidecum. Dar, dacă nu vine asupra lui cu o privire, o judecată, o implicare „mai de sus“, ea îşi contrariază calitatea. Dacă nu deschide incinta lumii către un sens polar, credinţa se depărtează de la ceea ce face unicitatea, seva ei. Marile texte sacre se refuză cu autoritate interpretărilor orizontale, te dislocă neîncetat din ele. Toate sînt străbătute, în fibra lor, de o „tensiune de transcendenţă“.

Există numeroase pasaje în Biblie care indică acest specific al credinţei, ireductibil la „regimul lumii“. Sînt pasaje paradoxale, „scandaloase“. Ele „dezlipesc“ cititorul de lecturile la îndemînă, formulate în categoriile naturalului, politicului, logicului plat, chiar eticului; te pun pe drumul unei interogativităţi verticale. Smochinul nu era la vremea rodirii şi totuşi Iisus îl blestemă fiindcă nu a găsit în el fruct (Marcu, 11, 13-14). Ordinea naturală e insuficientă pentru sens. Balaam e pornit la drum de vocea divină şi violent oprit din drum de îngerul lui Dumnezeu (Numeri 22, 20-22). Ordinea logică e insuficientă pentru sens. Din porunca lui Dumnezeu, Avraam merge să-şi sacrifice fiul preaiubit (Geneza, 22, 1-18). În ordine strict etică, observă Kierkegaard, intenţia patriarhului poate fi socotită criminală. Credinţa nu te lasă să te opreşti în loc, împinge către căutarea unui sens care ne depăşeşte. Asupra condiţiei noastre, ea revarsă lumina unor paradoxuri călăuzitoare. Toate marile texte sacre cuprind asemenea nuclee de antinomie, care stîrnesc dinamica drumului vertical.

Poate că în această dinamică stă principiul ecumenismului spiritual: un ecumenism de convergenţă spre Acelaşi care nu „aparţine“ nici unei confesiuni, care atrage spre Sine pe căile religiilor. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.