Cuvinte asasinate

Publicat în Dilema Veche nr. 701 din 27 iulie – 2 august 2017
Cuvinte asasinate jpeg

Spiritul de deriziune, pe care românul l-a numit „bășcălie“ și care pare o contribuție lingivstică originală a limbii române întrucît nu s-a identificat pînă acum o etimologie sigură a cuvîntului, a făcut victime nu numai în viața socială și politică românească, ci și în spiritualitatea românească. Caragiale, într-un fel patron spiritual al Dilemei vechi, a avut geniul de a surprinde această trăsătură valahă în forme literare unice, dar cu scopul de a o demasca ca profund nocivă pentru proiectul de societate pe care îl reprezenta România modernă. Autoexilul lui Caragiale în Germania subliniază adînca lui nemulțumire că proiectul de modernizare a României, de fapt însăși așezarea societăților valahe pe principii politice, economice și sociale noi, occidentale, s-a lovit de acțiunea corozivă a bășcăliei.

În acest registru, caragialesc, bășcălia poate fi și o strategie de apărare față de ceea ce părea prea agresiv sau utopic în proiectul României moderne, în orice caz dimensiunea psihologică profundă a fenomenului cultural al deriziunii este importantă în cazul cuvintelor asasinate de bășcălie.

Primul, și probabil cel mai important dintre cuvintele pe care aș vrea să le discut acum, este „pocăința“. Provenind din verbele slavonești kajatisen, cu varianta perfectivă pokajatisen, cuvîntul românesc intră în limba literară ca traducere a grecescului metanoia în primele ediții românești ale Scripturii. Cu toate acestea, în limba literară contemporană a ajuns să prevaleze sensul de regret, părere de rău și în al treilea rînd recunoașterea unei greșeli. Recunoașterea greșelii măcar conține ideea de cunoaștere, de înțelegere a unei mecanism de acțiune eronat. Cuvîntul s a degradat suplimentar prin substantivizarea participiului pocăit cu sensul depreciativ de adept al unei grupări religioase neoprotestante și deci în discordanță cu majoritatea ortodoxă. Pocăitul nu mai fumează, nu mai bea, chiar merge la biserică, deși o denumește bethel sau casă de rugăciune, sau casă a adunării Domnului. Pocăitul și-a schimbat viața, ceea ce-l face ridicol în ochii majorității. Nu discut aici cîtă vreme ține schimbarea și cît din această schimbare este cu adevărat o transformare morală și cît o schimbare de paradigmă culturală, fapt este că însăși schimbarea este condamnabilă în ochii majorității. În cele din urmă, chiar în interiorul limbajului ortodox pocăința a ajuns să denumească una din cele șapte taine ale Bisericii ortodoxe, taina pocăinței sau a mărturisirii păcatelor, indicînd astfel alunecarea sensului spre semnificație de greșeală și regret. Este vorba despre o juridizare a pocăinței, care ar consta astfel în categorizarea erorii și deci în identificarea amendei onorabile care să o repare. Gestionarul acestei justiții psihologizate este preotul duhovnic, care stabilește un canon prin care este răscumpărată greșeala.

Acum să ne închipuim că am moderniza traducerea îndemnului cu care anunță Ioan Botezătorul misiunea lui Iisus Hristos și apoi își definește însuși Iisus chemarea (kerygma) pe care a venit să o lanseze umanității: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor (sau a lui Dumnezeu)“ și am scrie „Regretați că s-a apropiat entitatea politică (alias Împărăția) lui Dumnezeu“. Unde sensul ar fi dublu: regretați însăși apropierea fiindcă înseamnă sfîrșitul puterii voastre, sau regretați-vă păcatele, din cauza cărora nu veți putea intra în Împărăția lui Dumnezeu. Deodată Împărăția lui Dumnezeu pare amenințătoare, adică un mesaj care ar suna cam așa: „Aveți grijă că vine o nouă putere, care vă va pedepsi dacă nu vă adaptați regulilor ei“.

Acesta este însuși fenomenul juridizării și penitențializării vieții creștine, care a atins o culme a devierii spirituale în așa-zisele manuale de spovedanie, de influență occidentală, care au circulat și în țările române în secolul al XVIII-lea. Din această perspectivă, înțelegerea textului evanghelic este în mod tragic ratată. Însă evoluția sensului cuvîntului metanoia spre regret și amendă onorabilă se constată în toate traducerile moderne ale Evangheliilor și chiar și în limba greacă. Contribuția românească constă probabil în a lua în derîdere fenomenul regretelor, tocmai din cauza superficialității acestui sentiment. Pocăiții ar fi, astfel, cei care se exersează în regrete sterile și ușor teatrale.

Metanoia evanghelică nu conținea, în momentul utilizării cuvîntului de către Iisus, nici un sens de regret, ci în mod consistent etimologic ea se referea la schimbarea minții sau a gîndirii, adică schimbarea de perspectiva din care este înțeleasă ființa. Natura ființării umane nu este circumscrisă de materialitate trupească și de cele cinci simțuri prin care este percepută aceasta, ci dimpotrivă, ea are vocația de a înțelege ființa supramaterial, în dimensiunea ei netrupească sau, într-un limbaj cuantic, energetică. Scopul traversării materialității este regăsirea ființării metafizice. Nu regretul sau amenda onorabilă pentru o faptă corect definită canonic este ceea ce deschide Împărăția cerurilor, ci transformarea conștiinței și vederea nematerială. Astfel, în mod paradoxal și într-un fel scandalos pentru buna așezare a unei societăți, tînărul cel bogat – care Îl întreabă pe Iisus ce să facă pentru a moșteni Împărăția lui, avînd în vedere că a respectat legea lui Moise din tinerețe (referință aici în mod special la Decalog), dar căruia Iisus îi spune că îi mai lipsește să-și vîndă bunurile, să le împartă săracilor și să-i urmeze Lui – abandonează „negocierea“ pentru Împărăția lui Dumnezeu socotind exigența exagerată, în timp ce tîlharul cel de-a dreapta, care ajunge să fie condamnat pentru tîlhăria sa (furt cu violență) și de justiția umană, doar pentru faptul că își acceptă starea (în cazul lui crucificarea) ca pe o consecință justă a acțiunilor sale, este în mod instantaneu primit în rai, fără a mai fi nevoie să facă amendă onorabilă. În timp ce tînărul bogat ar putea, la o adică, să admită și el o amendă onorabilă (ca în cazul vameșului Zaheu), o pocăință, pentru vreun detaliu, pe care l-ar dezvălui anamneza unei spovedanii sistematice, el nu vede lumea de dincolo, nu a trăit metanoia, nu înțelege despre ce e vorba.

Degradarea substantivului po­că­in­ță și a verbului a se pocăi lip­sește limba română de cuvîntul prin care să numească schimbarea de paradigmă a cunoașterii. Juridizarea și penitențializarea spiritualității duc la inerția pe care societatea o instalează în orice spiritualitate publică, dar desființarea oricărei referințe pozitive la încercarea de conștientizare a erorii spirituale duce spre anarhie și implozie a umanului. Cea mai mare aventură a conștiinței duhovnicești, dezvăluirea bogăției și complexității ființării metafizice, s-a lăsat asasinată de bășcălia care nu mai crede în morală. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.