Admiraţia ca delict

Publicat în Dilema Veche nr. 739 din 19-25 aprilie 2018
Cum am trăit Păltinișul jpeg

Biologii ne spun că sîntem ființe tribal-teritoriale, aflate într-o competiție intraspecifică adesea violentă, așa cum ne confirmă istoria tuturor grupurilor umane, fie ele adunate în hoarde primitive, imperii antice, medievale, moderne, ori în națiuni care se ciocnesc între ele, nu fără a se decima lăuntric, prin partide și grupuri de interese rivale. „Viața e o luptă, deci te luptă!“ Regăsim aici viziunea lui Heraclit, gînditorul existenței ca eternă curgere și al războiului ca resort cosmogonic. Toți gînditorii dialectici au mers pe cursul acestei interpretări tragic-realiste, care oglindește fratricidul originar, din povestea lui Cain și Abel. Ea ne face să concepem civilizația ca mecanism de prevenire/vindecare a furiei umane. Pe același fond se țes și filozofiile politice moderne, de la Hobbes încoace: reprezentări pesimiste, pe care doar „bunul sălbatic“ (idealizat de Rousseau) le-a mai îndulcit, demonizînd în schimb forța corupătoare a „societății“, acea divinitate abstractă a „interesului general“, capabilă să convertească agresivitatea anarhică a indivizilor în monopol (statal) al „violenței legitime“. Pînă aici, toate urîte și frumoase, dacă ne gîndim că furia umană produce nu doar crime – domestice sau genocidale –, ci și cultură în sens larg. Am încheiat astfel introducerea unei reflecții pe care aș dori să o dedic de fapt dezbinării paroxistice în care s-a afundat societatea noastră.

Orice observator încă lucid vede că democrația postcomunistă din România e falsă în premise, fragilă în conținut și extenuată prin conflicte exacerbate. Statisticile confesionale indică unul dintre cele mai ridicate grade de religiozitate din UE, în vreme ce peisajul politic, mediatic și cotidian ne livrează un iureș toxic de incivilitate cotropitoare. Sinteza tradițională dintre românitate și ortodoxie se dovedește formal și cantitativ productivă, însă conviețuirea zilnică nu confirmă pretenția creștină, și asta nu pentru că avem o religie „greu de înfăptuit“, ci întrucît mulți dintre noi au schimbat ipocrizia dedubării din comunism cu filetismul pios și decorativ al unei „spiritualități“ care nu ne împiedică nici să scuipăm pe jos, nici să ne dăm în cap unii altora, sub cele mai virtuoase pretexte. Un rău obscur – exprimat prin resentimente, ură, invidie și apetitul de a-l distruge pe celălalt – domină viața socială, invitîndu-i pe cei care i se opun la exil extern sau intern. Sînt de acord că, pînă la un punct, importăm și reflectăm dezordinea globală. Avem însă și contribuția noastră netă la acest climat isteric: presa tabloidă și mercenarizată, succesul dualismului maniheic (dușman al moderației și al oricărei narațiuni nuanțate), retorica de bîlci din lumea politică (unde cine țipă mai tare și „sare la gît“, cum spun titlurile, pare mai eficient), contraselecția valorilor (pe care industria plagiatelor a consolidat-o aparent ireversibil) – iată tot atîtea trăsături strict autohtone ale infernului pe care-l deplîngem, pe măsură ce-l producem.

De situația aceasta sînt responsabile mai cu seamă elitele, care se luptă pentru stima unui public neglijat, încleștîndu-se provincial într-o zîzanie „profesionistă“, dincolo de miza firească a accesului la resurse. Opere așezate nu prea mai produce nimeni: trăim din reciclări, copleșiți de impactul concurenței asimetrice cu oferta „străină“, și ne divizăm nevrotic între costul supraviețuirii și agenda publică tot mai derizorie. Cu atît mai surprinzătoare devine morfologia urilor care ne separă, fie din clamate divorțuri „ideologice“, fie dintr-un soi de micime insurmontabilă. Ne comportăm adesea ca și cum ipotetica dispariție a confraților noștri din lumea culturală ne-ar face fericiți, sporindu-ne simultan valoarea personală și creativitatea. De aceea, trăiesc tot mai des cu impresia absurdă că, atunci cînd admir isprăvile intelectuale ale altora, comit un delict inavuabil. Voi continua să-i prețuiesc, din motive de igienă sufletească, dar și pentru că – fără ei – nu pot împlini mai nimic din ceea ce aș putea să concep. 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.