● O lume absurdă, de Kurt Vonnegut 

 

O lume absurdă, a Americii secolului tre­cut, este descrisă cu un umor amar de către autorul cărţii, Kurt Vonnegut. Cultul pen­tru armele de foc, alimentat de eroii fil­melor western sau de eroii marilor războaie ale vremii, duce la un accident care in­fluen­ţează destinul personajului principal, încă de la vîrsta de 12 ani. Se retrage în afara so­cie­tăţii, pentru a-şi găsi rostul. Bucătăria e me­diul lui preferat, povestirea în­tre­ru­pîn­du-se din cînd în cînd, pentru a ni se pre­zen­ta cîte o reţetă culinară (cuprinzînd, de fapt, comentarii subtile ale autorului). Fi­na­lul ne prezintă concluzia unei vieţi trăi­te în afara oricăror valori tradiţionale sau mo­rale, printr-o inscripţie întîlnită de Dick în­tr-un loc public:

Socrate a zis: To do is to be,

Sartre a zis: To be is to do,

Sinatra a zis: Do be, do be, do.

Cînd absurdul nu se instalează datorită le­jerităţii folosirii armelor de foc sau a dr­o­gu­rilor, acesta se datorează setei de îm­bo­găţire a oamenilor, dorinţei de a acumula bu­nuri cu care să epateze. Un personaj, un haitian vorbind creola – dialect care nu cu­noş­tea decît timpul prezent al verbelor –, tra­versînd un oraş american pustiit de viaţă din cauza exploziei accidentale a unei bom­be cu neutroni, deci nelocuit, spune, văzînd opu­lenţa clădirilor: „Ce bogaţi sînt! Ce bo­gaţi sînt!“

Tînărul îşi caută salvarea prin îm­pli­nirea în artă, scriind o piesă de teatru, a că­rei acţiune se petrece într-un loc ideal, că­ruia el îi dă numele unui loc real: Kat­man­du. Profesoara lui îi spune: „Trebuie nea­părat să te faci scriitor şi să pleci, să găseşti acel lucru pe care toţi ar fi trebuit să avem cu­rajul de a-l căuta: propriul tău Kat­man­du.“

 

Andrei POPA, clasa a VII-a, CN „Moise Nicoară“, Arad