Dilematix

 

Cetatea de scaune

Pricoliciul ajunse în mijlocul marelui o­raş, mult mai repede decît se aş­tep­ta. Era ca şi cum oraşul l-ar fi în­ghiţit pur şi simplu şi s-ar fi trezit dintr-o­da­tă în burta plină de praf şi de murdărie a u­nui...

citiţi
0 comentarii 6865 vizualizări
 

Ileana Zirra | Aici sînt zăpezile de altădată

Spart-am gheaţa!

 
 

Pentru întîia dată, în ultimii doi-trei ani, scriu la temă, în pas cu voi, despre amintiri simpatice cu ce-nseamnă iarna pentru mine: ţurţuri (pe care îi mîncam şi eram certată constant); oameni de zăpadă pătraţi pe care îi făceam o dată la trei ani; prima ninsoare, cînd ieşi în curtea şcolii şi te prosteşti pînă îţi ghiorăie maţele şi, aşa cum se cuvine, zăpada.

citiţi

Teo NEGUȚ | Aici sînt zăpezile de altădată

Doar apă îngheţată, în stare cristalină

 
 

Era o zi de iarnă, mă întorceam de la şcoală şi primisem să fac un referat plictisitor despre ceva. Ningea încontinuu, eu mergeam încet pe stradă, cînd un fulg de nea s-a aşezat pe nas. Eu stau şi mă uit cruciş la el şi mă întreb: ‘Oare ce este cu adevărat zăpada?”.

 

citiţi

Alexandra RACOVIŢEANU | Aici sînt zăpezile de altădată

Melisa şi Luceafărul de gheaţă

 
 

Era o zi de iarnă tîrzie. Melisa, o fată de cincisprezece ani, era în pat şi se gîndea de cîte aventuri şi bogăţii avuseseră parte Tom Sawyer, Robin Hood... Melisa provenea dintr-o familie săracă şi nu avusese posibilitatea să meargă la şcoală, iar ceilalţi copii din sat rîdeau adesea de ea.

citiţi

Tania ŞENDROIU | Aici sînt zăpezile de altădată

Moşu şi Anti Moşu

 
 

Renii, mîncînd liniştiţi în adăpostul grajdurilor călduroase;  brazii, înălţându-şi  zvelţi vîrfurile de smarald; Moş Crăciun, urlînd furios la telefon… staţi puţin! Moş Crăciun, urlînd furios ? Ce se petrece?  asta ne întrebam toţi, în timp ce ascultam curioşi convorbirea telefonică a Moşului, prefăcîndu-ne că pregătim sania.

citiţi

Margareta-Cristina VLAD | Aici sînt zăpezile de altădată

Visul lui Yeti

 
 

Undeva, departe, se află un univers paralel cu al lumii noastre obişnuite. Acolo, există o planetă unde ninge mereu şi vîntul împrăştie zapada pretutindeni. Creaturile, bizare pentru noi, oamenii de rînd sînt, de fapt, nişte localnici obişnuiţi pentru acea zonă.

citiţi

A-nceput de ieri să cadă...

 
 

De data aceasta, tema pentru acasă a lui Dilematix e alcătuită dintr-un singur cuvînt care sîntem convinşi că vă inspiră pe toţi: ZĂPADĂ!

citiţi

Petru ROȘU | Vrăjitor pentru o zi

Cum am salvat lumea fără să ştiu

 
 

Jumătate din orașul Vraejik arsese. Clădirile sale negre și întortocheate cu aspect de turnuri medievale devenisera, în mare parte, cenușă. O mare de mături rupte și carbonizate împânzeau pământul. În contrast cu peisajul, mergeam liniștit fluierând o melodie veselă.

citiţi

Un Oscar pentru Dilematix

 
 

Anul acesta, Dilematix îşi doreşte să devină un star de cinema. Şi pentru că talent actoricesc are, îi mai trebuie doar un rol pe măsură. Aşadar, el aşteaptă din partea voastră idei şi scenarii de film în care să fie personajul principal.

citiţi

Un job... de viitor

 
 

„Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?”. Este una dintre acele întrebări nesuferite pe care adulţiile le adresează copiilor. Dilematix este însă, la rîndul său, curios însă el doar ar vrea să ştie ce gîndesc copiii inteligenţi şi creativi cu privire la viitorul lor. 

citiţi

Andrei POPA | Orașul unde ne-ar plăcea să jocuim (II)

În căutarea unui loc numit Katmandu

 
 

O lume absurdă, a Americii secolului tre­cut, este descrisă cu un umor amar de către autorul cărţii, Kurt Vonnegut. Cultul pen­tru armele de foc, alimentat de eroii fil­melor western sau de eroii marilor războaie ale vremii, duce la un accident care in­fluen­ţează destinul personajului principal, încă de la vîrsta de 12 ani. Se retrage în afara so­cie­tăţii, pentru a-şi găsi rostul.

citiţi

Ileana Zirra | Aici sînt zăpezile de altădată

Spart-am gheaţa!

 
 

Pentru întîia dată, în ultimii doi-trei ani, scriu la temă, în pas cu voi, despre amintiri simpatice cu ce-nseamnă iarna pentru mine: ţurţuri (pe care îi mîncam şi eram certată constant); oameni de zăpadă pătraţi pe care îi făceam o dată la trei ani; prima ninsoare, cînd ieşi în curtea şcolii şi te prosteşti pînă îţi ghiorăie maţele şi, aşa cum se cuvine, zăpada.

citiţi

Teo NEGUȚ | Aici sînt zăpezile de altădată

Doar apă îngheţată, în stare cristalină

 
 

Era o zi de iarnă, mă întorceam de la şcoală şi primisem să fac un referat plictisitor despre ceva. Ningea încontinuu, eu mergeam încet pe stradă, cînd un fulg de nea s-a aşezat pe nas. Eu stau şi mă uit cruciş la el şi mă întreb: ‘Oare ce este cu adevărat zăpada?”.

 

citiţi

Alexandra RACOVIŢEANU | Aici sînt zăpezile de altădată

Melisa şi Luceafărul de gheaţă

 
 

Era o zi de iarnă tîrzie. Melisa, o fată de cincisprezece ani, era în pat şi se gîndea de cîte aventuri şi bogăţii avuseseră parte Tom Sawyer, Robin Hood... Melisa provenea dintr-o familie săracă şi nu avusese posibilitatea să meargă la şcoală, iar ceilalţi copii din sat rîdeau adesea de ea.

citiţi

Tania ŞENDROIU | Aici sînt zăpezile de altădată

Moşu şi Anti Moşu

 
 

Renii, mîncînd liniştiţi în adăpostul grajdurilor călduroase;  brazii, înălţându-şi  zvelţi vîrfurile de smarald; Moş Crăciun, urlînd furios la telefon… staţi puţin! Moş Crăciun, urlînd furios ? Ce se petrece?  asta ne întrebam toţi, în timp ce ascultam curioşi convorbirea telefonică a Moşului, prefăcîndu-ne că pregătim sania.

citiţi

Margareta-Cristina VLAD | Aici sînt zăpezile de altădată

Visul lui Yeti

 
 

Undeva, departe, se află un univers paralel cu al lumii noastre obişnuite. Acolo, există o planetă unde ninge mereu şi vîntul împrăştie zapada pretutindeni. Creaturile, bizare pentru noi, oamenii de rînd sînt, de fapt, nişte localnici obişnuiţi pentru acea zonă.

citiţi

Petru ROȘU | Vrăjitor pentru o zi

Cum am salvat lumea fără să ştiu

 
 

Jumătate din orașul Vraejik arsese. Clădirile sale negre și întortocheate cu aspect de turnuri medievale devenisera, în mare parte, cenușă. O mare de mături rupte și carbonizate împânzeau pământul. În contrast cu peisajul, mergeam liniștit fluierând o melodie veselă.

citiţi

Andrei POPA | Orașul unde ne-ar plăcea să jocuim (II)

În căutarea unui loc numit Katmandu

 
 

O lume absurdă, a Americii secolului tre­cut, este descrisă cu un umor amar de către autorul cărţii, Kurt Vonnegut. Cultul pen­tru armele de foc, alimentat de eroii fil­melor western sau de eroii marilor războaie ale vremii, duce la un accident care in­fluen­ţează destinul personajului principal, încă de la vîrsta de 12 ani. Se retrage în afara so­cie­tăţii, pentru a-şi găsi rostul.

citiţi

Ileana Zirra | Orașul unde ne-ar plăcea să jocuim (II)

Coxirra

 
 

Nu pot să spun că am călătorit foarte, foar­te mult în comparaţie cu alţii, a­dică am colegi, acum, într-a IX-a, ca­re se pot da mari că au cutreierat Europa în gimnaziu, ceea ce sună prea bine şi sînt chiar invidioasă, dar voi trăi şi cu ideea că eu îmi petrec vacanţele cu cortul la mare, nu ca alţii, la hotel de cinci stele, să plec spre plajă de-abia la 11 dimineaţa;

citiţi

Tudor RUSAN | Nota 10 la citire

Crimă și mister

 
 

Vacanţă. În sfîrşit. Cum se termină şcoa­la, nimeni nu mai are chef de romane grele, de obositoarea bibliografie şcolară o­bli­ga­torie.Un exemplu tare bun de carte uşoară ar fi Oraşul borcanelor, de Arnaldur In­dri­da­son, o carte poliţistă „de buzunar“ pe ca­re o s-o lăsaţi greu de-o parte. Acum, o pre­zentare mai pe scurt:

citiţi

Bogdan Cătălin Mereuţă | Nota 10 la citire

Psihologia românului parvenit din toate timpurile

 
 

Luat, citit, renunţat, luat din nou, citit şi terminat. De spus ar fi multe despre ro­ma­nul lui Nicolae Filimon, căci dezbate o te­mă destul de des întîlnită pe teritoriul ro­mâ­nilor: abuzurile.

citiţi

Maria IORDĂNESCU

Jocuri şi jucării

Jocuri şi jucării

Nu-i vreme de dat bani pe saci plini cu jucării. Dar şi dacă n-am fi fost bîntuiţi de criză şi de măsuri bezmetice împotriva ei, tot n-am putea ţine pasul cu oferta imensă de jocuri şi jucării îndesată pe rafturi, la tot pasul: munţi coloraţi de plastic, cauciuc, carton sau hîrtie, transformaţi în păpuşi, maşini, trenuleţe, mingi sau cd-uri cu jocuri ar putea înghiţi bugetul unei familii pe următoarele trei generaţii care ar vrea să o ţină tot într-o distracţie.

citiţi

Covrigii vechi şi noi

 „Îţi aduci aminte de copilăria noastră – care s-a dus ca să nu se mai întoarcă! – ce plăcută impresie ne făcea strigarea: coooovrigi! Gugoşeeeeele! Cum alergam toţi, copii şi bătrîni, şi cei mai mari şi cei mai mici; cu ce nerăbdare aşteptam să-şi puie plăcintarul jos tablaua din cap, şi cît de iute i-o deşertam!“

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI