Dilematix
Cetatea de scaune
Pricoliciul ajunse în mijlocul marelui oraş, mult mai repede decît se aştepta. Era ca şi cum oraşul l-ar fi înghiţit pur şi simplu şi s-ar fi trezit dintr-odată în burta plină de praf şi de murdărie a unui...
Spart-am gheaţa!
Pentru întîia dată, în ultimii doi-trei ani, scriu la temă, în pas cu voi, despre amintiri simpatice cu ce-nseamnă iarna pentru mine: ţurţuri (pe care îi mîncam şi eram certată constant); oameni de zăpadă pătraţi pe care îi făceam o dată la trei ani; prima ninsoare, cînd ieşi în curtea şcolii şi te prosteşti pînă îţi ghiorăie maţele şi, aşa cum se cuvine, zăpada.
citiţiDoar apă îngheţată, în stare cristalină
Era o zi de iarnă, mă întorceam de la şcoală şi primisem să fac un referat plictisitor despre ceva. Ningea încontinuu, eu mergeam încet pe stradă, cînd un fulg de nea s-a aşezat pe nas. Eu stau şi mă uit cruciş la el şi mă întreb: ‘Oare ce este cu adevărat zăpada?”.
citiţi
Melisa şi Luceafărul de gheaţă
Era o zi de iarnă tîrzie. Melisa, o fată de cincisprezece ani, era în pat şi se gîndea de cîte aventuri şi bogăţii avuseseră parte Tom Sawyer, Robin Hood... Melisa provenea dintr-o familie săracă şi nu avusese posibilitatea să meargă la şcoală, iar ceilalţi copii din sat rîdeau adesea de ea.
citiţiMoşu şi Anti Moşu
Renii, mîncînd liniştiţi în adăpostul grajdurilor călduroase; brazii, înălţându-şi zvelţi vîrfurile de smarald; Moş Crăciun, urlînd furios la telefon… staţi puţin! Moş Crăciun, urlînd furios ? Ce se petrece? – asta ne întrebam toţi, în timp ce ascultam curioşi convorbirea telefonică a Moşului, prefăcîndu-ne că pregătim sania.
citiţiVisul lui Yeti
Undeva, departe, se află un univers paralel cu al lumii noastre obişnuite. Acolo, există o planetă unde ninge mereu şi vîntul împrăştie zapada pretutindeni. Creaturile, bizare pentru noi, oamenii de rînd sînt, de fapt, nişte localnici obişnuiţi pentru acea zonă.
citiţiA-nceput de ieri să cadă...
De data aceasta, tema pentru acasă a lui Dilematix e alcătuită dintr-un singur cuvînt care sîntem convinşi că vă inspiră pe toţi: ZĂPADĂ!
citiţiCum am salvat lumea fără să ştiu
Jumătate din orașul Vraejik arsese. Clădirile sale negre și întortocheate cu aspect de turnuri medievale devenisera, în mare parte, cenușă. O mare de mături rupte și carbonizate împânzeau pământul. În contrast cu peisajul, mergeam liniștit fluierând o melodie veselă.
citiţiUn Oscar pentru Dilematix
Anul acesta, Dilematix îşi doreşte să devină un star de cinema. Şi pentru că talent actoricesc are, îi mai trebuie doar un rol pe măsură. Aşadar, el aşteaptă din partea voastră idei şi scenarii de film în care să fie personajul principal.
citiţiUn job... de viitor
„Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?”. Este una dintre acele întrebări nesuferite pe care adulţiile le adresează copiilor. Dilematix este însă, la rîndul său, curios însă el doar ar vrea să ştie ce gîndesc copiii inteligenţi şi creativi cu privire la viitorul lor.
citiţiÎn căutarea unui loc numit Katmandu
O lume absurdă, a Americii secolului trecut, este descrisă cu un umor amar de către autorul cărţii, Kurt Vonnegut. Cultul pentru armele de foc, alimentat de eroii filmelor western sau de eroii marilor războaie ale vremii, duce la un accident care influenţează destinul personajului principal, încă de la vîrsta de 12 ani. Se retrage în afara societăţii, pentru a-şi găsi rostul.
citiţiSpart-am gheaţa!
Pentru întîia dată, în ultimii doi-trei ani, scriu la temă, în pas cu voi, despre amintiri simpatice cu ce-nseamnă iarna pentru mine: ţurţuri (pe care îi mîncam şi eram certată constant); oameni de zăpadă pătraţi pe care îi făceam o dată la trei ani; prima ninsoare, cînd ieşi în curtea şcolii şi te prosteşti pînă îţi ghiorăie maţele şi, aşa cum se cuvine, zăpada.
citiţiDoar apă îngheţată, în stare cristalină
Era o zi de iarnă, mă întorceam de la şcoală şi primisem să fac un referat plictisitor despre ceva. Ningea încontinuu, eu mergeam încet pe stradă, cînd un fulg de nea s-a aşezat pe nas. Eu stau şi mă uit cruciş la el şi mă întreb: ‘Oare ce este cu adevărat zăpada?”.
citiţi
Melisa şi Luceafărul de gheaţă
Era o zi de iarnă tîrzie. Melisa, o fată de cincisprezece ani, era în pat şi se gîndea de cîte aventuri şi bogăţii avuseseră parte Tom Sawyer, Robin Hood... Melisa provenea dintr-o familie săracă şi nu avusese posibilitatea să meargă la şcoală, iar ceilalţi copii din sat rîdeau adesea de ea.
citiţiMoşu şi Anti Moşu
Renii, mîncînd liniştiţi în adăpostul grajdurilor călduroase; brazii, înălţându-şi zvelţi vîrfurile de smarald; Moş Crăciun, urlînd furios la telefon… staţi puţin! Moş Crăciun, urlînd furios ? Ce se petrece? – asta ne întrebam toţi, în timp ce ascultam curioşi convorbirea telefonică a Moşului, prefăcîndu-ne că pregătim sania.
citiţiVisul lui Yeti
Undeva, departe, se află un univers paralel cu al lumii noastre obişnuite. Acolo, există o planetă unde ninge mereu şi vîntul împrăştie zapada pretutindeni. Creaturile, bizare pentru noi, oamenii de rînd sînt, de fapt, nişte localnici obişnuiţi pentru acea zonă.
citiţiCum am salvat lumea fără să ştiu
Jumătate din orașul Vraejik arsese. Clădirile sale negre și întortocheate cu aspect de turnuri medievale devenisera, în mare parte, cenușă. O mare de mături rupte și carbonizate împânzeau pământul. În contrast cu peisajul, mergeam liniștit fluierând o melodie veselă.
citiţiÎn căutarea unui loc numit Katmandu
O lume absurdă, a Americii secolului trecut, este descrisă cu un umor amar de către autorul cărţii, Kurt Vonnegut. Cultul pentru armele de foc, alimentat de eroii filmelor western sau de eroii marilor războaie ale vremii, duce la un accident care influenţează destinul personajului principal, încă de la vîrsta de 12 ani. Se retrage în afara societăţii, pentru a-şi găsi rostul.
citiţiCoxirra
Nu pot să spun că am călătorit foarte, foarte mult în comparaţie cu alţii, adică am colegi, acum, într-a IX-a, care se pot da mari că au cutreierat Europa în gimnaziu, ceea ce sună prea bine şi sînt chiar invidioasă, dar voi trăi şi cu ideea că eu îmi petrec vacanţele cu cortul la mare, nu ca alţii, la hotel de cinci stele, să plec spre plajă de-abia la 11 dimineaţa;
citiţiCrimă și mister
Vacanţă. În sfîrşit. Cum se termină şcoala, nimeni nu mai are chef de romane grele, de obositoarea bibliografie şcolară obligatorie.Un exemplu tare bun de carte uşoară ar fi Oraşul borcanelor, de Arnaldur Indrid–ason, o carte poliţistă „de buzunar“ pe care o s-o lăsaţi greu de-o parte. Acum, o prezentare mai pe scurt:
citiţiPsihologia românului parvenit din toate timpurile
Luat, citit, renunţat, luat din nou, citit şi terminat. De spus ar fi multe despre romanul lui Nicolae Filimon, căci dezbate o temă destul de des întîlnită pe teritoriul românilor: abuzurile.
citiţi- 1
- 2
- 3
- Ultima pagina
Nu-i vreme de dat bani pe saci plini cu jucării. Dar şi dacă n-am fi fost bîntuiţi de criză şi de măsuri bezmetice împotriva ei, tot n-am putea ţine pasul cu oferta imensă de jocuri şi jucării îndesată pe rafturi, la tot pasul: munţi coloraţi de plastic, cauciuc, carton sau hîrtie, transformaţi în păpuşi, maşini, trenuleţe, mingi sau cd-uri cu jocuri ar putea înghiţi bugetul unei familii pe următoarele trei generaţii care ar vrea să o ţină tot într-o distracţie.
citiţi
„Îţi aduci aminte de copilăria noastră – care s-a dus ca să nu se mai întoarcă! – ce plăcută impresie ne făcea strigarea: coooovrigi! Gugoşeeeeele! Cum alergam toţi, copii şi bătrîni, şi cei mai mari şi cei mai mici; cu ce nerăbdare aşteptam să-şi puie plăcintarul jos tablaua din cap, şi cît de iute i-o deşertam!“
citiţi 
Joi, 13 iunie, lansarea numărul 12 (vară 2013) al Decât o revistă, la terasa J’ai Bistrot, cu texte, muzică şi multe surprize. Eroi –... detalii
Sîmbătă, pe 8 iunie, de la ora 20, la ArCuB, spectacolul Însemnările unui nebun, de Nikolai Vasilievici Gogol, cu Marius Manole, alături de... detalii
