Dilematix
Cetatea de scaune
Pricoliciul ajunse în mijlocul marelui oraş, mult mai repede decît se aştepta. Era ca şi cum oraşul l-ar fi înghiţit pur şi simplu şi s-ar fi trezit dintr-odată în burta plină de praf şi de murdărie a unui...
Un Oscar pentru Dilematix
Anul acesta, Dilematix îşi doreşte să devină un star de cinema. Şi pentru că talent actoricesc are, îi mai trebuie doar un rol pe măsură. Aşadar, el aşteaptă din partea voastră idei şi scenarii de film în care să fie personajul principal.
citiţiUn job... de viitor
„Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?”. Este una dintre acele întrebări nesuferite pe care adulţiile le adresează copiilor. Dilematix este însă, la rîndul său, curios însă el doar ar vrea să ştie ce gîndesc copiii inteligenţi şi creativi cu privire la viitorul lor.
citiţiÎn căutarea unui loc numit Katmandu
O lume absurdă, a Americii secolului trecut, este descrisă cu un umor amar de către autorul cărţii, Kurt Vonnegut. Cultul pentru armele de foc, alimentat de eroii filmelor western sau de eroii marilor războaie ale vremii, duce la un accident care influenţează destinul personajului principal, încă de la vîrsta de 12 ani. Se retrage în afara societăţii, pentru a-şi găsi rostul.
citiţiCoxirra
Nu pot să spun că am călătorit foarte, foarte mult în comparaţie cu alţii, adică am colegi, acum, într-a IX-a, care se pot da mari că au cutreierat Europa în gimnaziu, ceea ce sună prea bine şi sînt chiar invidioasă, dar voi trăi şi cu ideea că eu îmi petrec vacanţele cu cortul la mare, nu ca alţii, la hotel de cinci stele, să plec spre plajă de-abia la 11 dimineaţa;
citiţiCrimă și mister
Vacanţă. În sfîrşit. Cum se termină şcoala, nimeni nu mai are chef de romane grele, de obositoarea bibliografie şcolară obligatorie.Un exemplu tare bun de carte uşoară ar fi Oraşul borcanelor, de Arnaldur Indrid–ason, o carte poliţistă „de buzunar“ pe care o s-o lăsaţi greu de-o parte. Acum, o prezentare mai pe scurt:
citiţiPsihologia românului parvenit din toate timpurile
Luat, citit, renunţat, luat din nou, citit şi terminat. De spus ar fi multe despre romanul lui Nicolae Filimon, căci dezbate o temă destul de des întîlnită pe teritoriul românilor: abuzurile.
citiţiPișpirel și clapa magică
A fost odată ca niciodată – că dacă n‑ar fi, nu s-ar povesti – un împărat puternic şi mîndru care avea trei feciori. Cel mare era încrezut şi lacom, al doilea era un petrecăreţ şi jumătate, leneş, vesel şi cu temperament sangvinic, iar mezinul, păi, mezinul era liniştit, curajos, isteţ, harnic, generos şi era urît de fraţii săi mai mari, pentru calităţile sale.
citiţiUn oraș numit Dilematia
Dilematix mi-a spus că s-a născut într-un oraş unde nu s-a inventat tristeţea. În Dilematia nu există nori, tunete sau fulgere. Cînd plouă, e senin şi linişte. Iarna, zăpada se aşterne doar pe trotuar, nu şi pe şosele. Acolo nu există accidente, nici ambuteiaje, nici boli.
citiţiCetatea de scaune
Pricoliciul ajunse în mijlocul marelui oraş, mult mai repede decît se aştepta. Era ca şi cum oraşul l-ar fi înghiţit pur şi simplu şi s-ar fi trezit dintr-odată în burta plină de praf şi de murdărie a unui aspirator.
citiţiCartea cu coperta roșie
Mă săturasem de oraşul meu, era foarte plictisitor, oamenii nu erau veseli şi nici păsările nu mai cîntau. Nu puteam să mai rămîn acolo, aşa că m-am hotărît să plec într-un univers paralel… dar cum?
citiţiÎn căutarea unui loc numit Katmandu
O lume absurdă, a Americii secolului trecut, este descrisă cu un umor amar de către autorul cărţii, Kurt Vonnegut. Cultul pentru armele de foc, alimentat de eroii filmelor western sau de eroii marilor războaie ale vremii, duce la un accident care influenţează destinul personajului principal, încă de la vîrsta de 12 ani. Se retrage în afara societăţii, pentru a-şi găsi rostul.
citiţiCoxirra
Nu pot să spun că am călătorit foarte, foarte mult în comparaţie cu alţii, adică am colegi, acum, într-a IX-a, care se pot da mari că au cutreierat Europa în gimnaziu, ceea ce sună prea bine şi sînt chiar invidioasă, dar voi trăi şi cu ideea că eu îmi petrec vacanţele cu cortul la mare, nu ca alţii, la hotel de cinci stele, să plec spre plajă de-abia la 11 dimineaţa;
citiţiCrimă și mister
Vacanţă. În sfîrşit. Cum se termină şcoala, nimeni nu mai are chef de romane grele, de obositoarea bibliografie şcolară obligatorie.Un exemplu tare bun de carte uşoară ar fi Oraşul borcanelor, de Arnaldur Indrid–ason, o carte poliţistă „de buzunar“ pe care o s-o lăsaţi greu de-o parte. Acum, o prezentare mai pe scurt:
citiţiPsihologia românului parvenit din toate timpurile
Luat, citit, renunţat, luat din nou, citit şi terminat. De spus ar fi multe despre romanul lui Nicolae Filimon, căci dezbate o temă destul de des întîlnită pe teritoriul românilor: abuzurile.
citiţiPișpirel și clapa magică
A fost odată ca niciodată – că dacă n‑ar fi, nu s-ar povesti – un împărat puternic şi mîndru care avea trei feciori. Cel mare era încrezut şi lacom, al doilea era un petrecăreţ şi jumătate, leneş, vesel şi cu temperament sangvinic, iar mezinul, păi, mezinul era liniştit, curajos, isteţ, harnic, generos şi era urît de fraţii săi mai mari, pentru calităţile sale.
citiţiUn oraș numit Dilematia
Dilematix mi-a spus că s-a născut într-un oraş unde nu s-a inventat tristeţea. În Dilematia nu există nori, tunete sau fulgere. Cînd plouă, e senin şi linişte. Iarna, zăpada se aşterne doar pe trotuar, nu şi pe şosele. Acolo nu există accidente, nici ambuteiaje, nici boli.
citiţiCetatea de scaune
Pricoliciul ajunse în mijlocul marelui oraş, mult mai repede decît se aştepta. Era ca şi cum oraşul l-ar fi înghiţit pur şi simplu şi s-ar fi trezit dintr-odată în burta plină de praf şi de murdărie a unui aspirator.
citiţiCartea cu coperta roșie
Mă săturasem de oraşul meu, era foarte plictisitor, oamenii nu erau veseli şi nici păsările nu mai cîntau. Nu puteam să mai rămîn acolo, aşa că m-am hotărît să plec într-un univers paralel… dar cum?
citiţiMașinăria de schimbat vieți
Doar cîteva ore ne despart de momentul mult aşteptat. Toţi locuitorii oraşului stau cu sufletul la gură, adunaţi în centru. Ne simţim ca la Anul Nou, cînd nu ai loc să arunci un ac. Cine ne vede sigur se întreabă ce este cu acea mulţime nerăbdătoare.
citiţiMicul New York
Bucureştiul este supranumit Micul Paris, dar cum s-ar numi Bucureştiul dacă ar fi o variantă în miniatură a binecunoscutului New York? Eu nu mi-am putut imagina o versiune mai mică a marelui oraş, deci o să vă introduc (să vă fac turul) într-o versiune îmbunătăţită.
citiţiBucurești, în anul 2071
Bună ziua! Este 2071, într-o frumoasă zi de primăvară. Sînt undeva... în Bucureşti. Ce credeţi că aş fi văzut acum şaizeci de ani? Nici nu vreau să-mi mai amintesc. Merg alene pe o alee şi mă bucur de tot ceea ce mă înconjoară.
citiţiVis pe verticală
Cine nu a visat în nopţile înstelate de vară, lungit în şezlong, în balconul unui apartament, cînd luna strălucea şi-l mai răcorea puţin vîntul cu miros de tei? Eu am făcut-o de mai multe ori.
citiţiReconstruit de la zero
Oraşul nostru nu se poate numi „perfect“. Mi se pare că este desenat într-un stil nepăsător şi prostesc. Mi-ar plăcea să fiu arhitectul-şef al oraşului nostru, deoarece chiar aş vrea să-l schimb în totalitate. Eu vă voi prezenta oraşul creat de mine. Oraşul meu.
citiţiUn oraș pentru toată lumea
N-am călătorit niciodată mult. N-am văzut oraşe peste oraşe, geniale, importante, normale sau murdare. N-am putut face asta, chiar dacă mi-am dorit. Escapadele mele cele mai dese şi cele care mi s-au întipărit în memorie au fost cele către casa bunicilor, la ţară.
citiţiRAI 2.0
Acum mult timp, chiar înaintea Big Bang-ului, Dumnezeu a creat Raiul: Raiul disco, Raiul sport, Raiul electro şi Raiul 2.0 beta. După vreo 2000 de milioane de decenii şi vreo 12 Raiuri 2.0 beta, Dumnezeu a decis să creeze Raiul 2.0 după proiectele lui Leonardo da Vinci şi ale lui Bill Gates.
citiţiÎn Lilitown
Numele meu este Ana şi locuiesc în Bucureşti. Oraşul meu ar fi mai frumos şi mai liniştit fără hoţi, mai ales că poliţia nu ar mai fi atît de agitată. Atunci cînd aveam cinci ani l-am întrebat pe tata dacă se pot construi nişte tuburi uriaşe, invizibile sau transparente, prin care să pot merge la cea mai buna prietenă a mea ca să mă joc.
citiţiModernești
Bun venit în oraşul ultramodern şi futurist înfiinţat de destul de mult timp, cam prin secolul al XXVI-lea şi jumătate. Iar oraşul este numit… Moderneşti! Ştiu ca vă sună cunoscut, deoarece stră-stră-străş….ţ-stră-moşul acestui oraş este Bucureşti. Dar aproape totul este schimbat.
citiţiMai mult ca perfect
Un oraş perfect. Greu de imaginat. Nimic nu poate fi perfect. Poate doar să tindă să fie perfect. Şi cu cît avansăm în timp, lucrurile se apropie din ce în ce mai mult de perfecţiunea pe care nu o vor atinge niciodată. Aşa că viitorul este cu siguranţă mai perfect, ca să zicem aşa, decît prezentul.
citiţiOrașe de basm
Cum ar putea să arate oraşul nostru altfel decît în infinit de multe feluri. ...Oraşul cu mai multe feţe este cel la care visăm cu toţii. Unul al metamorfozelor instantanee, produse de un gînd sau de o dorinţă, oraşul labirintic unde, odată intrat, ai şansa unor aventuri unice menite să te transforme şi pe tine radical.
citiţiUn oraș de coșmar
Fum negru se ridică din fabrica de otravă de la marginea oraşului. Fumul pluteşte în aerul rece şi străluceşte în lumina albă a lunii. Această fabrică este singurul motiv de mîndrie pentru locuitorii din oraş. Pe gardul fabricii este scrijelit uşor stîngaci: Strada Victoriei, nr. 13.
citiţiUn București paralel
Prin geamul deschis intră o adiere caldă. Poate prea caldă pentru luna aprilie. Cartea lăsată neglijent pe pat îşi deschide paginile în bătaia vîntului stîrnit de uşa trîntită. Praf. Odată cu vîntul, intră în casă şi praful de pe străzile cu găuri în asfalt şi clădiri dărîmate sau în curs de demolare, aşa cum e tot oraşul, de fapt.
citiţiGloomville
Casele din Gloomville sînt clădiri în formă de paralelipiped dreptunghic, clădite din piatră extrem de dură şi acoperite de iederă otrăvitoare. ATENŢIE! NU ATINGE PEREŢII CASELOR! POŢI CĂPĂTA INFECŢII FATALE! Mda, iedera asta face multe ravagii, mai sigur să stai departe de ea!
citiţiOrașul Dulce
Poarta transdimensională 11-603 a fost activată. Hans intră în ea, dispărînd în spaţiu şi timp. O lumină puternică îl orbi, apoi se trezi într-un coridor alb-negru. Era pierdut pe unul dintre cotloanele temporalo-spaţiale. Văzu o uşă, o deschise şi observă că se afla într-o fundătură.
citiţiOrașul la 1900
Oraşul în care aş vrea să locuiesc nu face parte dintre filmele SF, nici dintre cele de groază, dar nici dintre cele obişnuite. Oraşul în care aş vrea să locuiesc chiar a existat acum 100 de ani. Arhitectura nu este singurul lucru care mă face să-mi doresc să locuiesc în acest tip de oraş.
citiţi
Nu-i vreme de dat bani pe saci plini cu jucării. Dar şi dacă n-am fi fost bîntuiţi de criză şi de măsuri bezmetice împotriva ei, tot n-am putea ţine pasul cu oferta imensă de jocuri şi jucării îndesată pe rafturi, la tot pasul: munţi coloraţi de plastic, cauciuc, carton sau hîrtie, transformaţi în păpuşi, maşini, trenuleţe, mingi sau cd-uri cu jocuri ar putea înghiţi bugetul unei familii pe următoarele trei generaţii care ar vrea să o ţină tot într-o distracţie.
citiţi
„Îţi aduci aminte de copilăria noastră – care s-a dus ca să nu se mai întoarcă! – ce plăcută impresie ne făcea strigarea: coooovrigi! Gugoşeeeeele! Cum alergam toţi, copii şi bătrîni, şi cei mai mari şi cei mai mici; cu ce nerăbdare aşteptam să-şi puie plăcintarul jos tablaua din cap, şi cît de iute i-o deşertam!“
citiţi 
Andrei Dósa, Cînd va veni ceea ce este desăvîrşit (Editura Tracus Arte, 2011). „...momentele bune / ar fi atunci cînd dumnezeu are reverii /... detalii
În perioada 3-13 mai se va desfăşura la Bucureşti Festivalul Filmului European. Programul celei de-a XVI-a ediţie: 52 de filme din 26 de... detalii
Cei care îşi mai amintesc de acel sezon senzaţional de acum douăzeci şi ceva de ani cînd Steaua a cîştigat Cupa Campionilor Europeni se vor ... detalii
