Vacile
Nicicînd nu a trăit omul mai confortabil şi nicicînd nu a fost mai nefericit, ne zise József într-o dimineaţă de iarnă. Poate pentru că obținem confortul prea ușor, fără luptă, fără suferinţă… Țăranul avea satisfacţia recoltei doar după ce muncise din greu pentru ea. În ceea ce mă priveşte, eu sînt un ţăran leneş, care foloseşte tot felul de scurtături: am aspirator ca să urc fînul, am termometre, malaxoare electrice, calorifere şi Internet. Cu toate acestea, să creşti vaci nu este foarte uşor: trebuie să te scoli din pat în fiecare dimineaţă la 5, să le duci apă, indiferent dacă este vacanţă sau duminică, trebuie să te trezeşti noaptea, dacă latră cîinele, să nu fi venit lupul sau ursul, trebuie să aduni bălegarul, ca să le asiguri un mediu curat… Sînt foarte inteligente vacile, dar încă nu le-am putut învăţa la litieră, o să mai încerc, glumi el. Iarba pe care o mănîncă trebuie să fie bună, pentru a fi fericite, de aceea le pasc prin rotaţie pe cele patru hectare de păşune de care dispun. Iarba, vacile, eu, bacteriile, toţi sîntem parteneri în realizarea caşcavalului. Ei, nu parteneri, tu nu poţi fi decît directorul, zisei. Ba din contra, sîntem doar colegi, Directorul trebuie căutat în transcendent…
Împreună cu soția sa, József ne-a oferit ospitalitate: am degustat deliciosul cașcaval din lapte nefiert, realizat artizanal, al cărui parfum te lăsa să întrezărești o încercare de a reface paradisul pierdut prin recuperarea legăturii de iubire dintre om și natura care i-a fost încredințată. Într-o epocă în care supunerea naturii înseamnă organisme modificate genetic, pui sacrificați după numai patru săptămîni de existență, într-un ritm de un pui la 2,5 secunde, 100 de tone de pui sacrificați pe zi, cantități similare debitate de abatoare de bovine și ovine, ideea de a te hrăni sănătos cu laptele provenit de la animale fericite părea numai bună pentru o lectură destinată copiilor de la oraș care cred că vaca e mov și dă ciocolată.
Casa lui József vorbea despre tradiţie. Mobilierul vechi şi nobil evoca, în urmele de daltă care ciopliseră frunza de acant, zgomotele ritmice din atelierul de tîmplărie unde fusese făcut bufetul de un meşter, împreună cu ucenicii lui, cu sudoare şi devotament. Vorbea despre un timp în care calfa ebenistului visa să devină ebenist şi să facă toată viaţa mobilier, din ce în ce mai bine, să atingă perfecţiunea printr-o singură lovitură de ciocan care, aplicată sub un anumit unghi şi cu o anume forţă, era capabilă să extragă frunza din lemnul care o conţinea, să spargă coaja oului şi să elibereze viaţa din el.
Nu mai puţină precizie este necesară la întocmirea caşcavalului, continuă József, căci bacteriile răspunzătoare de transformarea laptelui nefiert în roţile parfumate lucrează doar în anumite condiţii şi este importantă calitatea laptelui pus la dispoziţie. Vacile trebuie să fie curate, sănătoase, fericite, iar fericirea lor se obţine prin relaţia cu natura, cu vegetația, cu alte animale, cu omul şi cu prietenele lor. Ele au o ierarhie dinamică: şefa tuturor este Gizi, dar şi Gizi ţine seama de dorinţele uneia dintre vacile mai tinere. Starea lor de bine este reflectată şi de cantitatea de lapte pe care o dau. Odată, una dintre ele a dat 50 de litri de lapte într-o zi, ceea ce depăşeşte explicaţiile pe care ştiinţa nutriţiei le poate furniza. La fel ca omul, şi vacile sînt capabile de rezultate extraordinare, dacă sînt iubite şi apreciate, dacă au prieteni, nu doar printre vaci, ci şi printre oameni.
O vacă dintr-o fermă îşi merită furajarea continuă pentru că dă suficient lapte, la fel ca omul care, muncind eficient, îşi merită salariul. Însă a da lapte într-o fermă din ciment, fără a simţi iarba sau soarele, comunicînd doar cu o mulgătoare electrică, este ca şi cînd ai lucra nemișcat într-un birou, ai interacţiona doar cu un ecran, iar în vacanţa anuală scurtă și scumpă, rezervată încă din iunie într-un loc îndepărtat şi exotic, ai avea satisfacţii pentru că realitatea se ridică la nivelul aşteptărilor, băştinaşii se arată docili, serviabili, mereu zîmbitori și dornici să-ți satisfacă orice capriciu, raportul calitate-preţ la servicii şi mîncare este optim și nici schimbarea de fus orar nu te-a dat complet peste cap, cum zic unii și alții; bucuria de a trăi este direct proporțională cu numărul de postări pe rețelele de socializare cu palmieri, meniuri picante și maimuțe. Nivelul de viaţă depinde în întregime de bani, mijloace și confort, dar el este rareori responsabil de fericirea noastră. Ca să fii fericit ai nevoie de calitate a vieţii, care înseamnă cu totul altceva.
La vacă şi la om, deopotrivă, calitatea vieţii înseamnă să trăiești în armonie cu natura, controlînd-o fără a o înjosi, înseamnă să te poți baza cei din jurul tău, să ai prieteni, afecțiune, să iubești și să fii iubit, să fii apreciat și să ai stimă de sine. O calitate a vieții bună implică un nivel de viață bun, indiferent de marca mașinii pe care o conduci. Iar calitatea vieții noastre depinde în totalitate de alegerile pe care le facem în viață…
Acestea, și altele, ne-au fost spuse, într-o sîmbătă senină, de József Bányász din Suseni, care, cu studii de teologie şi de asistenţă socială, alesese să devină ţăran şi să-şi facă astfel datoria faţă de Dumnezeu, Pămîntul-mamă, societate, familie şi, nu în ultimul rînd, faţă de el însuşi. La plecare, soarele era mai sus pe cer și începuse să încălzească.
Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.
